Judecătorii 18 VDCL

1. Și în zilele acelea nu era împărat în Israel, și în zilele acelea seminția daniților își căuta o moștenire de locuit, fiindcă până în ziua aceea nu le căzuse moștenire între semințiile lui Israel.

2. Și copiii lui Dan au trimis din familia lor cinci bărbați din tot numărul lor, bărbați viteji, din Țorea și Eștaol, ca să iscodească țara și s‐o cerceteze, și le‐au zis: Mergeți, cercetați țara. Și au venit în ținutul muntos al lui Efraim până la casa lui Mica și au mas acolo.

3. Când erau lângă casa lui Mica, au cunoscut glasul tânărului, al levitului. Și s‐au abătut acolo și i‐au zis: Cine te‐a adus aici? Și ce faci tu? Și ce ai tu aici?

4. Și el le‐a zis: Așa și așa mi‐a făcut Mica și m‐a tocmit și sunt preotul lui.

5. Și i‐au zis: Rugămu‐te, întreabă pe Dumnezeu, ca să știm dacă va propăși calea pe care mergem.

6. Și preotul le‐a zis: Mergeți în pace; calea voastră pe care mergeți este înaintea Domnului.

7. Și cei cinci bărbați au, plecat și au venit la Lais, și au văzut pe poporul care era în ea, locuind la adăpost, după chipul sidonienilor, liniștit și încrezător, și nu era nimeni în țară care să aibă putere să‐i facă de rușine în ceva, și erau departe de sidonieni și n‐aveau a face cu vreun om.

8. Și au venit la frații lor la Țorea și Eștaol. Și frații lor le‐au zis: Ce ziceți voi?

9. Și au zis: Sculați‐vă și să ne suim împotriva lor, căci am văzut țara și iată este foarte bună. Și stați liniștiți? Nu vă leneviți să plecați să mergeți să luați țara în stăpânire.

10. Când veți intra, veți veni la un popor încrezător, și țara este întinsă în toate laturile, căci Dumnezeu a dat‐o în mâna voastră; este un loc în care nu lipsește nimic din ce este pe pământ.

11. Și de acolo, din Țorea și Eștaol, au plecat șase sute de bărbați din familia daniților încinși cu arme de război.

12. Și s‐au suit și au tăbărât la Chiriat‐Iearim în Iuda. De aceea locul acesta s‐a numit Mahane‐Dan până în ziua de astăzi: iată este în dosul Chiriat‐Iearimului.

13. Și de acolo au trecut la ținutul muntos al lui Efraim și au venit până la casa lui Mica.

14. Și cei cinci bărbați, care se duseseră să iscodească țara Lais, au vorbit și au zis fraților lor: Știți că în casele acestea este un efod și terafimi, și un chip cioplit și un chip turnat? Și acum știți ce aveți de făcut.

15. Și s‐au abătut acolo și au venit în casa tânărului, a levitului, în casa lui Mica, și l‐au întrebat de pace.

16. Și cei șase sute de bărbați dintre copiii lui Dan, încinși cu armele lor de război, au stat la intrarea porții.

17. Și cei cinci bărbați, care se duseseră să iscodească țara, s‐au suit, au intrat acolo și au luat chipul cioplit și efodul și terafimii și chipul turnat: și preotul sta la intrarea porții cu cei șase sute de bărbați încinși cu arme de război.

18. Și aceștia au intrat în casa lui Mica și au luat chipul cioplit, efodul și terafimii și chipul turnat. Și preotul le‐a zis: Ce faceți?

19. Și ei i‐au zis: Taci, pune‐ți mâna pe gura ta și mergi cu noi, și să ne fii tată și preot. Este mai bine pentru tine să fii preot al casei unui singur om sau să fii preot al unei seminții și al unei familii în Israel?

20. Și inima preotului s‐a bucurat, și a luat efodul și terafimii și chipul cioplit, și s‐a dus în mijlocul poporului.

21. Și s‐au întors și au plecat, și au pus înaintea lor pruncii și turmele și averile.

22. Și când se depărtaseră de la casa lui Mica, bărbații, care erau în casele de lângă casa lui Mica, au fost adunați și au ajuns pe copiii lui Dan.

23. Și au strigat după copiii lui Dan. Și ei și‐au întors fețele și au zis lui Mica: Ce ai de te‐ai adunat?

24. Și el a zis: Mi‐ați luat dumnezeii mei pe care i‐am făcut și pe preot, și v‐ați dus și ce‐mi mai rămâne? Și cum îmi ziceți: Ce ai?

25. Și copiii lui Dan i‐au zis: Să nu ți se audă glasul între noi, ca să nu se arunce asupra voastră niște oameni amărâți la suflet și să‐ți pierzi viața ta și viețile casei tale.

26. Și copiii lui Dan au mers pe calea lor. Și Mica a văzut că erau prea tari pentru el și s‐a întors și s‐a dus înapoi la casa sa.

27. Și au luat ce făcuse Mica și pe preotul care era la el, și au venit asupra Laisului, asupra unui popor liniștit și încrezător; și i‐au lovit cu ascuțișul sabiei și au ars cetatea cu foc.

28. Și nu era nimeni să‐i scape, pentru că ea era departe de Sidon și n‐aveau a face cu vreun om, și era în valea care este lângă Bet‐Rehob. Și au zidit cetatea și au locuit în ea.

29. Dar cu adevărat au pus numele cetății Dan, după numele lui Dan, tatăl lor, care se născuse lui Israel; dar mai înainte numele cetății era Lais.

30. Și copiii lui Dan au înălțat chipul cioplit și Ionatan, fiul lui Gherșom, fiul lui Moise, el și fiii săi au fost preoții seminției daniților până în ziua ducerii țării în robie.

31. Și și‐au înălțat chipul cioplit al lui Mica, pe care‐l făcuse el, în toate zilele cât a fost casa lui Dumnezeu în Silo.