Leviticul 14 BIV2014

1. Domnul, lui Moise, i-a vorbit, Și iată ce i-a poruncit:

2. „Îți dau acum, o lege care E pentru cel ce, lepră, are. În ziua curățirii lui, Dus trebuie, preotului.

3. Din tabără – cum știți și voi – Acesta va ieși apoi, Să-l cerceteze pe lepros. Dacă-l găsește sănătos,

4. Va porunci a fi luate, Din păsări care sunt curate, Două bucăți; să fie vii. Voiesc apoi ca să mai știi Că, lemn de cedru, trebuiește, Pentru cel cari se curățește. Cârmâz, isop de-asemenea, Va trebui ca să mai ia.

5. O pasăre veți lua voi, Pe care-o junghiați apoi, În vasu-anume pregătit Cari, din pământ, e întocmit Și, într-o apă curgătoare, E așezat. Preotul are

6. Să ia cârmâz, pasărea vie, Cedrul, isopul și să vie Să le înmoaie-n vasul care Este în apa curgătoare, În sângele păsării dată Întâi, cari fost-a junghiată.

7. De șapte ori va fi stropit Omul cari este curățit De lepra ce l-a încercat. Să îl declare-apoi curat, Iar pasărea care e vie, Eliberată o să fie,

8. Pe câmp. Cel ce s-a curățit Să-și spele haina, negreșit, Să-și radă părul și scăldat Să fie, pentru-a fi curat. În urmă, poate ca să vie În tabără, însă să știe Că trebuie ca să rămână – Afar’ din cort – o săptămână.

9. A șaptea zi – precum socot – Din nou, să-și radă părul tot – Și cap și barbă, după care, Sprâncenele. În urmă, are Să-și scalde trupul; îmbăiat Astfel fiind, va fi curat.

10. A opta zi, omul să ia, Doi mielușei; de-asemenea, Va mai lua o oaie care Numai un an de zile are. Mieii și oaia – să se știe – Fără cusur doresc să fie. Iar dintr-o efă de făină, Cu trei zecimi, el să mai vină, Căci floarea de făină are Dată a fi, dar de mâncare, Cu untdelemn amestecat. Ulei mai trebuie luat – Un log (adică un pahar) – Să însoțească acest dar.

11. Preotu-n urmă trebuiește, Pe cel care se curățește, Să-l ducă-n fața Domnului, Cu toate darurile lui, La ușa cortului chemat „Al întâlnirii”, de îndat’.”

12. Preotu-apoi, un miel, să ia, Jertfă de vină, ca să-l dea. Mielul să fie însoțit De untdelemnul dăruit. Acestea fi-vor legănate, Mai înainte de-a fi date, Pentru că daru-nfățișat Este un dar ce-i legănat.

13. S-aducă mielu-n locul sfânt – Deci unde dobitoace sânt Aduse-a fi sacrificate, Pentru a fi, drept jertfe, date. Acolo fi-va-njunghiat Mielul care a fost luat. Al preotului o să fie Acesta, căci – precum se știe – Al său e orice dobitoc Adus ca jertfă-n acel loc, Fie că jertfa este dată De ispășit, sau e luată Jertfă de vină. Să se știe Că acest lucru o să fie, Pentru Israel, pe pământ, Un lucru care e prea sfânt.

14. Sângele jertfei cu menire De jertfă pentru ispășire, Va fi luat de preot care, Apoi cu el, să ungă are, Pe omul cari s-a curățit, Așa cum este rânduit, Așa precum Eu v-am cerut: Urechea dreaptă la-nceput – Pe vârful ei – degetul mare Al mâinii drepte, după care, Degetul mare e și el – De la piciorul drept – la fel, Cu sânge, uns. Preotu-apoi,

15. Se va întoarce înapoi Ca, untdelemn, din log, să ia. În palma stângă, va avea Să-și toarne din uleiu-acel.

16. Să-și moaie degetul în el Și să stropească-n fața Lui – Adică-n fața Domnului – De șapte ori deci, după care,

17. Cu untdelemnul ce-l mai are În palma stângă, să-l stropească, Pe cel ce-o să se curățească, Așa precum este cerut: Urechea dreaptă, la-nceput – Moalele ei – degetul mare Al mâinii drepte, după care, Degetul mare e și el – De la piciorul drept – la fel, Uns cu ulei. Ungerea lui Va fi deasupra sângelui Jertfei de vină, ce s-a dat.

