Ioan 7 BIV2014

1. Iisus a părăsit Iudeea Și S-a-ndreptat spre Galileea, Iudeii vrând să Îl omoare.

2. Era în prag de sărbătoare, Căci praznicul Iudeilor – Sau praznicul Corturilor –

3. Se-apropia. Către Iisus, Atuncea, frații Săi au spus: „Du-Te-n Iudeea, să Te vadă Ai Tăi discipoli și să creadă Lucrările care le faci. N-avem dreptate? De ce taci?

4. Nimeni, pe-ascuns, nu a făcut Ceva, când vrut-a, cunoscut, A fi de toți: deci, de îndată, Te du și – lumii – Te arată!”

5. Ai Săi frați, astfel, Îi vorbeau, Pentru că nici ei nu-L credeau.

6. „Al Meu timp încă, n-a sosit; Dar, pentru voi e potrivit, Oricând – prielnic vă e el. Cu lumea, voi sunteți la fel. De-aceea, ea nu vă urăște.

7. Pe Mine-n schimb, Mă prigonește, Pentru că am mărturisit De răul ce l-a săvârșit.

8. Deci voi, la praznic, vă urcați! Pe Mine, nu Mă așteptați, Căci timpul Meu, nu a sosit, Iar vremea nu Mi s-a-mplinit.”

9. După discuția aceea, Iisus rămase-n Galileea.

10. După ce frații Săi s-au dus – La praznic – merse și Iisus; Dar nu pe față, ci ferit, Spre a nu fi descoperit.

11. Mereu, Iudei-L căutau, La acel praznic, și-ntrebau: „Unde-I?” Dar nimeni nu știa.

12. Mulțimea, despre El, vorbea Numai în șoaptă. Mulți ziceau: „Este om bun”; alții spuneau: „Duce norodu-n rătăcire”.

13. Însă, pentru că aveau știre, Cum că Iudei-L căutau – De El – pe față, nu vorbeau.

14. Când se-ntâmplau aceste toate, Era cam pe la jumătate Praznicu-acel, și-atunci, Iisus, La Templu, hotărât, S-a dus, Să-mpartă-nvățătura Lui, Cu dragoste, norodului.

15. Iudeii, toți, se minunau: „Cum poate-Acest om”, se-ntrebau, „Să fie-atât de învățat, Când, nici o școală, n-a urmat?!”

16. „Știința Mea” – Iisus le-a zis – „E-a Celui care M-a trimis.

17. Cel ce vrea, voia Lui, să facă, Ajunge-va să știe dacă, Învățătura ce-o dau Eu, E-a Mea, sau a lui Dumnezeu, Sau de vorbesc Eu, de la Mine.

18. Cel ce vorbește, de la sine, Va căuta doar slava lui; Dar Cel ce-o cată pe-a Celui Cari L-a trimis, a arătat Că El este adevărat Și că-n lăuntrul Său, nu poate, Ca să se afle strâmbătate.

19. Nu v-a dat Moise, Legea? Cine, Această Lege, o mai ține? Să-Mi spuneți dar, de ce voiți, Acuma, să Mă omorâți?”

20. Norodul I-a răspuns: „Ai drac, Căci oamenii, nimic, nu-Ți fac. Cum poți, atuncea, să spui oare, Că cineva vrea să Te-omoare?”

21. Iisus zise: „Am săvârșit Un lucru doar, și v-ați uimit, Cu toții, de a Mea lucrare.

22. Moise, porunca privitoare La circumcizie, v-a dat. Nu de la Moise a plecat Acea poruncă – știți prea bine – Ci de la patriarhi, ea vine. Deci, împrejur, voi l-ați tăiat, Pe om, în ziua de Sabat.

23. Vă spun dar, fără înconjur: Dacă, tăierea împrejur, Chiar în Sabat e practicată Pentru-a nu fi Legea călcată, De ce atunci, v-ați tulburat Și, împotrivă-Mi, v-ați sculat Pentru că am tămăduit Pe un biet om, nenorocit, Într-un Sabat? Seama luați

24. La voi și nu mai judecați Doar după-nfățișare, toate, Ci judecați după dreptate.”

25. Unii – de la Ierusalim – S-au întrebat: „Din câte știm, Nu este El, Acel pe care, Ei caută să Îl omoare?

26. Și totuși, iată-L că vorbește, Pe față, și nu se ferește, Iar ei, cu toți, tac. Nu cumva – Cei mari – vor fi știind ceva, Și-au cunoscut, cu-adevărat, Că e Hristosul așteptat?

27. Pe Acest om, noi Îl știm bine, Dar pe Hristos – de unde vine, De unde este – n-o să fie Nimeni, în stare, ca să știe.”

