Iona 1 VDCL

1. Și cuvântul Domnului a fost către Iona, fiul lui Amitai, zicând:

2. Scoală‐te, mergi la Ninive, cetatea cea mare, și strigă împotriva ei; căci răutatea lor s‐a suit înaintea mea.

3. Dar Iona s‐a sculat, ca să fugă în Tars dinaintea feței Domnului: și s‐a coborât la Iafo și a aflat o corabie mergând la Tars; a plătit plata drumului și s‐a coborât în ea ca să meargă cu ei în Tars dinaintea feței Domnului.

4. Dar Domnul a aruncat un vânt puternic pe mare și a fost o furtună tare pe mare și corabia amenința să fie sfărâmată.

5. Atunci corăbierii s‐au înspăimântat și au strigat fiecare către dumnezeul său și au aruncat în mare mărfurile care erau în corabie ca să fie ușurată de ele. Iar Iona se coborâse în partea de jos a corăbiei și se culcase și dormea greu.

6. Și stăpânul corăbiei s‐a apropiat de el și i‐a zis: Ce faci, tu, care dormi? Scoală‐te, cheamă pe Dumnezeul tău; poate că Dumnezeu își va aduce aminte de noi și nu vom fi pierduți.

7. Și au zis unul către altul: Veniți să aruncăm sorțul, ca să cunoaștem din pricina cui a venit asupra noastră răul acesta. Și au aruncat sorțul și sorțul a căzut pe Iona.

8. Atunci i‐au zis: Spune‐ne din pricina cui a venit asupra noastră răul acesta? Care‐ți este meseria? Și de unde vii? Care este țara ta? Și din ce popor ești?

9. Și el le‐a zis: Eu sunt evreu și mă tem de Domnul Dumnezeul cerurilor care a făcut marea și uscatul.

10. Atunci oamenii s‐au înfricoșat cu frică mare și i‐au zis: Ce ai făcut? Căci oamenii știau că fugea dinaintea Domnului căci le spusese.

11. Și i‐au zis: Ce să‐ți facem ca să ni se liniștească marea? Căci marea se înfuria tot mai mult.

12. Și el le‐a zis: Ridicați‐mă și aruncați‐mă în mare și marea vi se va liniști; căci cunosc că din pricina mea a venit asupra voastră această mare furtună.

13. Dar oamenii vâsleau puternic ca să ajungă la uscat și nu puteau căci marea se înfuria tot mai mult asupra lor.

14. Și au strigat către Domnul și au zis: Te rugăm, Doamne, te rugăm, să nu fim pierduți pentru viața omului acestuia și nu pune asupra noastră sânge nevinovat; căci tu, Doamne, ai făcut cum ai voit.

15. Și au ridicat pe Iona și l‐au aruncat în mare și marea s‐a oprit din furia sa.

16. Atunci oamenii s‐au temut de Domnul cu temere mare și au adus o jertfă Domnului și au făcut juruințe.

17. Și Domnul pregătise un pește mare care să înghită pe Iona; și Iona a fost în pântecele peștelui trei zile și trei nopți.