Plângerile 1 NTR

1. Cum stă singură cetatea care odinioară era plină de oameni! Cum a ajuns asemenea văduvei, ea, care era mare între națiuni! Ea, care era o prințesă printre țări, a devenit o sclavă.

2. Plânge amarnic în timpul nopții și lacrimile-i curg pe obraz. Dintre toți iubiții ei, nu mai există niciunul care s-o aline. Toți prietenii au trădat-o, devenindu-i dușmani.

3. După multă suferință și muncă grea, Iuda s-a dus în captivitate. Locuiește printre națiuni și nu găsește un loc de odihnă. Toți urmăritorii lui l-au ajuns chiar în mijlocul necazului lui.

4. Drumurile Sionului bocesc, căci nimeni nu mai vine la sărbători. Toate porțile lui sunt distruse, iar preoții săi suspină. Fecioarele lui sunt mâhnite și el însuși este plin de amărăciune.

5. Vrăjmașii lui au devenit stăpâni și dușmanii lui au parte de bine. Căci Domnul l-a făcut să sufere din cauza mulțimii fărădelegilor sale. Copiii lui au mers în exil, captivi înaintea dușmanului.

6. S-a dus de la fiica Sionului toată măreția ei! Prinții săi au ajuns ca niște cerbi care nu găsesc pășune, care fug, dar fără putere, dinaintea urmăritorului.

7. În zilele necazului și ale rătăcirii lui, Ierusalimul își aduce aminte de toate bogățiile pe care le-a avut în zilele de odinioară. Când poporul lui a căzut în mâna dușmanului, nimeni nu i-a sărit în ajutor. Dușmanii l-au privit și au râs pe seama prăbușirii lui.

8. Cetatea Ierusalimului a păcătuit mult și de aceea a ajuns murdară. Toți aceia care o cinsteau, acum o disprețuiesc, fiindcă i-au văzut goliciunea. Ea însăși suspină și își întoarce fața.

9. Necurăția era pe rochia ei; nu s-a gândit la sfârșitul său. Căderea ei a fost de neînțeles; n-a avut niciun mângâietor. „Privește-mi, Doamne, durerea, căci dușmanul a triumfat!“

10. Vrăjmașul a întins mâna peste toate lucrurile ei prețioase. Mai mult, ea a văzut națiunile intrând în sfântul ei Lăcaș, cărora Tu le porunciseși să nu intre în adunarea Ta.

11. Tot poporul suspină, căutând pâine. Ei și-au dat lucrurile lor prețioase pe mâncare, ca să-și păstreze viața. Privește, Doamne, și uită-Te cu atenție, căci sunt disprețuită!

12. Nu înseamnă nimic pentru voi, cei care treceți pe lângă mine? Priviți și vedeți dacă există vreo durere asemenea durerii mele, cu care Domnul m-a făcut să sufăr în ziua mâniei Lui!

13. Din înălțimi a trimis un foc, care mi-a pătruns în oase. A întins un laț picioarelor mele și m-a răsturnat. M-a lăsat să fiu pustiit, și acum sufăr toată ziua.

14. Fărădelegile mele au fost prinse într-un jug și împletite de mâna Sa. Ele apasă asupra gâtului meu, frângându-mi puterea. Stăpânul m-a dat în mâinile dușmanilor, fără ca eu să mă pot împotrivi.

15. Stăpânul i-a lepădat din mijlocul meu pe toți cei măreți. El a convocat o adunare împotriva mea, ca să-mi zdrobească tinerii. Stăpânul a călcat-o în picioare, pe fata fecioară a lui Iuda, așa cum se zdrobesc strugurii în presă.

16. De aceea îmi plâng ochii; din ochi îmi coboară lacrimi. Căci Mângâietorul S-a îndepărtat de mine, El, Cel Ce îmi înviora sufletul. Fiii mei sunt îngroziți, căci dușmanul a învins.

17. Sionul își întinde mâinile rugător, dar nu este nimeni să-l mângâie. Domnul a dat o poruncă cu referire la Iacov ca vecinii lui să-i fie dușmani; Ierusalimul a ajuns o necurăție în mijlocul lor.

18. Domnul este drept, căci m-am răzvrătit împotriva poruncii Lui. Ascultați-mă, vă rog, toate popoarele! Priviți la durerea mea! Fecioarele și tinerii mei au mers în captivitate.

19. Mi-am chemat iubiții, însă ei m-au trădat. Preoții și bătrânii mei și-au dat suflarea în cetate, în timp ce căutau mâncare ca să-și păstreze viața.

20. Privește, Doamne, cât sunt de nenorocit! Măruntaiele-mi fierb; inima mi se zvârcolește înăuntrul meu, căci am fost foarte răzvrătit! Afară, sabia m-a lăsat fără copii, iar în casă, ea este precum moartea.

21. Oamenii m-au auzit suspinând, dar nimeni nu m-a mângâiat. Toți dușmanii mei au aflat de nenorocirea mea și s-au bucurat de ce ai făcut. Adu ziua pe care ai vestit-o! Să fie și ei ca mine!

22. Să vină toată răutatea lor înaintea Ta; și poartă-Te cu ei la fel cum Te-ai purtat cu mine, din cauza tuturor fărădelegilor mele. Căci suspinele mele sunt multe, iar inima-mi este sleită!