Iosua 17 VDCL

1. Și acesta a fost sorțul pentru seminția lui Manase (și el era întâiul născut al lui Iosif) pentru Machir, întâiul născut al lui Manase, tatăl lui Galaad; căci el a fost bărbat de război și a avut Galaadul și Basanul.

2. Și sorțul a fost și pentru ceilalți copii ai lui Manase după familiile lor: pentru copiii lui Abiezer și pentru copiii lui Helec și pentru copiii lui Azriel și pentru copiii lui Sihem și pentru copiii lui Hefier și pentru copiii lui Șemida. Aceștia sunt copiii de partea bărbătească ai lui Manase, fiul lui Iosif, după familiile lor.

3. Și Țelofhad, fiul lui Hefier, fiul lui Galaad, fiul lui Machir, fiul lui Manase, n‐avea fii, ci fete; și acestea sunt numele fetelor sale: Mahla și Noa, Hogla, Milca și Tirța.

4. Și ele s‐au apropiat de Eleazar preotul și de Iosua, fiul lui Nun, și de mai mari, zicând: Domnul a poruncit lui Moise să ni se dea o moștenire între frații noștri. Și el le‐a dat, după porunca Domnului, o moștenire între frații tatălui lor.

5. Și au căzut lui Manase zece părți afară de țara Galaad și Basan, care sunt dincolo de Iordan.

6. Fiindcă fetele lui Manase au avut o moștenire între fiii lui și țara Galaad a fost a celorlalți fii ai lui Manase.

7. Și hotarul lui Manase era de la Așer până la Micmetat care este înaintea Sihemului; și hotarul mergea spre dreapta până la locuitorii din En‐Tapuah.

8. Țara Tapuah a căzut lui Manase, iar Tapuah pe hotarul lui Manase era a copiilor lui Efraim.

9. Și hotarul se cobora până la pârâul Cana spre partea de miazăzi a pârâului; aceste cetăți erau ale lui Efraim între cetățile lui Manase, și hotarul lui Manase era spre partea de miazănoapte a pârâului și ieșirile lui erau la mare.

10. Spre miazăzi era a lui Efraim și spre miazănoapte a lui Manase și marea era hotarul lui și se întâlniau cu Așer către miazănoapte și cu Isahar către răsărit.

11. Și Manase avea în Isahar și în Așer: Bet‐Șeanul cu satele lui și Ibleamul cu satele lui, și pe locuitorii din Dor cu satele lui, și pe locuitorii din En‐Dor cu satele lui, și pe locuitorii din Taanac cu satele lui și pe locuitorii din Meghido cu satele lui, cele trei înălțimi.

12. Și copiii lui Manase n‐au putut alunga pe locuitorii cetăților acestora, ci cananiții au izbutit să rămână în țara aceasta.

13. Și a fost așa: când s‐au întărit copiii lui Israel, au făcut pe cananiți să dea bir, dar nu i‐au alungat.

14. Și copiii lui Iosif au vorbit lui Iosua zicând: Pentru ce mi‐ai dat spre moștenire un singur sorț și o singură parte, căci eu sunt popor mare după cum m‐a binecuvântat Domnul până acum?

15. Și Iosua le‐a zis: Dacă ești popor mare, suie‐te la pădure și taie‐ți acolo în țara fereziților și a refaimiților, dacă ținutul muntos al lui Efraim este prea strâmt pentru tine.

16. Și copiii lui Iosif au zis: Ținutul muntos nu este deajuns pentru noi, și toți cananiții care locuiesc în țara văii și cei care sunt în Bet‐Șean cu satele sale și cei care sunt în valea Izreel au care de fier.

17. Și Iosua a vorbit casei lui Iosif, lui Efraim și lui Manase, zicând: Tu ești popor mare și ai putere mare: nu vei avea un singur sorț,

18. ci ținutul muntos va fi al tău și fiindcă este pădure, taie‐o, și ieșirile sale vor fi ale tale, căci vei alunga pe Cananiți deși au care de fier și deși sunt puternici.