Judecătorii 3 VDCL

1. Și acestea sunt neamurile, pe care le‐a lăsat Domnul ca să încerce prin ele pe Israel, pe toți cei ce nu cunoscuseră războaiele Canaanului,

2. numai pentru ca neamurile copiilor lui Israel să cunoască războiul învățându‐l, cel puțin cei care mai înainte nu știuseră nimic de el:

3. cei cinci domni ai filistenilor și toți cananiții și sidonienii și heviții care locuiesc pe muntele Liban de la muntele Baal‐Hermon până la intrarea în Hamat.

4. Și ele erau să încerce pe Israel, prin ele, ca să cunoască dacă vor asculta de poruncile Domnului, pe care le poruncise părinților lor prin Moise.

5. Și copiii lui Israel au locuit între cananiți, hetiți și amoriți și fereziți și heviți și iebusiți.

6. Și au luat pe fetele lor de neveste și au dat pe fetele lor fiilor lor și au slujit dumnezeilor lor.

7. Și copiii lui Israel au făcut rău în ochii Domnului și au uitat pe Domnul Dumnezeul lor și au slujit Baalilor și Astarteelor.

8. Și mânia Domnului s‐a aprins împotriva lui Israel și i‐a vândut în mâna lui Cușan‐Rișeataim, împăratul Mesopotamiei. Și copiii lui Israel au slujit lui Cușan‐Rișeataim opt ani.

9. Și copiii lui Israel au strigat către Domnul și Domnul a sculat copiilor lui Israel un mântuitor, care i‐a mântuit, pe Otniel, fiul lui Chenaz, fratele cel mai mic al lui Caleb.

10. Și Duhul Domnului a fost peste el și el a judecat pe Israel și a ieșit la război și Domnul a dat în mâna lui pe Cușan‐Rișeataim, împăratul Mesopotamiei, și mâna lui a fost tare împotriva lui Cușan‐Rișeataim.

11. Și țara a avut odihnă patruzeci de ani. Și Otniel, fiul lui Chenaz, a murit.

12. Și copiii lui Israel iarăși au făcut rău în ochii Domnului și Domnul a întărit pe Eglon, împăratul Moabului, împotriva lui Israel, pentru că făcuseră rău în ochii Domnului.

13. Și a adunat la sine pe copiii lui Amon și ai lui Amalec și s‐a dus și a bătut pe Israel și au luat în stăpânire cetatea finicilor.

14. Și copiii lui Israel au slujit lui Eglon, împăratul Moabului, optsprezece ani.

15. Și copiii lui Israel au strigat către Domnul și Domnul le‐a sculat un mântuitor, pe Ehud, fiul lui Ghera, beniaminitul, bărbat stângaciu; și copiii lui Israel au trimis prin mâna lui un dar lui Eglon, împăratul Moabului.

16. Și Ehud și‐a făcut o sabie cu două ascuțișuri, lungă de o șchioapă, și a încins‐o sub veșmântul său la coapsa lui cea dreaptă.

17. Și a adus darul la Eglon, împăratul Moabului. Și Eglon era un om foarte gras.

18. Și a fost așa: când a sfârșit aducerea darului, a dat drumul oamenilor care purtaseră darul.

19. Și s‐a întors de la pietrăriile de lângă Ghilgal și a zis: Am o vorbă tainică pentru tine, împărate! Și el a zis: Tăcere! Și toți cei ce stăteau lângă el au ieșit de la el.

20. Și Ehud a venit la el. Și el ședea în odaia de sus răcoroasă care era numai pentru el. Și Ehud a zis: Am un cuvânt de la Dumnezeu pentru tine. Și el s‐a ridicat de pe scaun.

21. Și Ehud și‐a întins mâna stângă și și‐a luat sabia de la coapsa dreaptă și a înfipt‐o în pântecele lui.

22. Și chiar mânerul a intrat după fier și grăsimea s‐a închis peste fier, căci n‐a putut scoate sabia din pântecele lui și a ieșit între picioare.

23. Și Ehud a ieșit în pridvor și a închis după el ușile odăii de sus și le‐a încuiat.

24. Și după ce a ieșit el, au venit slujitorii și au văzut, și iată, ușile odăii de sus erau încuiate. Și au zis: Negreșit, își acoperă picioarele în odaia sa răcoroasă.

25. Și au așteptat până s‐au rușinat; și iată el nu deschidea ușile odăii de sus și au luat cheia și au descuiat, și iată domnul lor zăcea pe pământ mort.

26. Și pe când întârziau ei, Ehud a fugit și a trecut pietrăriile și a scăpat la Seira.

27. Și a fost așa: când a venit, a suflat în trâmbiță în ținutul muntos al lui Efraim și copiii lui Israel s‐au pogorât cu el din ținutul muntos și el înaintea lor.

28. Și el le‐a zis: Urmați‐mă, căci Domnul a dat în mâna voastră pe vrăjmașii voștri, pe moabiți. Și s‐au pogorât după el și au luat lui Moab vadurile Iordanului și nu lăsau pe nimeni să treacă.

29. Și în vremea aceea au bătut pe moabiți ca la zece mii de oameni, toți grași și toți oameni viteji și n‐a scăpat niciunul.

30. Și în ziua aceea Moabul a fost supus sub mâna lui Israel. Și țara a avut odihnă optzeci de ani.

31. Și după el a fost Șamgar, fiul lui Anat. Și el a bătut pe filisteni, șase sute de oameni, cu un țepuș pentru boi. Și a scăpat și el pe Israel.