Judecătorii 19 VDCL

1. Și a fost așa: în zilele acelea, când nu era împărat în Israel, era un bărbat levit, care sta vremelnic în latura mai depărtată a ținutului muntos al lui Efraim, și și‐a luat o țiitoare din Betleemul lui Iuda.

2. Și țiitoarea sa a curvit împotriva lui și a plecat de la el în casa tatălui ei, în Betleemul lui Iuda, și a fost acolo patru luni de zile.

3. Și bărbatul ei s‐a sculat și s‐a dus după ea să vorbească inimii ei, ca s‐o aducă înapoi. Și tânărul lui era cu el și o pereche de măgari. Și ea l‐a dus în casa tatălui ei, și când l‐a văzut tatăl tinerei femei, s‐a bucurat de întâlnirea lui.

4. Și socrul său, tatăl tinerei femei, l‐a ținut și a rămas la el trei zile, și au mâncat și au băut și au mas acolo.

5. Și a fost așa: în ziua a patra s‐au sculat dis de dimineață, și el s‐a sculat să plece. Și tatăl tinerei femei a zis ginerelui său: Întărește‐ți inima cu o bucată de pâine și apoi veți merge pe calea voastră.

6. Și s‐au așezat și au mâncat și au băut amândoi împreună. Și tatăl tinerei femei a zis bărbatului: Te rog, rămâi toată noaptea și să ți se veselească inima.

7. Și bărbatul s‐a sculat să plece, dar socrul său a stat de el și a mas iarăși acolo.

8. Și în ziua a cincea s‐a sculat dis de dimineață ca să plece. Și tatăl tinerei femei a zis: Te rog, întărește‐ți inima. Și au zăbovit până s‐a plecat ziua, și au mâncat amândoi.

9. Și bărbatul s‐a sculat ca să plece, el și țiitoarea lui și tânărul său. Și socrul său, tatăl tinerei femei, i‐a zis: Iată, ziua se lasă spre seară, vă rog, rămâneți toată noaptea. Iată ziua se pleacă, mâneți noaptea aici și să ți se veselească inima, și mâine plecați de dimineață pe calea voastră, ca să te duci la cortul tău.

10. Dar bărbatul n‐a voit să rămână noaptea și s‐a sculat și a plecat și a venit în dreptul Iebusului, care este Ierusalimul, și cu el era o pereche de măgari înșeuați și țiitoarea lui cu el.

11. Erau aproape de Iebus, ziua se plecase mult și tânărul a zis domnului său: Rogu‐te, vino și să ne abatem în această cetate a iebusiților și să mânem în ea.

12. Și domnul său i‐a zis: Nu ne vom abate în cetatea unui străin care nu este a copiilor lui Israel, vom trece la Ghibea.

13. Și a zis tânărului său: Vino și să ne apropiem de unul din aceste locuri și să mânem în Ghibea sau în Rama.

14. Și au trecut și au mers pe calea lor, și le‐a apus soarele lângă Ghibea, care e a lui Beniamin.

15. Și s‐au abătut acolo ca să intre să mâne în Ghibea. Și a intrat și a șezut jos în ulița cetății, și niciun bărbat nu i‐a primit în casa lui ca să mâie noaptea.

16. Și iată un om bătrân venea de la lucrul său din câmp, spre seară, și era din ținutul muntos al lui Efraim, și sta vremelnic în Ghibea, iar oamenii locului erau beniamiți.

17. Și și‐a ridicat ochii și a văzut pe bărbatul călător pe ulița cetății și bătrânul a zis: Unde te duci și de unde vii?

18. Și el i‐a zis: Călătorim din Betleemul lui Iuda spre latura mai depărtată a ținutului muntos al lui Efraim; de acolo sunt și am mers până la Betleemul lui Iuda și mă duc acuma la casa Domnului, și nimeni nu mă primește în casă.

19. Și avem și paie și nutreț pentru măgarii noștri, și am pâine și vin pentru mine și pentru roaba ta și pentru tânărul care este cu robii tăi: nu ducem lipsă de nimic.

20. Și bătrânul a zis: Pace ție! Numai toate nevoile tale să fie asupra mea; dar să nu mâi în uliță.

21. Și l‐a adus în casa sa și a dat nutreț la măgari, și și‐au spălat picioarele și au mâncat și au băut.

22. Pe când își veseleau inimile, iată oamenii cetății, oameni fii ai lui Belial, au înconjurat casa și au bătut la ușă și au vorbit bătrânului, domnul casei, zicând: Adu afară pe omul, care a venit în casa ta, ca să‐l cunoaștem.

23. Și omul, domnul casei, a ieșit la ei și le‐a zis: Nu, frații mei, vă rog, nu faceți acest rău, după ce bărbatul acesta a venit în casa mea, nu faceți această nebunie!

24. Iată fata mea care este fecioară și țiitoarea lui; să vi le scot afară și înjosiți‐le, și faceți cu ele ce este bun în ochii voștri; dar nu faceți asemenea nebunie acestui bărbat.

25. Dar bărbații n‐au voit să‐l asculte. Și bărbatul a luat pe țiitoarea sa și a scos‐o afară la ei, și au cunoscut‐o și și‐au bătut joc de ea, toată noaptea până dimineața, și au lăsat‐o când se revărsau zorile.

26. Și către ziuă femeia a venit și a căzut la intrarea casei omului, unde era domnul ei, până s‐a luminat.

27. Și domnul ei s‐a sculat dimineața și a deschis ușa casei și a ieșit afară să se ducă pe calea sa, și iată femeia, țiitoarea sa, zăcea la intrarea casei și mâinile ei erau pe prag.

28. Și i‐a zis: Scoală și să mergem! Dar nimeni n‐a răspuns. Și a pus‐o pe măgar și bărbatul s‐a sculat și a mers spre locul său.

29. Și când a intrat în casa sa, a luat cuțitul și a apucat pe țiitoarea sa și a împărțit‐o, după oasele ei, în douăsprezece bucăți, și le‐a trimis în toate hotarele lui Israel.

30. Și a fost așa: oricine care vedea zicea: Nu s‐a făcut și nu s‐a văzut una ca aceasta, din ziua când au ieșit copiii lui Israel din țara Egiptului până în ziua de astăzi. Gândiți‐vă bine, sfătuiți și vorbiți.