Ioan 6 BVA

1. Apoi Isus S-a dus pe celălalt mal al Mării Galileeii care se mai numea și Marea Tiberiadei.

2. După El venea o mare mulțime de oameni, pentru că vedea minunile pe care le făcea cu cei bolnavi.

3. Isus a urcat pe munte împreună cu discipolii Săi și stătea acolo.

4. Se apropia timpul Paștelor, care era sărbătoarea iudeilor.

5. Isus a văzut venind spre El o mare mulțime de oameni. Atunci a zis lui Filip: „De unde vom cumpăra pâini ca să mănânce toți aceștia?”

6. I-a pus această întrebare ca să îl testeze; pentru că (oricum) știa ce intenționa să facă.

7. Filip I-a răspuns: „Din pâinile pe care le-am putea cumpăra cu două sute de dinari, nu ar putea ajunge nici câte puțin pentru fiecare dintre ei!”

8. Andrei, frate cu Simon Petru și care era unul dintre discipolii Săi, I-a zis:

9. „Există aici un băiat care are cinci pâini de orz și doi pești. Dar ce reprezintă acestea pentru atâți oameni?”

10. Isus a zis: „Spuneți oamenilor să stea jos.” În acea zonă era multă iarbă, pe care s-au așezat aproape cinci mii de bărbați.

11. Isus a luat pâinile, I-a mulțumit lui Dumnezeu și le-a împărțit discipolilor care la rândul lor, le-au împărțit celor care stăteau jos. În mod asemănător, le-a dat și din pești cât a dorit fiecare.

12. După ce s-au săturat, Isus a zis discipolilor Săi: „Strângeți tot ce a rămas, ca să nu se piardă nimic.”

13. După ce au mâncat toți, au adunat resturile de la cele cinci pâini de orz (inițiale) și au umplut cu ele douăsprezece coșuri.

14. Când au văzut ce minune făcuse Isus, acei oameni ziceau: „Suntem siguri că acesta este Profetul care urma să apară în lume!”

15. Pentru că știa despre intenția lor de a-L face rege cu forța, Isus S-a dus din nou pe munte singur.

16. Când s-a înserat, discipolii Lui au venit la marginea mării.

17. Apoi au urcat într-o barcă și traversau marea, ca să se ducă în Capernaum. Se întunecase și Isus încă nu venise la ei.

18. Sufla cu intensitate semnificativă un vânt care agita marea.

19. După ce au vâslit aproximativ douăzeci și cinci sau treizeci de stadii, L-au văzut pe Isus umblând pe mare și apropiindu-Se de barcă. Atunci s-au speriat.

20. Dar Isus le-a zis: „Eu sunt! Nu vă temeți!”

21. Doreau deci să Îl ia în barcă și au ajuns în scurt timp în locul spre care se deplasau.

22. Mulțimea de oameni care rămăsese pe celălalt mal, observase că acolo era numai o barcă și că Isus nu urcase în ea împreună cu discipolii Săi, ci că ei plecaseră singuri cu ea.

23. A doua zi sosiseră alte bărci din Tiberiada în apropiere de locul unde mâncaseră ei pâinea după ce Isus Îi mulțumise lui Iahve.

24. Când au văzut mulțimile de oameni că nici Isus și nici discipolii Lui nu erau acolo, s-au urcat în acele bărci și s-au dus la Capernaum ca să Îl caute.

25. Când L-au găsit pe celălalt mal, I-au zis: „Învățătorule, când ai venit aici?”

26. Isus le-a răspuns: „Vă asigur că Mă căutați nu pentru că v-au impresionat minunile pe care le-ați văzut, ci pentru că ați mâncat până v-ați săturat din acele pâini!

27. Lucrați nu pentru mâncarea care se alterează, ci pentru aceea care rămâne pentru viața eternă și pe care v-o va da Fiul Omului; pentru că El a fost marcat cu sigiliul Tatălui care este Însuși Dumnezeu.”

28. Ei I-au zis: „Ce să facem ca să realizăm lucrările pe care ni le cere Dumnezeu?”

29. Isus le-a răspuns: „Lucrarea pe care Dumnezeu dorește să o faceți, este aceasta: să credeți în Acela pe care L-a trimis El.”

30. Ei L-au întrebat: „Prin ce minune ne poți demonstra că avem motive să credem în Tine? Ce vei face?

31. Strămoșii noștri au mâncat mană în deșert, așa cum este scris: «Le-a dat să mănânce pâine din cer.»”

32. Isus le-a zis: „Vă asigur că nu Moise v-a dat adevărata pâine din cer; ci ea vă este dată de Tatăl Meu.

33. Pâinea lui Dumnezeu este aceea care coboară din cer și care oferă lumii viața.”

34. Ei I-au zis: „Doamne, dă-ne mereu această pâine!”

35. Isus le-a zis: „Eu sunt Pâinea vieții. Cine vine la Mine, nu va ajunge flămând niciodată; și cine crede în Mine, nu va fi niciodată însetat.

