Judecătorii 2 VDCL

1. Și Îngerul Domnului s‐a suit din Ghilgal la Bochim și a zis: Eu v‐am scos din Egipt și v‐am adus în țara, pe care am jurat‐o părinților voștri și am zis: Nu voi călca legământul meu cu voi în veac.

2. Și voi să nu faceți legământ cu locuitorii țării acesteia și să le sfărâmați altarele, dar n‐ați ascultat de glasul meu. Pentru ce ați făcut aceasta?

3. De aceea și cu am zis: Nu‐i voi izgoni dinaintea voastră, ci vă vor fi în coaste și dumnezeii lor vă vor fi o cursă.

4. Și a fost așa: când a vorbit Îngerul Domnului cuvintele acestea către toți copiii lui Israel, poporul și‐a înălțat glasul și a plâns.

5. Și au pus numele locului aceluia Bochim și au jertfit acolo Domnului.

6. Și Iosua a dat drumul poporului și copiii lui Israel s‐au dus fiecare la moștenirea sa ca să stăpânească țara.

7. Și poporul a slujit Domnului în toate zilele lui losua și în toate zilele bătrânilor ale căror zile s‐au lungit după Iosua, care văzuseră toate faptele mari ale Domnului, pe care le făcuse el pentru Israel.

8. Și Iosua, fiul lui Nun, robul Domnului, a murit, de o sută zece ani.

9. Și l‐au înmormântat în hotarul moștenirii sale în Timnat‐Heres, în ținutul muntos al lui Efraim în partea de miazănoapte a muntelui Gaaș.

10. Și tot neamul acela a fost adăugat la părinții săi. Și s‐a sculat după ei un alt neam, care nu cunoștea pe Domnul nici faptele pe care le făcuse el pentru Israel.

11. Și copiii lui Israel au făcut rău în ochii Domnului și au slujit Baalilor.

12. Și au părăsit pe Domnul Dumnezeul părinților lor, care‐i scosese din țara Egiptului, și au umblat după alți dumnezei, din dumnezeii popoarelor care erau în jurul lor și s‐au plecat lor și au mâniat pe Domnul.

13. Și au părăsit pe Domnul și au slujit lui Baal și Astarteelor.

14. Și mânia Domnului s‐a aprins împotriva lui Israel și i‐a dat în mâinile prădătorilor, care i‐au prădat și i‐au vândut în mâinile vrăjmașilor lor, de jur împrejur și n‐au mai putut să stea înaintea vrăjmașilor lor.

15. Ori încotro ieșeau, mâna Domnului era împotriva lor spre rău, după cum vorbise Domnul și după cum li se jurase Domnul, și erau foarte strâmtorați.

16. Și Domnul le‐a sculat judecători și i‐au mântuit din mâna prădătorilor lor.

17. Dar n‐au ascultat nici de judecătorii lor, căci au curvit după alți dumnezei, și s‐au plecat lor; repede s‐au abătut din calea, pe care umblaseră părinții lor, ascultând poruncile Domnului; ei n‐au făcut așa.

18. Și când le scula Domnul judecători, atunci Domnul era cu judecătorul și‐i mântuia din mâna vrăimașilor lor, în toate zilele judecătorului; căci Domnul se căia la suspinurile lor din pricina apăsătorilor și asupritorilor lor.

19. Și era așa: când murea judecătorul, se întorceau înapoi și se stricau din nou mai mult decât părinții lor, umblând după alți dumnezei, ca să le slujească și să se plece lor: nu încetau de la faptele lor, nici de la calea lor cea îndărătnică.

20. Și mânia Domnului s‐a aprins împotriva lui Israel și a zis: Pentru că neamul acesta a călcat legământul meu, pe care l‐am poruncit părinților lor, și n‐a ascultat de glasul meu,

21. nici eu nu voi mai alunga dinaintea lor pe niciunul din neamurile, pe care le‐a lăsat Iosua când a murit;

22. ca prin ele să încerc pe Israel, dacă vor păzi sau nu calea Domnului, ca să umble în ea, cum au păzit‐o părinții lor.

23. Și Domnul a lăsat neamurile acestea fără să le alunge în grabă și nu le‐a dat în mâna lui Iosua.