Iosua 13 BIV2014

1. Când Iosua a-mbătrânit, Domnul, în ăst fel, i-a vorbit: „Mult ai umblat pe-al vieții drum Și-n vârstă ai ajuns de-acum, Iar țara ce-a rămas și care Vreau s-o supuneți este mare.

2. Iată dar, ce a mai rămas De cucerit, la acest ceas: Ținutul care-i stăpânit De Filisteni, cel locuit De neamul Gheșuriților

3. Pornind de la râul Șihor Cari merge – în curgerea lui, Spre marginea Egiptului – Și până la hotarul care Ecronu-n miazănoapte-l are. Ținutu-acesta Canaanit, De drept, trebuie socotit. Cinci domni acolo-s, bunăoară, Care din Filisteni, coboară: Unul, la Gaza, e aflat; Altu-n Asdod e împărat; Unul, în Ascalon, domnește, Altul, în Gat, împărățește, Iar ultimul dintre acei Este-n Ecron. Pe lângă ei, Ținutul – precum bine știți – E stăpânit și de Aviți.

4. La miazăzi – cum ați văzut – E-al Canaaniților ținut, Precum și marea care ține De Sidoniți și care vine Pân’ la Afec și-ajunge dar, Cu Amoriții în hotar.

5. Urmează-apoi țara pe care Neamul Ghibliților o are, Și tot Libanul risipit În părțile de răsărit – De la Bal-Gad, în sus, pornind, La muntele Hermon ieșind, Și până hăt departe-n zare, Spre a Hamatului intrare.

6. Pe cei ce-n munte-au locuit – Pe cei ce-n el s-au pripășit – Din Misrefot-Maim pornind Și-n urmă la Liban ieșind – Urmează să îi nimicesc. Aceștia toți alcătuiesc Poporul Sidoniților. Voi izgoni acest popor Din fața fiilor ce-i are A lui Israel adunare. Deci nici o grijă să nu ai, Ci tu va trebui să-i dai Țara aceasta-n stăpânire. Vei face a ei împărțire, Prin sorți, precum ți-am poruncit.

7. Pământul ei va fi-mpărțit La nouă seminții aflate În țară, și la jumătate – Adică din ce mai rămase, Din seminția lui Manase.”

8. Toată-a lui Ruben seminție Și a lui Gad – precum se știe – Cu jumătate dintre case Din seminția lui Manase, Au căpătat ca moștenire Și au luat în stăpânire, Ținutul care s-a aflat Peste Iordan, desfășurat În zare, către răsărit. Ei, de la Moise, l-au primit, Cari este rob al Domnului.

9. Hotarele ținutului Pornesc din Aroerul care, Râul Arnon, în coaste-l are, De la cetatea întărită Care în vale-i construită, Iar al Medebei șes întins E între ele-apoi cuprins. Câmpia-n zare se pierdea Și-apoi, Dibonu-l atingea.

10. Prinse erau, între hotare, Toate cetățile pe care Le-a stăpânit, cândva, Sihon – Cel ce domnise la Hesbon Și care fost-a împărat, Peste-Amoriți încoronat – Mergând pân’ la ținutul care, Poporul lui Amon îl are.

11. De-asemenea, mai cuprindea Pământul pe care-l avea Ținutul Galaadului, Iar în continuarea lui, Ținutul Gheșuriților, Ținutul Macatiților, Tot muntele Hermonului Și țarina Basanului, Până la Salca, hăt în zare.

12. Se mai aflau, între hotare, Împărăția ce-o avea Og, în Basan – când cârmuia Înscăunat la Aștarot Și stăpânea Edreiul tot. Og împărat și-al său popor, Din neamul Refaimiților Se pogorâră – după viță – Fiind singura rămășiță A neamului acela mare. Moise, pe rând, pe fiecare Din împărați, i-a biruit Și, din ținut, i-a izgonit.

13. După ce, țara, le-au luat, Israeliții i-au lăsat Să stea-ntre ei, pe Gheșuriți Și-asemenea pe Macatiți Cari până azi au locuit Cu ei, căci nu i-au izgonit.

14. Doar a lui Levi seminție Nu a primit nici o moșie Pe cari să pună stăpânire Și să o aibă moștenire, Ci jertfele ce sunt menite A fi de flăcări mistuite Spre a-L cinsti pe Dumnezeu, Au fost lăsate-a fi, mereu, Drept moștenire tuturor Din ramura Leviților.

