Iosua 17 VBRC2020

1. [Aceasta este partea de moștenire] căzută la sorți lui Manáse, întâiul născut al lui Iosíf: lui Machír, întâiul născut al lui Manáse, tatăl lui Galaád, pentru că era un războinic, [i-au revenit] Galaád și Basán.

2. Și ceilalți fii ai lui Manáse [și-au primit parte], după familiile lor: fiii lui Abíezer, fiii lui Hélec, fiii lui Azriél, fiii lui Síhem, fiii lui Héfer, fiii lui Șemidá. Aceștia sunt fiii lui Manáse, fiul lui Iosíf, de parte bărbătească, după familiile lor.

3. Țelofhád, fiul lui Héfer, fiul lui Galaád, fiul lui Machír, fiul lui Manáse, nu a avut fii, ci numai fiice. Acestea sunt numele fiicelor lui: Mahlá, Noá, Hoglá, Mílca și Tirțá.

4. Ele au venit înaintea lui Eleazár, preotul, înaintea lui Iósue, fiul lui Nun, și a căpeteniilor și au zis: „Domnul i-a poruncit lui Moise să ne dea moștenire printre frații noștri”. Și le-a dat, după porunca Domnului, moștenire printre frații tatălui lor.

5. Lui Manáse i-au revenit zece părți, în afară de ținutul Galaád și al lui Basán, dincolo de Iordán.

6. Căci fiicele lui Manáse au avut moștenire între fiii lui, iar țara Galaád a fost pentru ceilalți fii ai lui Manáse.

7. Hotarul lui Manáse era de la Așér la Micmetát, care e în față cu Síhem, și mergea la dreapta, până la locuitorii din En-Tapúah.

8. [Ținutul] Tapúah era al fiilor lui Manáse; Tapúah, la hotarul cu Manáse, era al fiilor lui Efraím.

9. Hotarul cobora spre râul Cána. La sud de râu, cetățile erau ale lui Efraím, printre cetățile lui Manáse. Teritoriul lui Manáse era la nord de râu și avea ieșirile la mare;

10. spre sud era al lui Efraím și spre nord al lui Manáse, iar marea era hotarul lui. Se întâlnea cu Așér spre nord și cu Isahár spre est.

11. În Isahár și în Așér, Manáse avea: Bet-Șeán cu satele lui, Ibleám cu satele lui, locuitorii din Dor cu satele lui, locuitorii din En-Dor cu satele lui, locuitorii din Taanác cu satele lui și locuitorii din Meghído cu satele lui: cele trei înălțimi.

12. Fiii lui Manáse nu au putut să cucerească acele cetăți, iar canaaneénii au continuat să locuiască în ținutul acela.

13. Când fiii lui Israél au devenit puternici, i-au supus pe canaaneéni unui tribut, dar nu i-au alungat.

14. Fiii lui Iosíf i-au spus lui Iósue: „De ce ne-ai dat ca moștenire prin sorți numai o singură parte? Noi suntem un popor numeros, după cum ne-a binecuvântat Domnul”.

15. Iósue le-a zis: „Dacă sunteți un popor numeros, urcați în pădure și tăiați-o pentru voi acolo, în țara ferezéilor și a refaímilor, dacă muntele Efraím e prea strâmt pentru voi!”.

16. Fiii lui Iosíf au zis: „Muntele nu ne ajunge și toți canaaneénii care locuiesc în ținutul din vale, cei ce sunt la Bet-Șeán și în satele lui și cei ce sunt în Valea Izreél, au care de fier”.

17. Iósue a zis casei lui Iosíf, lui Efraím și lui Manáse: „Voi sunteți un popor numeros și puterea voastră este mare; nu veți avea o singură parte,

18. ci veți avea muntele, căci veți tăia pădurea și ieșirile ei vor fi ale voastre; îi veți alunga pe canaaneéni, deși ei au care de fier și deși sunt puternici”.