Iosua 22 VBRC2020

1. Atunci Iósue i-a chemat pe [fiii] lui Rubén, pe [fiii] lui Gad și jumătatea din tribul lui Manáse

2. și le-a zis: „Voi ați păzit tot ce v-a poruncit Moise, slujitorul Domnului, și ați ascultat de glasul meu în tot ce v-am poruncit.

3. Nu i-ați părăsit pe frații voștri timp de multe zile, până astăzi; ați păzit prescrierile poruncii Domnului Dumnezeului vostru.

4. Domnul Dumnezeul vostru le-a dat odihnă fraților voștri după cum le spusese. Acum întoarceți-vă și mergeți la corturile voastre, în țara pe care v-a dat-o în stăpânire Moise, slujitorul Domnului, dincolo de Iordán!

5. Aveți mare grijă numai să împliniți porunca și legea pe care v-a dat-o Moise, slujitorul Domnului: să-l iubiți pe Domnul Dumnezeul vostru, să umblați pe toate căile lui, să păziți poruncile lui, să vă alipiți de el și să-i slujiți din toată inima voastră și din tot sufletul vostru!”.

6. Iósue i-a binecuvântat și i-a lăsat [să plece], iar ei au plecat la corturile lor.

7. Moise dăduse unei jumătăți din tribul lui Manáse [moștenire] în Basán, iar Iósue a dat celeilalte jumătăți [moștenire] cu frații lor, dincoace de Iordán, la vest. Când Iósue i-a lăsat [să plece] la corturile lor, i-a și binecuvântat

8. și le-a zis: „Cu bogății multe vă întoarceți la corturile voastre, cu foarte multe turme, cu argint, aur, bronz, fier și foarte multă îmbrăcăminte. Împărțiți cu frații voștri prada luată de la dușmanii voștri!”.

9. Fiii lui Rubén, fiii lui Gad și jumătate din tribul lui Manáse s-au întors și au mers de la fiii lui Israél, din Șílo – care este în țara Canaán – în ținutul Galaád, în țara lor pe care au luat-o în stăpânire, după cuvântul Domnului [dat] prin Moise.

10. Fiii lui Rubén, fiii lui Gad și jumătate din tribul lui Manáse au ajuns la malul Iordánului, care este în țara Canaán, și au zidit acolo un altar lângă Iordán, un altar măreț la înfățișare.

11. Fiii lui Israél au auzit, zicându-se: „Iată, fiii lui Rubén, fiii lui Gad și jumătate din tribul lui Manáse au zidit un altar în fața țării Canaánului, pe malurile Iordánului, în partea fiilor lui Israél!”.

12. Fiii lui Israél au auzit și au convocat toată adunarea fiilor lui Israél la Șílo ca să meargă la luptă împotriva lor.

13. Fiii lui Israél i-au trimis la fiii lui Rubén, la fiii lui Gad și la jumătatea tribului lui Manáse, în țara Galaád, pe Pinhás, fiul lui Eleazár, preotul,

14. și zece căpetenii cu el, câte o căpetenie pentru fiecare casă părintească a fiecărui trib al lui Israél; toți erau căpetenii ale caselor lor părintești între miile lui Israél.

15. Au venit la fiii lui Rubén, la fiii lui Gad și la jumătatea tribului lui Manáse, în țara Galaád, și le-au zis:

16. „Așa spune toată adunarea Domnului: «Ce înseamnă infidelitatea aceasta pe care ați săvârșit-o împotriva Dumnezeului lui Israél părăsind astăzi urmarea Domnului prin construirea unui altar, răzvrătindu-vă astăzi împotriva Domnului?

17. Este puțin păcatul lui Peór de care nu ne-am purificat până astăzi și care a adus un flagel în adunarea Domnului,

18. și voi părăsiți astăzi urmarea Domnului? Dacă vă răzvrătiți azi împotriva Domnului, mâine el se va mânia împotriva întregii adunări a lui Israél.

