Iona 1 NTR

1. Cuvântul Domnului i-a vorbit lui Iona, fiul lui Amitai, zicând:

2. „Ridică-te și du-te la Ninive, cetatea cea mare, și strigă împotriva ei, căci răutatea ei s-a suit până la Mine!“.

3. Dar Iona s-a ridicat ca să fugă la Tarșiș, departe de fața Domnului. El s-a dus la Iafo și a găsit acolo o corabie care mergea spre Tarșiș. După ce a plătit prețul călătoriei, s-a urcat în corabie ca să meargă împreună cu marinarii la Tarșiș, departe de fața Domnului.

4. Domnul, însă, a dezlănțuit pe mare un vânt năprasnic și, astfel, s-a stârnit o furtună atât de puternică, încât corabia amenința să se sfărâme.

5. Marinarii s-au temut și fiecare a strigat către dumnezeul său, iar pentru a face corabia mai ușoară, au aruncat în mare uneltele care erau în ea. Iona, însă, coborâse în cala corabiei, unde se întinsese și adormise adânc.

6. Căpitanul s-a apropiat de el și i-a zis: „Cum poți să dormi? Scoală-te și strigă către Dumnezeul tău! Poate că Dumnezeu Se va gândi la noi și nu vom pieri“.

7. Apoi fiecare i-a zis semenului său: „Haideți să tragem la sorți, ca să aflăm din cauza cui a venit peste noi nenorocirea aceasta“. Ei au tras la sorți, iar sorțul a căzut pe Iona.

8. Atunci ei l-au întrebat: ‒ Spune-ne, te rugăm, din cauza cui a venit peste noi această nenorocire? Care este meseria ta și de unde vii? Care este țara ta și din ce popor ești?

9. El le-a răspuns: ‒ Sunt evreu și mă tem de Domnul, Dumnezeul cerurilor, Care a făcut marea și uscatul!

10. Bărbații aceia s-au temut foarte tare și l-au întrebat: ‒ Ce-ai făcut? (Ei aflaseră că fugea de fața Domnului, întrucât le spusese el acest lucru.)

11. Marea era din ce în ce mai învolburată, astfel că ei l-au întrebat iarăși: ‒ Ce să-ți facem, pentru ca marea să se liniștească față de noi?

12. El le-a răspuns: ‒ Luați-mă și aruncați-mă în mare, iar marea se va liniști față de voi, căci știu că din cauza mea a venit peste voi această furtună puternică!

13. Bărbații aceia au încercat totuși să vâslească pentru a se putea întoarce pe uscat, dar n-au reușit, căci marea se învolbura tot mai tare împotriva lor.

14. Atunci au strigat către Domnul și au zis: „O, Doamne, Te rugăm, nu ne lăsa să pierim din cauza vieții acestui om! Nu lăsa asupra noastră sânge nevinovat, căci Tu, Doamne, ai făcut așa cum Ți-a plăcut!“.

15. Apoi l-au luat pe Iona și l-au aruncat în mare, iar marea și-a potolit furia.

16. Atunci bărbații aceia s-au temut foarte tare de Domnul. Ei I-au adus Domnului o jertfă și au făcut jurăminte.

17. Domnul a trimis un pește mare să-l înghită pe Iona; și Iona a fost în pântecul peștelui timp de trei zile și trei nopți.