Judecătorii 21 BVA

1. Israelienii juraseră la Mițpa, zicând: „Niciunul dintre noi să nu își dea fata ca soție beniamiților!”

2. După tot ce se întâmplase, poporul s-a dus la Betel; și a rămas acolo, în prezența lui Iahve, până seara. Ei au început apoi să plângă;

3. și au zis: „Doamne, Dumnezeul lui Israel, de ce s-a întâmplat așa ceva în Israel? Să lipsească astăzi un trib întreg din Israel?!”

4. A doua zi poporul s-a sculat devreme, a construit acolo un altar și a adus pe el animale pe care le-a ars integral, împreună cu sacrificii de pace.

5. Apoi israelienii au zis: „Care dintre triburile lui Israel nu a venit la adunare, înaintea lui Iahve?” Făcuseră un jurământ și stabiliseră categoric că oricine nu va veni înaintea lui Iahve la Mițpa, să fie pedepsit cu moartea.

6. Israelienii regretau moartea celor care fuseseră din poporul lor; și ziceau: „Astăzi a fost distrus un trib din Israel!

7. Ce să facem pentru aceia care au rămas fără soții? Am jurat pe Iahve că nu le vom da ca soții pe fetele noastre.”

8. Apoi au zis: „Este vreunul dintre triburile lui Israel care nu a venit înaintea lui Iahve, la Mițpa?” Li s-a spus că în tabără, la acea adunare, nu venise niciun bărbat din Iabeșul care aparținea de Ghilad.

9. Au adunat poporul; și au constatat că acolo nu era niciun bărbat dintre locuitorii Iabeșului din Ghilad.

10. Atunci adunarea a trimis împotriva lor douăsprezece mii de luptători, cărora le-a poruncit: „Duceți-vă și omorâți cu sabia pe locuitorii din Iabeșul care aparține de Ghilad, inclusiv pe femei și pe copii!

11. Dar fiți atenți la modul în care trebuie să procedați. Să distrugeți pe toți bărbații și pe toate femeile care nu sunt fecioare!”

12. Au găsit printre locuitorii din Iabeșul Ghiladului patru sute de fete fecioare; și le-au adus în tabără la Șilo, în teritoriile Canaanului.

13. Toată adunarea a trimis reprezentanți care să le vorbească beniamiților de la stânca Rimon și să le anunțe încetarea ostilităților.

14. În acea vreme, beniamiții s-au întors; și li s-au dat ca soții dintre acelea care au fost lăsate să trăiască. Ele erau dintre femeile găsite în Iabeșul Ghiladului. Totuși, acelea nu erau suficiente pentru ei.

15. Poporul regreta situația în care ajunsese tribul lui Beniamin; pentru că Iahve făcuse o ruptură între triburile lui Israel.

16. Atunci cei care formau consiliul bătrânilor adunării, au zis: „Ce să facem cu cei care au rămas fără soții? Beniamitele au fost distruse!”

17. Au mai zis: „Supraviețuitorii urmașilor lui Beniamin trebuie să aibă descendenți, ca să nu fie eliminat un trib din Israel!

18. Dar noi nu putem să le dăm ca soții pe fiicele noastre; pentru că toți israelienii au jurat spunând: «Să fie blestemat acela care va da vreo femeie urmașilor lui Beniamin!»”

19. Apoi au zis: „În fiecare an este o sărbătoare a lui Iahve la Șilo, în partea de nord a Betelului. Această zonă se află în partea de est a drumului care conduce de la Betel la Șehem și la sud de Lebona!”

20. Apoi le-au poruncit beniamiților, zicându-le: „Duceți-vă și stați ascunși în vii!

21. Urmăriți ce se întâmplă; și când le veți vedea pe fetele din Șilo că vor veni să danseze, să ieșiți dintre vii și să vă răpiți fiecare câte o soție dintre acele virgine. Apoi să vă duceți în teritoriul lui Beniamin.

22. Dacă părinții sau frații lor vor veni la noi să reclame acest fapt, le vom spune: «Dați-ni-le nouă; pentru că în timpul luptei nu am reușit să luăm ca pradă câte o femeie pentru fiecare om. Dacă ni le dați acum, nu veți fi vinovați de încălcarea jurământului!»”

23. Beniamiții au făcut exact cum li se spusese. Astfel, ei și-au luat soții conform numărului lor, alegându-le dintre dansatoarele pe care le-au răpit. Apoi au plecat și s-au întors la proprietatea lor teritorială. Au construit din nou orașe în care au locuit.

24. Atunci au plecat și israelienii de acolo; și fiecare s-a dus la tribul și la clanul lui. Astfel, fiecare om s-a reîntors la proprietatea lui.

25. În acele zile, nu era rege în Israel; și fiecare proceda așa cum considera el că este corect.