36. Dar v-am precizat că deja M-ați văzut; și tot nu credeți.

37. Toți cei pe care mi-i dă Tatăl, vor ajunge la Mine. Și nu voi da afară pe nimeni dintre cei care vin la Mine!

38. Am coborât din cer ca să fac nu ce vreau Eu, ci să satisfac dorința Celui care M-a trimis.

39. Iar El dorește să nu pierd pe nimeni dintre toți cei pe care Mi i-a dat, ci să îi învii la sfârșit(ul lumii).

40. Dorința Tatălui Meu este ca oricine vede pe Fiul și crede în El, să aibă viața eternă; iar Eu, în ziua de la sfârșit, îl voi învia.”

41. Atunci iudeii au început să își exprime dezaprobarea față de El, pentru că zisese „Eu sunt pâinea care a coborât din cer.”

42. Ei ziceau: „Oare nu este El Isus, fiul lui Iosif? Îi cunoaștem atât tatăl, cât și mama. Deci cum Își poate permite să zică «Eu am coborât din cer»?”

43. Isus le-a zis: „Nu protestați între voi!

44. Nimeni nu poate veni la Mine dacă nu îl atrage Tatăl care M-a trimis; și apoi Eu, la sfârșit(ul lumii), îl voi învia.

45. În cărțile profeților este scris: «Toți vor fi învățați de Dumnezeu.» Deci oricine L-a ascultat pe Tatăl și a primit învățătura Lui, vine la Mine.

46. Nu Mă refer la faptul că L-ar fi văzut cineva pe Tatăl. El a fost văzut doar de Acela care vine de la Dumnezeu.

47. Vă asigur că cine crede în Mine, are viața eternă.

48. Eu sunt pâinea vieții.

49. Strămoșii voștri au mâncat mană în deșert; și (totuși) au murit.

50. Dar pâinea care coboară din cer, îl face să nu mai moară pe acela care o mănâncă.

51. Eu sunt pâinea vie care a coborât din cer. Dacă mănâncă cineva din această pâine, va trăi etern; iar pâinea pe care Eu o ofer, este corpul Meu, pe care îl voi sacrifica pentru (a salva) viața lumii.”

52. Când au auzit aceste cuvinte, iudeii se certau între ei și ziceau: „Cum poate acest om să ne dea să Îi mâncăm corpul?”

53. Isus le-a zis: „Vă asigur că dacă nu mâncați corpul Fiului Omului și dacă nu beți sângele Lui, nu aveți viața în voi.

54. Cine mănâncă corpul Meu și bea sângele Meu, are viața eternă; iar Eu îl voi învia la sfârșit(ul lumii).

55. Corpul Meu este în mod real o hrană, iar sângele Meu este o autentică băutură.

56. Cine mănâncă corpul Meu și bea sângele Meu, rămâne în Mine; iar Eu rămân în el.

57. Așa cum Tatăl, care este viu, M-a trimis și Eu exist trăind prin El, în mod asemănător se va întâmpla și cu acela care Mă mănâncă pe Mine: va trăi prin Mine.

58. Aceasta este caracteristica pâinii care a coborât din cer. Ea nu se aseamănă cu mana care nu i-a scăpat de moarte pe strămoșii voștri după ce au mâncat-o. Ci acela care mănâncă din această pâine, va trăi etern.”

59. Isus a spus aceste lucruri în sinagogă, în timp ce învăța oamenii în Capernaum.

60. După ce au auzit aceste cuvinte, mulți dintre discipolii Lui au zis: „Această vorbire este ceva exagerat. Cine poate să o accepte?”

61. Știind că discipolii Săi comentau critic în legătură cu acest discurs, El le-a zis: „Aceste cuvinte sunt o dificultate pentru voi?

62. Atunci cum oare ați reacționa dacă L-ați vedea pe Fiul Omului urcând unde era mai înainte?…

63. Viața este oferită de Spirit, în timp ce partea fizică este inutilă în acest scop. Ce v-am spus, este o referire la «spirit» și «viață».

64. Dar sunt unii dintre voi care nu cred.” Isus știa de la început cine erau cei care credeau și cine urma să Îl trădeze.

65. Apoi a adăugat: „Acum deja am demonstrat ce înseamnă că nimeni nu poate să vină la Mine dacă această posibilitate nu i-a fost oferită de Tatăl Meu.”

66. Din acel moment, mulți dintre discipolii lui Isus au plecat și au încetat să Îl mai urmeze.

67. Atunci Isus le-a zis celor doisprezece: „Nu vreți să vă duceți și voi?”

68. Simon Petru I-a răspuns: „Doamne, la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieții eterne!

69. Noi am crezut și am ajuns să cunoaștem că Tu ești Cristos – Sfântul lui Dumnezeu!”

70. Isus le-a răspuns: „Oare nu sunteți voi cei doisprezece selectați de Mine? Și totuși, unul dintre voi este un demon!”

71. El vorbea despre Iuda – fiul lui Simon iscarioteanul – care deși era unul dintre cei doisprezece, urma să Îl trădeze.