Judecătorii 3 BVA

1. Urmează prezentarea acelor popoare pe care Iahve le-a lăsat să trăiască acolo; pentru ca, prin intermediul lor, să îi testeze pe israelienii care nu participaseră la războaiele de cucerire a Canaanului.

2. Astfel, cei din următoarele generații care nu cunoșteau războiul, l-au învățat (în aceste circumstanțe).

3. Deci acele popoare erau: filistenii cu cei cinci regi ai lor, toți canaaniții, sidonienii și hiviții care locuiau în zona muntoasă a Libanului, de la muntele Baal-Hermon până la Lebo-Hamat.

4. Ele au fost folosite pentru testarea israelienilor; pentru că Iahve dorea să vadă dacă vor respecta poruncile pe care El le dăduse (poporului în vremea) strămoșilor lor, prin Moise.

5. Astfel, israelienii au locuit printre canaaniți, printre hitiți, printre amoriți, printre periziți, printre hiviți și printre iebusiți.

6. Au luat pe fetele lor ca soții, au dat pe fetele lor fiilor acestora și au slujit zeilor lor…

7. Israelienii au făcut fapte despre care Iahve le spusese că sunt rele. L-au uitat pe Dumnezeul lor care se numește Iahve; și astfel au slujit imaginilor lui Baal și Astartei.

8. Atunci s-a declanșat mânia lui Iahve împotriva poporului Israel; și El i-a vândut ca sclavi lui Cușan-Rișataim care era rege în Aram-Naharaim. Israelienii i-au slujit opt ani lui Cușan-Rișataim.

9. Atunci ei au strigat spre Iahve; și El le-a oferit un salvator care i-a eliberat. Acesta a fost Otniel – fiul lui Chenaz care fusese cel mai mic frate al lui Caleb.

10. Spiritul lui Iahve a fost peste el; și astfel, Otniel a judecat Israelul. A început războiul; și Iahve l-a ajutat să îl învingă pe Cușan-Rișataim care fusese regele Aramului. Mâna lui Otniel a acționat în forță împotriva lui Cușan-Rișataim.

11. Astfel, în țară a fost apoi un timp de pace care a durat patruzeci de ani. Apoi Otniel, fiul lui Chenaz, a murit.

12. Israelienii au păcătuit din nou împotriva lui Iahve. Atunci El l-a ajutat pe Eglon – regele Moabului – să își consolideze dominația acționând împotriva lor.

13. Eglon i-a chemat pe amoniți și pe amaleciți ca să se alieze cu el; și împreună cu ei, a început războiul. L-a învins pe Israel și a ocupat orașul palmierilor.

14. Astfel, israelienii au fost subordonați lui Eglon – regele Moabului – optsprezece ani.

15. Israelienii au strigat din nou spre Iahve. El le-a oferit un alt salvator: pe Ehud – fiul beniamitului Ghera – care era stângaci. Israelienii au trimis prin el tot ce erau obligați să dea lui Eglon, regele Moabului.

16. Ehud și-a făcut o sabie cu două tăișuri. Ea era lungă de un cot. A fixat-o sub haină pe piciorul drept, între șold și genunchi.

17. Apoi a ajuns cu acele obligații la Eglon – regele Moabului – care era un bărbat foarte gras.

18. După ce i-a dat ce erau israelienii obligați să îi dea, i-a trimis înapoi pe oamenii care îl însoțiseră.

19. Apoi, el personal s-a întors din dreptul idolilor de piatră care erau aproape de Ghilgal; și i-a zis lui Eglon: „Stăpâne, vreau să vorbesc numai cu tine!” Atunci regele le-a zis (subordonaților): „Tăcere”. Astfel, toți cei care stăteau în jurul lui, au plecat.

20. Ehud s-a apropiat de el. Eglon stătea singur în camera lui de vară care era pe acoperiș. Ehud i-a zis: „Am un mesaj din partea lui Dumnezeu pentru tine!” Atunci regele s-a ridicat de pe scaun.

21. Ehud și-a întins mâna stângă, a luat sabia din dreptul piciorului drept și i-a înfipt-o în abdomen.

22. Lama a intrat cu tot cu mâner, iar grăsimea s-a strâns în jurul lamei (din apropierea mânerului). Astfel, el nu i-a mai scos sabia din abdomen; și i-au ieșit intestinele.

23. Ehud a plecat trecând prin terasa acoperită. A închis în urma lui ușile camerei de pe acoperiș și le-a încuiat.

24. După ce a plecat Ehud, au venit slujitorii regelui; s-au uitat și au observat că ușile camerei de pe acoperiș erau închise. Ei și-au zis: „Cu certitudine că el își acoperă picioarele în camera de vară!”

25. Atunci ei s-au deplasat prin apropiere până și-au pierdut răbdarea. Când au văzut că nu deschide ușile camerei, au luat cheia, au deschis-o și l-au găsit pe stăpânul lor zăcând mort pe pământ.

26. În timp ce ei așteptaseră (ieșirea regelui Eglon), Ehud fugise, trecuse de zona idolilor de piatră și scăpase ajungând în Seira.

27. Imediat după ce a ajuns acolo, a sunat din corn prin toată regiunea muntoasă locuită de urmașii lui Efraim. Israelienii au coborât împreună cu el de pe munte. Ehud mergea în fața lor.

28. El le-a zis: „Urmați-mă; pentru că Iahve i-a făcut pe dușmanii voștri moabiți să ajungă la discreția voastră!” Ei l-au urmat, au ocupat locurile unde Iordanul se putea traversa de pe un mal pe altul și care conduc spre Moab. Astfel, ei nu au lăsat pe nimeni să treacă.

29. Au omorât atunci aproximativ zece mii de moabiți. Toți erau bărbați care aveau o construcție fizică remarcabilă. Nimeni nu a scăpat.

30. În acea zi, Israel a umilit Moabul; și astfel, în țară a fost pace pentru o perioadă de optzeci de ani.

31. După Ehud a urmat (ca judecător) Șamgar – fiul lui Anat. El a omorât șase sute de filisteni cu un băț ascuțit la un capăt, folosit pentru vite; și l-a eliberat astfel (din nou) pe Israel.