Ioan 5 VBRC2020

1. După acestea, era o sărbătoare a iudeilor, iar Isus a urcat la Ierusalím.

2. În Ierusalím, lângă Poarta Oilor, era o piscină numită în evreiește Betésda, care avea cinci porticuri.

3. Sub acestea zăceau o mulțime de bolnavi: orbi, șchiopi, paralizați.

4. .

5. Se afla acolo un om care era bolnav de treizeci și opt de ani.

6. Văzându-l zăcând și știind că [suferă] de mult timp, Isus i-a zis: „Vrei să te faci sănătos?”.

7. Bolnavul i-a răspuns: „Doamne, nu am niciun om ca să mă facă să cobor în piscină când apa este agitată. Până când vin eu, coboară altul înaintea mea”.

8. Isus i-a zis: „Ridică-te, ia-ți targa și umblă!”.

9. Și, îndată, omul s-a vindecat, și-a luat targa și umbla. Dar ziua aceea era sâmbătă.

10. Așadar, iudeii i-au spus celui vindecat: „Este sâmbătă și nu-ți este permis să-ți duci targa”.

11. Dar el le-a răspuns: „Cel care m-a vindecat, acela mi-a zis: «Ia-ți targa și umblă!»”.

12. Ei l-au întrebat: „Cine este omul care ți-a zis: «Ia-o și umblă!»?”.

13. Dar cel vindecat nu știa cine este, căci Isus se îndepărtase, iar în locul acela era [o mare] mulțime.

14. După acestea, Isus l-a găsit în templu și i-a zis: „Iată, te-ai făcut sănătos! Să nu mai păcătuiești niciodată, ca să nu ți se întâmple ceva mai rău!”.

15. Omul a plecat și le-a făcut cunoscut iudeilor că Isus este cel care l‑a vindecat.

16. De aceea, iudeii îl urmăreau pe Isus pentru că făcuse acestea sâmbăta.

17. Dar Isus le-a răspuns: „Tatăl meu lucrează până acum; lucrez și eu!”.

18. Pentru aceasta, iudeii căutau și mai mult ca să-l ucidă, căci nu numai că distrugea sâmbăta, ci spunea că Dumnezeu era Tatăl său, făcându-se egal cu Dumnezeu.

19. Așadar, Isus a răspuns și le-a zis: „Adevăr, adevăr vă spun: Fiul nu poate face nimic de la sine dacă nu-l vede pe Tatăl făcând, căci tot ce face el, face și Fiul la fel.

20. Pentru că Tatăl îl iubește pe Fiul și îi arată toate câte le face și-i va arăta lucruri și mai mari decât acestea, ca să vă mirați.

21. După cum Tatăl învie morții și le dă viață, la fel și Fiul dă viață celor cărora vrea [să o dea].

22. De fapt, Tatăl nu judecă pe nimeni, ci toată judecata i-a dat-o Fiului,

23. pentru ca toți să-l cinstească pe Fiul așa cum îl cinstesc pe Tatăl. Cine nu-l cinstește pe Fiul, nu-l cinstește pe Tatăl care l-a trimis.

24. Adevăr, adevăr vă spun că cine ascultă cuvântul meu și crede în cel care m-a trimis are viața veșnică și nu ajunge la judecată, ci a trecut de la moarte la viață.

25. Adevăr, adevăr vă spun că vine ceasul – și acum este – când morții vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, iar cei care îl vor auzi vor trăi,

26. căci, după cum Tatăl are viața în sine, tot așa i-a dat și Fiului să aibă viața în sine

27. și i-a dat puterea să facă judecata, pentru că este Fiul Omului.

28. Nu vă mirați de aceasta, pentru că vine ceasul în care toți cei care sunt în morminte vor auzi glasul lui!

29. Și vor ieși spre învierea vieții cei care au făcut binele, iar cei care au săvârșit nelegiuire, spre învierea judecății.

30. Eu nu pot să fac nimic de la mine. Judec după cum aud și judecata mea este dreaptă, pentru că nu caut voința mea, ci voința celui care m-a trimis.

31. Dacă eu dau mărturie pentru mine însumi, mărturia mea nu este adevărată.

32. Este un altul care dă mărturie despre mine și știu că mărturia pe care o dă despre mine este adevărată.

33. Voi ați trimis la Ioan, iar el a dat mărturie pentru adevăr.

34. Dar eu nu primesc mărturie de la un om, ci vă spun acestea ca voi să vă mântuiți.

35. El era făclia care arde și luminează, iar voi ați voit să vă bucurați un ceas la lumina lui.

36. Dar eu am o mărturie mai mare decât a lui Ioan, căci lucrurile pe care mi le-a dat Tatăl să le împlinesc – aceste lucruri pe care le fac – dau mărturie despre mine că Tatăl m-a trimis.

37. Și Tatăl care m-a trimis, el a dat mărturie despre mine. Dar voi n-ați ascultat niciodată glasul lui, nici nu i-ați văzut chipul.

38. Și nu aveți cuvântul lui care rămâne, pentru că nu credeți în cel pe care el l-a trimis.

39. Voi cercetați Scripturile, căci credeți că aveți în ele viața veșnică. Și tocmai ele dau mărturie despre mine.

40. Dar nu vreți să veniți la mine ca să aveți viață.

41. Eu nu primesc glorie de la oameni,

42. însă v-am cunoscut: nu aveți iubirea lui Dumnezeu în voi.

43. Eu am venit în numele Tatălui meu și nu m-ați primit. Dacă ar fi venit un altul în numele lui propriu, pe acela l-ați fi primit.

44. Cum puteți crede voi, care primiți glorie unul de la altul și nu căutați gloria care este numai la Dumnezeu?

45. Să nu credeți că eu vă voi acuza înaintea Tatălui; este cine să vă acuze: Moise, în care ați sperat.

46. Dacă ați fi crezut în Moise, ați fi crezut și în mine, căci el despre mine a scris.

47. Dar dacă nu credeți în cele scrise de el, cum veți crede în cuvintele mele?”.