Plângerile 2 NTR

1. Cum a acoperit-o Stăpânul, cu norul mâniei Lui, pe fiica Sionului! A aruncat măreția lui Israel din cer pe pământ. În ziua mâniei Lui nu Și-a adus aminte de scăunașul picioarelor Sale.

2. Stăpânul a spulberat fără milă toate locuințele lui Iacov. În furia Lui, a dărâmat fortărețele fiicei lui Iuda. A aruncat la pământ, a făcut de rușine regatul și conducătorii lui.

3. În mânia Lui, a zdrobit toată puterea lui Israel. La apropierea dușmanului, Și-a retras dreapta de la el. El a ars în Iacov ca o flacără de foc care distruge totul în jurul ei.

4. El Și-a încordat arcul ca un dușman, Și-a ridicat dreapta ca un vrăjmaș și i-a ucis pe toți cei plăcuți ochilor noștri în cortul fiicei Sionului; Și-a revărsat furia ca un foc.

5. Stăpânul a ajuns asemenea unui dușman. L-a spulberat pe Israel; i-a spulberat toate palatele, i-a distrus fortărețele și a înmulțit în mijlocul fiicei lui Iuda bocetul și vaietul.

6. Și-a devastat coliba ca pe o grădină; a distrus locul Lui de întâlnire. Domnul a făcut să fie uitate în Sion sărbătorile și Sabaturile. În indignarea Lui, i-a îndepărtat pe rege și pe preot.

7. Stăpânul Și-a respins altarul; Și-a abandonat Sfântul Lăcaș. A dat în mâna dușmanului zidurile palatelor lui. Ei au strigat în Casa Domnului ca într-o zi de sărbătoare.

8. Domnul a hotărât să distrugă zidul fiicei Sionului. El a întins o sfoară de măsurat și nu Și-a retras mâna de la distrugere. El a făcut fortificațiile și zidul să bocească; ele suferă împreună.

9. Porțile ei au fost îngropate în pământ, iar zăvoarele i-au fost rupte și distruse. Regele și conducătorii ei sunt exilați printre națiuni, Legea nu mai este, iar profeții ei nu mai primesc nicio vedenie de la Domnul.

10. Bătrânii fiicei Sionului stau pe pământ tăcuți; și-au presărat țărână deasupra capului; și-au înfășurat mijlocul cu pânză de sac. Fecioarele Ierusalimului și-au plecat capul în pământ.

11. Ochii mei s-au sfârșit de atâta plâns, iar măruntaiele-mi fierb. Ficatul mi se varsă pe pământ, din cauză că fiica poporului meu a fost zdrobită. Copiii și cei alăptați sunt leșinați pe străzile cetății.

12. Ei zic către mamele lor: „Unde este pâinea și vinul?“ și cad leșinați, asemenea răniților, pe străzile cetății, dându-și ultima suflare la pieptul mamelor lor.

13. Ce să mărturisesc despre tine? Cu ce să te asemăn, fiică a Ierusalimului? Cu ce să te compar și cum să te alin, fiică fecioară a Sionului? Căci rana ta este mare, este asemenea mării! Cine te va vindeca?

14. Profeții tăi au avut pentru tine vedenii false și amăgitoare. Nu ți-au scos la iveală nelegiuirea, ca să te scape astfel de captivitate. Ei ți-au spus rostiri false și înșelătoare.

15. Toți trecătorii bat din palme înaintea ta. Ei fluieră și dau din cap în fața fiicei Ierusalimului, zicând: „Aceasta este cetatea care era numită întruchiparea desăvârșită a frumuseții și bucuria întregului pământ?“.

16. Toți dușmanii tăi își deschid larg gura împotriva ta. Fluieră, scrâșnesc din dinți și spun: „Am înghițit-o! Da, aceasta este ziua pe care am așteptat-o! Am ajuns s-o vedem!“.

17. Domnul a dus la îndeplinire ceea ce plănuise; Și-a împlinit cuvântul pe care-l poruncise încă din zilele din vechime. Te-a distrus fără milă; a făcut din tine bucuria dușmanilor tăi și a mărit puterea vrăjmașilor tăi.

18. Inima lor strigă către Stăpânul. O, zid al fiicei Sionului! Lasă-ți lacrimile să curgă ca un râu, ziua și noaptea! Nu-ți oferi niciun răgaz! Ochii tăi, fiică, să nu aibă odihnă!

19. Ridică-te! Plângi în noapte, la începutul străjilor! Varsă-ți inima, asemenea apei, înaintea Stăpânului! Ridică-ți mâinile spre El pentru viața copiilor tăi, care sunt leșinați de foame la capătul fiecărei străzi.

20. Privește, Doamne, și uită-Te cu atenție! Cui i-ai mai făcut Tu așa ceva? Să-și mănânce femeile rodul lor, copiii pe care i-au alintat? Să fie uciși preoții și profeții în Sfântul Lăcaș al Stăpânului?

21. Tânărul și bătrânul zac întinși pe pământ, pe străzi. Fecioarele și tinerii mei au căzut loviți de sabie. I-ai ucis în ziua mâniei Tale și i-ai înjunghiat fără milă.

22. Ai chemat teroarea peste mine din toate părțile, ca la o zi de sărbătoare. În ziua mâniei Domnului nimeni n-a scăpat, nici n-a supraviețuit! Pe cei îngrijiți și crescuți de mine i-a nimicit dușmanul meu.