18. Restul uleiului, aflat La preot – deci în palma lui – Va fi, pe capul omului, Care acum s-a curățat De lepra lui, apoi turnat. Preotul, prin a sa menire, Are să facă ispășire Apoi, în fața Domnului.

19. S-aducă jertfa omului, Care acum s-a curățit, Ca jertfă pentru ispășit Și să îi facă ispășire, Așa cum e a lui menire. În urmă, fi-va-njunghiată A doua jertfă ce-a fost dată, Adică mielul ce-l socot Să-Mi fie ardere de tot.

20. Să ducă jertfa pe altar Și să-i alăture un dar, Care e dat pentru mâncare, Iar la sfârșit, preotul are – Așa cum e a lui menire – Ca să îi facă ispășire, Celui care s-a vindecat Și astfel, el va fi curat.

21. Dacă-i sărac omul acel, S-aducă doar un singur miel; Cu-acesta, trebuie să vină, Să îl dea jertfă pentru vină. De preot, el va fi luat – După ce-ntâi l-a legănat – Să facă pentru omu-acel, O ispășire-n acest fel. Deci dacă e sărac și n-are, Să ia din a făinii floare, Doar o zecime-amestecată Cu untdelemn și frământată. Un log de untdelemn să ia Și preotului să îl dea.

22. După cum poate omu-acel, Să ia doi pui de porumbel, Sau poate două turturele. Drept jertfe-s păsările-acele: Una să aibă drept menire De jertfă pentru ispășire, Iar pe cealaltă o socot Să-Mi fie ardere de tot.

23. A opta zi când o să fie, Cu-aceste lucruri, el să vie Și pentru curățirea lui, O să le dea preotului. Aceste lucruri vor fi date La ușa cortului. Luate Vor fi, din mâna omului, Acolo-n fața Domnului.

24. Mielul pe care o să-l dea Jertfă de vină, să îl ia Preotu-n urmă, însoțit De untdelemnul dăruit. Acestea când vor fi luate, Trebuie-a fi și legănate, În fața Domnului, de-ndat’, Căci darul este legănat.

25. Să-njunghii mielul ce-o să țină Locul de jertfă pentru vină, Iar al său sânge, adunat, La preot, trebuie-a fi dat. El o să-l ieie, după care, Cu sânge să îl ungă are, Pe omul cari s-a curățit Așa cum este rânduit, Așa precum a fost cerut: Urechea dreaptă, l-a-nceput – Pe vârful ei – degetul mare Al mâinii drepte, după care, Degetul mare e și el – De la piciorul drept – la fel, Cu sânge, uns. Preotu-apoi,

26. Se va întoarce înapoi Ca, untdelemn, din log, să ia. În palma stângă, va avea Să-și toarne din uleiu-acel.

27. Degetul drept, să-și vâre-n el Și să stropească-n fața Lui – Adică-n fața Domnului – De șapte ori deci, după care,

28. Cu untdelemnul ce-l mai are În palma stângă, să-l stropească Pe cel ce-o să se curățească, Așa precum este cerut: Urechea dreaptă, la-nceput – Marginea ei – degetul mare Al mâinii drepte, după care, Degetul mare e și el – De la piciorul drept – la fel, Uns cu ulei. Ungerea lui Va fi deasupra sângelui Jertfei de vină, ce s-a dat.

29. Restul uleiului aflat La preot – deci în palma lui – Va fi, pe capul omului, Care acum s-a curățat De lepra lui, apoi, turnat. Preotul, prin a sa menire, Are să facă ispășire Apoi, în fața Domnului.

30. După putere omului, Un porumbel, el să mai dea, Sau poate și o turturea.

31. O pasăre are menire De jertfă pentru ispășire, Iar pe cealaltă o socot Să-Mi fie ardere de tot. Așa cum e a lui menire, Preotul face ispășire, Pentru-acel om, în fața Lui – Adică-n fața Domnului.

32. Această lege vi s-a dat, Pentru cel cari s-a curățat, De lepra lui și cari nu poate S-aducă lucrurile toate – Adică tot ce-i rânduit, Pentru că fost-a curățit.”

33. Domnul, lui Moise, i-a vorbit – Și lui Aron – și-a poruncit:

34. „Atuncea când o să intrați În Canaan, când o să stați În țara de cari aveți știre Că vă voi da-o-n stăpânire, De cumva întâmpla-se-va, Pe-o casă, să trimit, cumva, O rană care se vădește A fi de lepră, trebuiește

35. Ca omul care-n ea va sta, La preot, a se prezenta, Pentru a-i spune: „Mi se pare Că a mea casă-o rană are.”

36. Acesta – pân’ nu intră-n ea – Poruncă trebuie să dea, Ca să se scoată tot, afară, Să nu se-ntâmple, bunăoară, Ca tot ce-n casă s-a aflat, Să fie-n urmă, necurat. Doar după ce goală-i lăsată, De preot, fi-va cercetată.

