Iosua 5 VDCL

1. Și a fost așa când au auzit toți împărații amoriților, care erau dincolo de Iordan către apus și toți împărații cananiților care erau lângă mare, că Domnul a secat apele Iordanului dinaintea copiilor lui Israel până au trecut, li s‐a topit inima și nu mai era duh în ei din pricina copiilor lui Israel.

2. În vremea aceea Domnul a zis lui Iosua: Fă‐ți cuțite de cremene, și taie iarăși împrejur pe copiii lui Israel a doua oară.

3. Și Iosua și‐a făcut cuțite de cremene și a tăiat împrejur pe copiii lui Israel la dealul Aralot.

4. Și aceasta e pricina pentru care i‐a tăiat Iosua împrejur: tot poporul care ieșise din Egipt, cei de parte bărbătească, toți bărbați de război muriseră în pustie, pe cale după ce au ieșit din Egipt.

5. Căci tot poporul care ieșise fusese tăiat împrejur însă nimeni din tot poporul care se născuse în pustie pe cale, după ce ieșise din Egipt, nu fusese tăiat împrejur.

6. Căci copiii lui Israel au umblat patruzeci de ani prin pustie până a pierit tot neamul bărbaților de război ieșiți din Egipt, căci n‐ascultaseră de glasul Domnului, cărora Domnul se jurase că nu‐i va lăsa să vadă țara, pe care Domnul o jurase părinților lor că ne‐o va da nouă, țară în care curge lapte și miere.

7. Și a ridicat pe copiii lor în locul lor; pe aceia i‐a tăiat împrejur Iosua, căci erau netăiați împrejur fiindcă nu‐i tăiaseră împrejur pe cale.

8. Și a fost așa: cănd au sfârșit de tăiat împrejur pe tot neamul, au rămas la locul lor în tabără până s‐au vindecat.

9. Și Domnul a zis lui Iosua: Astăzi am prăvălit ocara Egiptului de peste voi. Și au pus numele acestui loc Ghilgal până în ziua de azi.

10. Și copiii lui Israel au tăbărât în Ghilgal și au făcut Paștele în ziua a patrusprezecea a lunii, seara, în câmpiile Ierihonului.

11. Și a doua zi după Paște au mâncat din grâul țării azimi și boabe prăjite, tocmai în ziua aceea.

12. Și mana a încetat de a doua zi după ce au mâncat din grâul vechi al țării și copiii lui Israel n‐au mai avut mană și au mâncat din rodul țării Canaanului în anul acela.

13. Și a fost așa: când era Iosua lângă Ierihon, și‐a ridicat ochii și s‐a uitat și iată un om stătea înaintea lui cu sabia scoasă în mână. Și Iosua a mers la el și i‐a zis: Ești pentru noi sau pentru potrivnicii noștri?

14. Și el a zis: Nu; căci am venit acum ca mai mare al oștirii Domnului. Și Iosua a căzut cu fața sa la pământ și s‐a închinat și i‐a zis: Ce zice Domnul meu către robul său?

15. Și mai marele oștirii Domnului a zis lui Iosua: Scoate‐ți încălțămintea din picior, căci locul pe care stai este sfânt. Și Iosua a făcut așa.