19. Dacă țara care este în stăpânirea voastră este impură, treceți în țara care este în stăpânirea Domnului, unde locuiește cortul Domnului, și luați-vă stăpânire între noi, dar nu vă răzvrătiți împotriva Domnului și nu vă răzvrătiți împotriva noastră zidindu-vă un altar în afară de altarul Domnului Dumnezeului nostru!

20. Nu a păcătuit Acán, fiul lui Zérah, împotriva [regulii] nimicirii? Iar mânia a căzut peste toată adunarea lui Israél și el nu a pierit singur în păcatul său»”.

21. Fiii lui Rubén, fiii lui Gad și jumătatea tribului lui Manáse le-au răspuns căpeteniilor între miile lui Israél:

22. „Dumnezeul dumnezeilor, Domnul, Dumnezeul dumnezeilor, Domnul știe! Și Israél să știe! Dacă din răzvrătire sau din infidelitate [am făcut] împotriva Domnului, Domnul să nu ne vină în ajutor în ziua aceasta!

23. Dacă ne-am zidit un altar ca să părăsim urmarea Domnului și să aducem pe el arderi de tot și ofrande sau ca să aducem pe el jertfe de împăcare, Domnul să ne ceară Sòcoteală!

24. Dar noi am făcut-o de teama acestui lucru: mâine fiii voștri le vor spune fiilor noștri: «Ce aveți voi cu Domnul Dumnezeul lui Israél?

25. Domnul a pus Iordánul hotar între noi și voi, fiii lui Rubén și fiii lui Gad: voi nu aveți parte în Domnul!». Și fiii voștri îi vor face pe fiii noștri să înceteze să se teamă de Domnul.

26. Atunci ne-am zis: «Să ne zidim un altar, nu pentru arderi de tot, nici pentru jertfă:

27. ci ca o mărturie între noi și voi, între urmașii noștri de după noi, ca să facem slujirea Domnului înaintea lui prin arderile noastre de tot, prin jertfele noastre și prin jertfele noastre de împăcare, ca să nu spună fiii voștri mâine fiilor noștri: ‹Voi nu aveți parte în Domnul›!».

28. Noi am zis: «Dacă va fi ca mâine să se spună către noi și către generațiile noastre», noi vom zice: «Iată modelul altarului pe care l-au făcut părinții noștri, nu pentru ardere de tot și nici pentru jertfă, ci ca mărturie între noi și voi!».

29. Departe de noi să ne răzvrătim împotriva Domnului și să părăsim astăzi urmarea Domnului prin zidirea unui altar pentru arderi de tot, pentru ofrande și pentru jertfe, diferit de altarul Domnului Dumnezeului nostru care este înaintea sanctuarului său!”.

30. Când Pinhás, preotul, căpeteniile adunării și căpeteniile între miile lui Israél care erau cu el au auzit cuvintele pe care le-au rostit fiii lui Rubén, fiii lui Gad și fiii lui Manáse, li s-a părut bine.

31. Pinhás, fiul lui Eleazár, preotul, le-a spus fiilor lui Rubén, fiilor lui Gad și fiilor lui Manáse: „Astăzi am cunoscut că Domnul este în mijlocul nostru, pentru că nu ați săvârșit infidelitatea aceasta împotriva Domnului. Și i-ați salvat pe fiii lui Israél din mâna Domnului”.

32. Pinhás, fiul lui Eleazár, preotul, și căpeteniile s-au întors de la fiii lui Rubén și de la fiii lui Gad, din țara Galaád în țara Canaán, la fiii lui Israél, cărora le-au adus știrea.

33. Lucrul acesta a fost plăcut în ochii fiilor lui Israél. Fiii lui Israél l-au binecuvântat pe Dumnezeu și nu mai ziceau că merg împotriva lor la luptă ca să le prădeze țara în care locuiau fiii lui Rubén și fiii lui Gad.

34. Fiii lui Rubén și fiii lui Gad au numit altarul acela „ʿēd”, căci [și-au zis]: „el este martor între noi că Domnul este Dumnezeu”.