Iosua 24 BVA

1. Iosua a adunat toate triburile lui Israel la Șehem și a convocat consiliul bătrânilor lui Israel, conducătorii, judecătorii și comandanții (militari). Ei s-au prezentat toți înaintea lui Iahve.

2. Atunci Iosua a zis întregului popor: „Iahve – Dumnezeul lui Israel – vă vorbește astfel: «În vremurile străvechi, cei care au fost strămoșii voștri, adică Terah – tatăl lui Avraam și al lui Nahor – locuiau pe teritoriul care este pe cealaltă parte a râului. Acolo, acei oameni se închinau altor (dumne)zei.

3. Eu l-am luat pe strămoșul vostru numit Avraam de dincolo de râu, l-am dus prin tot teritoriul Canaanului și i-am dat foarte mulți descendenți. Am făcut acest lucru dându-i-l inițial pe Isaac.

4. Apoi, lui Isaac i-am dat pe Iacov și pe Esau. Lui Esau i-am dat în proprietate zona muntoasă a Seirului; iar Iacov s-a dus în Egipt împreună cu fiii lui.

5. Apoi i-am trimis pe Moise și pe Aaron; și astfel am lovit Egiptul prin tot ce am făcut între oamenii care trăiau pe acel teritoriu. Apoi v-am scos de acolo.

6. După ce i-am scos pe părinții voștri din Egipt, au plecat spre mare; iar egiptenii i-au urmărit folosind care de luptă și călăreți – până la Marea Roșie.

7. Atunci ei au strigat spre Iahve; iar El a pus întuneric între ei și egipteni. Apoi a adus apele mării peste ei și i-a acoperit cu ele. Ați văzut astfel cu ochii voștri ce le-am făcut egiptenilor! Apoi ați locuit în deșert mult timp.

8. V-am dus prin teritoriul amoriților care locuiau în partea de est a Iordanului. Ei au luptat împotriva voastră; dar Eu i-am făcut să fie învinși de voi și i-am distrus din fața voastră. Apoi, voi le-ați ocupat teritoriul.

9. Balac – fiul lui Țipor, regele Moabului – s-a pregătit să lupte împotriva lui Israel; și l-a chemat pe Balaam – fiul lui Beor – ca să vă blesteme.

10. Dar Eu nu am vrut să îl ascult pe Balaam; și atunci el v-a binecuvântat. Astfel, Eu v-am scăpat de tot ce intenționa el să vă facă.

11. Apoi ați traversat Iordanul și ați plecat spre Ierihon. Atunci au venit să lupte împotriva voastră atât locuitorii Ierihonului, cât și amoriții, periziții, canaaniții, hitiții, ghirgasiții, hiviții și iebusiții. Dar Eu i-am făcut să fie învinși de voi.

12. Am trimis înainte niște viespi care i-au alungat din fața voastră, exact cum am procedat și în cazul celor doi regi amoriți. Ei nu au fost alungați cu sabia voastră sau cu arcul vostru.

13. V-am dat astfel o țară pe care nu ați lucrat-o voi; și orașe pe care nu le-ați construit voi, dar în care locuiți acum. Aici aveți vii și măslini pe care nu i-ați plantat voi, dar din fructele cărora mâncați!».

14. Acum, vă cer să vă temeți de Iahve și să îi slujiți fără niciun compromis și cu cea mai mare seriozitate! Abandonați zeii cărora le-au slujit strămoșii voștri dincolo de râu și în Egipt. Astfel, voi să slujiți (numai) lui Iahve!

15. Iar dacă nu acceptați să slujiți lui Iahve, alegeți astăzi ai cui slujitori doriți să fiți: ori ai zeilor cărora le slujeau strămoșii voștri dincolo de râu, ori ai zeilor amoriților în a căror țară locuiți! Vă precizez că eu personal am decis ca împreună cu familia mea, să slujim lui Iahve!”

16. Poporul a răspuns: „În niciun caz nu ne gândim să Îl abandonăm pe Iahve și să slujim altor (dumne)zei!

17. Iahve – Dumnezeul nostru – este Cel care ne-a scos atât pe părinții noștri, cât și pe noi, de pe teritoriul Egiptului – din casa unde trăiam ca sclavi; și a făcut înaintea noastră aceste mari minuni. El ne-a păzit pe întregul drum pe care l-am parcurs și printre toate popoarele pe unde am călătorit.

18. Iahve a alungat din fața noastră toate aceste popoare și pe amoriții care locuiau în țară. Noi vom sluji în continuare lui Iahve; pentru că El este Dumnezeul nostru!”

19. Iosua i-a zis poporului: „Voi nu veți reuși să îi slujiți (în mod acceptabil) lui Iahve; pentru că El este un Dumnezeu sfânt și gelos! El nu vă va ierta revoltele împotriva Sa și păcatele voastre.

20. Dacă (după un timp) Îl veți abandona pe Iahve și veți sluji (dumne)zeilor străini, El se va întoarce Împotriva voastră și vă va face rău, distrugându-vă – după ce vă făcuse bine!”

21. Poporul i-a răspuns lui Iosua: „Nu; ci noi vom sluji lui Iahve!”

22. Iosua le-a spus: „Voi sunteți martori împotriva voastră că ați ales să slujiți lui Iahve!” Ei i-au răspuns: „Da, acceptăm să fim martori!”

23. Iosua le-a zis: „Atunci renunțați la idolii care încă mai sunt în mijlocul vostru; și întoarceți-vă inima spre Dumnezeul lui Israel care se numește Iahve!”

24. Atunci poporul i-a zis lui Iosua: „Vom sluji Dumnezeului nostru numit Iahve; și vom asculta ce ne va spune El!”

25. În acea zi, Iosua a ratificat un legământ cu poporul la Șehem; și acolo i-a dat porunci și legi.

26. Iosua a scris aceste cuvinte în cartea legii lui Dumnezeu. Apoi a luat o piatră mare și a pus-o acolo, sub stejarul care exista în acel loc sfânt închinat lui Iahve.

27. Iosua a zis întregului popor: „Această piatră va fi un martor al discuției dintre noi; pentru că a auzit toate cuvintele pe care ni le-a spus Iahve. Ea va fi un martor împotriva voastră în cazul în care Îl veți înșela pe Dumnezeul vostru!”

28. Apoi Iosua a trimis poporul înapoi, pentru ca fiecare să se ducă la moștenirea lui.

29. După toate acestea, Iosua – fiul lui Nun –, sclavul lui Iahve, a murit la vârsta de o sută zece ani.

30. L-au înmormântat pe teritoriul moștenirii lui, la Timnat-Serah, care era în zona muntoasă a urmașilor lui Efraim, în partea de nord a muntelui Gaaș.

31. Israel a slujit lui Iahve cât timp a trăit Iosua și până au murit bătrânii care au urmat generației lui. Ei erau cei care cunoscuseră (personal) toate lucrurile pe care le făcuse Iahve pentru Israel.

32. Oasele lui Iosif, pe care israelienii le aduseseră din Egipt, au fost îngropate la Șehem, pe terenul cumpărat de Iacov de la hamoriți cu o sută de chesita. Acel teren era moștenirea urmașilor lui Iosif. Hamor fusese tatăl lui Șehem.

33. Elazar – fiul lui Aaron – a murit și el; și a fost înmormântat la Ghiva, care fusese dată fiului lui, numit Fineas, în partea teritorială muntoasă a urmașilor lui Efraim.