15. Moise, cu drept de moștenire, A dat din țară-n stăpânire, O parte Rubeniților După familiile lor.

16. Ținutul care li s-a dat Și-n stăpânire l-au luat, Cuprinde Aroerul care, Râul Arnon, în coaste-l are, Cetatea ‘ceea întărită Care, în vale, e zidită; Urmează-apoi câmpia toată Cari la Medeba e aflată,

17. Cetățile de pe câmpie Care țineau, precum se știe, De-mpărăția din Hesbon Și-anume: Bet-Baal-Meon, Dibonul, Bamot-Bal urmat

18. De Chedemot, Iahaț, Mefat,

19. De Sibma și Chiriatim; Țeret-Hașarul îl găsim Pe muntele ce se ițește Din valea ce îl mărginește;

20. Urmează-apoi Bet-Ieșimot Și Bet-Peor, ținutul tot Cari lângă Pisga se întinde Și poala muntelui cuprinde,

21. Cetățile de pe câmpie Și-a lui Sihon împărăție – Cel care, la Hesbon, a stat, Peste-Amorioți, ca împărat. Moise, cu el, s-a războit Și cu cei care au domnit În Madian, și i-a bătut. Astfel, în lupte, au căzut – Întâi – Evi, Rechem și Țur, Urmați de Reba și de Hur. Aceștia domnitori erau Și, din Sihon, se pogorau.

22. Printre acei ce au pierit În lupte-atunci, s-a nimerit Să fie și Balaam, cel care, Drept tată, pe Beor, îl are.

23. Moise a dat acel ținut Copiilor ce i-a avut Ruben, să-l ia în stăpânire Și să îl aibă moștenire. Acest ținut, primit în dar, Are Iordanul, drept hotar.

24. Moise a dat Gadiților – După familiile lor – O altă parte-n stăpânire, Ca să le fie moștenire.

25. Astfel, Gadiții au luat Iazerul și-au mai căpătat Cetățile-n Galaad aflate; Au mai primit și jumătate Din tot acel ținut pe care, Poporul lui Amon îl are. Spre câmpul Aroerului – Cari are Raba-n fața lui –

26. Ținutu-n coasta lui avea Hesbonul și se întindea Pân’ la Ramat-Mițpe, în zare, Și ajungea, în depărtare Apoi, până la Betonim; Pornind de la Mahanaim, Către Debir se întindea – Cu care se și mărginea –

27. Și către Bet-Haram, în vale. El atingea Sucotu-n cale, Apoi Bet-Nimra și Țafon – O rămășiță-a lui Sihon Cel care, la Hesbon, domnise. Iordanu-n coastă-l mărginise Până la marea cea chemată „A Chineretului”, aflată Peste Iordan, spre răsărit.

28. Acest ținut, l-au moștenit Fiii lui Gad și toți ai lor, Din ramura Gadiților.

29. La jumătate dintre case Din seminția lui Manase, Moise a dat, în stăpânire Pentru-a le fi de moștenire,

30. Ținutul din Mahanaim, Apoi Basanul – precum știm – Și tot ceea ce-a stăpânit Og – împăratul ce-a domnit Peste Basan. Le-au mai fost date Apoi, și târgurile-aflate În al Basanului ținut. Șaizeci, la număr, s-au făcut Aste cetăți, iar al lor șir, Drept târgurile lui Iair, Ajunseră a fi știute Și sub ăst nume-s cunoscute.

31. A Galaadului cetate S-a împărțit în jumătate – Ca Aștarot și ca Edrei – Pentru că toate-aceste trei, Cetățile lui Og erau Și, în Basan, se înălțau. Ele-au fost date lui Machir Și fiilor din al său șir – Mai bine zis, la jumătate Dintre familiile-aflate În neamul său, cari, după case, Pogoară-n lume, din Manase.

32. Aceste părți de moștenire, Date le-au fost în stăpânire, De către Moise, când ședeau Cu toți strânși și așteptau În țarina Moabului, În fața Ierihonului, Chiar lângă malul cel pe care Iordanu-n răsărit îl are.

33. Doar a lui Levi seminție Nu a primit nici o moșie Pe cari să pună stăpânire Și să o aibă moștenire, Pentru că „numai Dumnezeu” – Domnul a zis – „este, mereu, Drept moștenire a celor Din ramura Leviților”.