37. El va privi la rana care, Pe-ai săi pereți, casa o are. De au să fie observate Niște gropițe colorate – Verzui, cu roșu împletit – Care, în zid, s-au adâncit,

38. Să-ncuie casa. Să rămână, Închisă, timp de-o săptămână.

39. A șaptea zi, preotul are Să facă-o nouă cercetare. De va vedea că s-a întins Rana și-n jur, zid, a cuprins,

40. Va porunci ca să se scoată, Din locu-acela, piatra toată. Pietrele trebuie luate Și scoase-afară din cetate, Iar locu-n cari s-au aruncat, Are să fie necurat.

41. Se rade tencuiala toată, Căci trebuie ca să se scoată Apoi, cu pietrele luate, Afară din acea cetate. Iar locu-n cari s-a aruncat, Are să fie necurat.

42. Să poruncească să se-adune, Pietre, din nou, pentru-a se pune În locul celor necurate, Care au fost, din zid, luate, Iar casa astfel primenită, Trebuie – toată – tencuită.

43. Dar dacă rana va apare Când s-a sfârșit astă lucrare – Când pietre s-au înlocuit Și când pereți s-au tencuit –

44. Preotul se va-ntoarce-n ea. Atuncea, dacă va vedea Că rana leprei s-a întins Și că pereți noi a cuprins, Va ști că lepra-i învechită, Iar casa fi-va părăsită, Pentru că este necurată.

45. Casa să fie dărâmată, Iar tencuiala să se ia – Și lemnul ei asemenea – Căci toate fi-vor lepădate, Îndat’, afară din cetate. Locul în cari s-au aruncat, Are să fie necurat.

46. Dacă se va-ntâmpla, cumva, Să intre-n casă cineva, Cât timp e-nchisă, să se știe Că necurat are să fie, Până când se va fi-nserat.

47. Cel care-n casă s-a culcat, Să-și spele haina, negreșit. La fel și cel care-a dormit, Cumva, în casele acele: Și-acela, hainele, să-și spele.

48. Când preotul se-ntoarce-n ea, Iar rana pe cari o avea, Pe-ai ei pereți, nu s-a întins Și-n juru-i, ziduri, n-a cuprins, După ce fi-va-nlocuită Piatra, iar casa tencuită, Să o declare drept curată, Căci rana este vindecată.

49. Iată ce trebuie-mplinit, Pentru al casei curățit: Întâi vor trebui luate, Din păsări care sunt curate, Două bucăți. Să se mai ia Cârmâz, isop. De-asemenea, Și lemn de cedru trebuiește La casa ce se curățește.

50. O pasăre veți lua voi, Pe care-o junghiați apoi, În vasu-anume pregătit Cari, din pământ, e întocmit Și într-o apă curgătoare, E așezat. Preotul are

51. Să ia cârmâz, pasărea vie, Cedrul, isopul și să vie Să le înmoaie-n vasu-n care Este în apa curgătoare, În sângele păsării dată Întâi, cari fost-a junghiată. De șapte ori va fi stropită Casa cari este curățită.

52. Deci pentru-a casei curățare, Trebuie apă curgătoare, Sângele păsării jertfite; De-asemeni, fi-vor folosite Cedru, cârmâz precum se știe, Isop și pasărea cea vie.

53. Păsării vii, drumul, să-i dați. Pe câmp – afară – s-o lăsați, Ca să se-nalțe peste fire. Astfel va face ispășire, Pentru-acea casă curățată, Iar ea, atunci, va fi curată.

54. Aceasta-i legea privitoare La rana leprei, când apare, În orice loc. De-asemenea, Și pentru râie-i dată ea – Pentru cea cari, pe cap, apare.

55. Această lege-i privitoare, Apoi, la lepra hainelor, La fel și la a caselor;

56. La umflăturile crescute, Dar și la petele-apărute; Și la pecingini – s-aveți știre – Legea mai face referire.

57. Această lege va fost dată, Căci doar prin ea, vi se arată Dacă un lucru e curat, Sau dacă este necurat. Deci astă lege, voi să știți, La lepră, să o folosiți.”