28. Pe când îl învăța Iisus, În Templu, pe norod, a spus: „Mă știți și Mă cunoașteți bine. Dar n-am venit Eu, de la Mine; De-aceea spun – și v-am mai zis – Acela, care M-a trimis, E drept și este-adevărat, Dar voi nu-L știți și, niciodat’ Pe-Acela, nu L-ați cunoscut.

29. Eu însă-L știu, Eu L-am văzut, Eu Îl cunosc, căci Eu sunt Cel Care venit-am de la El, Pentru că Eu – cum am mai zis – La voi, de El am fost trimis.”

30. Să-L prindă, ei s-au străduit, Dar pentru că nu I-a sosit Timpul, în pace, L-au lăsat.

31. Mulți, din cei ce L-au ascultat, Crezură-n El, și se-ntrebau – Unii pe alții – și ziceau: „Voi credeți că Hristosul – dacă Are să vină – o să facă Semne, în plus, de ce-am văzut Că omu-Acesta a făcut?”

32. Când Farisei-au auzit Că, prin mulțime, s-a șoptit, Pe seama Lui, aprozi au pus, Ca să Îl prindă, pe Iisus.

33. „Iată că Eu mai sunt cu voi, Puțină vreme, iar apoi, Mă duc la Cel ce M-a trimis, Aici la voi” – Iisus a zis.

34. „Atunci, o să Mă căutați, Dar nu-ți putea să Mă aflați. Acolo unde Eu fi-voi, Nu veți putea veni și voi.”

35. Mirați, Iudeii se-ntrebau, Căci ei, nedumeriți, erau: „Unde vrea, oare, să se ducă? Spre Grecia oare-o apucă, La cei care s-au răspândit În acea țară? I-a găsit, Pe-aceia doar, să îi învețe? Vrea – Grecilor – să dea povețe? Cum spune, că n-o să-L găsim?

36. Ce-s aste vorbe – vrem să știm – „Atunci, o să Mă căutați, Dar nu-ți putea să Mă aflați; Acolo unde Eu fi-voi, Nu veți putea să mergeți voi”?”

37. Praznicu-aproape se sfârșise. Ultima zi, a sa, venise, Ea fiind ziua cea mai mare, A sărbătorii. În picioare, Iisus, atunci, S-a ridicat Și zise: „Cel ce-i însetat, Vină la Mine, ca să bea!

38. Cel ce credință va avea, În Mine, trebuie să știe, Că râuri, mari, de apă vie, Din a lui inimă țâșnesc, Precum Scripturile vorbesc.”

39. Când aste vorbe a rostit, La Duhul Sfânt S-a referit, Pe care, toți cei ce credeau În El, a Îl primi, urmau – Duhul nu fuse dăruit, Căci Domnul n-a fost proslăvit.

40. Mulți, din norod, L-au auzit Și-au zis: „Acesta, negreșit, Este proroc.” Alții ziceau:

41. „Este Hristos”. Uni-ntrebau: „Hristos, din Galileea, vine?

42. Dar, în Scriptură, zice bine Cum că Hristosul va să vie Din a lui David seminție, Din Betleem. Cum o fi oare?”

43. Făcutu-s-a, deci, dezbinare În inima norodului, Atuncea, din pricina Lui.

44. Unii voiau ca să Îl prindă, Dar nimeni n-a-ndrăznit să-ntindă Mâna, asupra Sa. La fel,

45. Aprozii, care, după El, Trimiși au fost, n-au cutezat Să-L prindă, ci s-au înturnat La preoți și la Farisei. Aceștia au strigat la ei: „Vorbiți! De ce nu L-ați adus

46. Pe Acel om?!” Aprozi-au spus: „Pe nimeni n-am mai auzit, Vreodat’, ca El, să fi vorbit. Astfel de om, n-am mai văzut.”

47. „Nu cumva-n El îți fi crezut?”– Ziseră Fariseii. „Cum? V-ați dus pe-al rătăcirii drum?!

48. Crede, în El, vreunul din noi, Sau din cei mari? Auziți voi?!

49. Doar gloata asta ne-nvățată În Lege, care-i blestemată!”

50. Dar, Nicodim – cel ce s-a dus, Noaptea, să-L vadă pe Iisus, Și-acum era-ntre Farisei – Zise, îndată, către ei:

51. „A noastră Lege-a condamnat Un om, făr’ a-l fi judecat?”

52. Ei i-au răspuns c-o întrebare: „Nu ești, din Galileea, oare? Tu cercetează – de nu crezi – Și-atuncea, singur, ai să vezi, Că niciodat’, din acel loc, Nu a ieșit nici un proroc.”

53. (Sfârșind ce au avut de spus, Spre casă-apoi, cu toți s-au dus.