Leviticul 15 BIV2014

1. Domnul, lui Moise, i-a vorbit – Și lui Aron – și-a poruncit:

2. „Copiilor lui Israel, Le veți vorbi, în acest fel: „Aflați acum, că omul care, O scurgere, din trupu-i, are, Prin acest fapt e declarat Că-ntradevăr, e necurat.

3. Din pricina scurgerii lui, Necurăția omului Are să fie dovedită: Chiar dacă scurgerea-i oprită, De către trup, chiar de pornește, Tot necurat, el se vădește.

4. De-aceea deci, în orice pat, Dacă acel om s-a culcat, Patul – voiesc dar, să se știe – Că necurat are să fie; Și lucrul pe care a stat Are să fie necurat.

5. Atunci când întâmpla-se-va, Să se atingă cineva, De patul omului acel, Ajunge necurat și el. De-atinge un pat dintre acele, Va trebui, haina, să-și spele Și-apoi, să meargă la scăldat, Căci până-n seară-i necurat.

6. Atunci când întâmpla-se-va, Să se așeze cineva, Pe lucrul omului acel, Ajunge necurat și el. De-atinge-un lucru din acele, Va trebui, haina, să-și spele Și-apoi, să meargă la scăldat, Căci până-n seară-i necurat.

7. Atunci când întâmpla-se-va, Să se atingă cineva, De trupul omului acel, Ajunge necurat și el. De-atinge trupurile-acele – Cu scurgeri – hainele, să-și spele Și-apoi, să meargă la scăldat, Căci până-n seară-i necurat.

8. Atunci când întâmpla-se-va, Că va scuipa, pe cineva, Omul cari este necurat, Acela care-a fost scuipat Să-și spele haina, după care, Se va-mbăia, pentru că are Să fie și el necurat Până când se va fi-nserat.

9. Dacă o șa, a folosit Cel necurat, la călărit, Aceea este necurată.

10. Dacă se va-ntâmpla, vreodată, Ca cineva să fi atins – Fără să vrea sau înadins – Lucrul cari fost-a așezat Sub omul care-i necurat, Acel om trebuie să știe Că necurat are să fie, Până când se va fi-nserat. Omul care a ridicat Lucrul acela, negreșit, Să-și spele haina și, grăbit, Apoi să meargă la scăldat, Căci până-n seară-i necurat.

11. Acela care e atins – Fără să vrea sau înadins – De cel ce scurgerea o are, Să-și spele haina, după care, O să se ducă la scăldat, Iar până-n seară-i necurat.

12. Dacă cumva, atinse sânt Vase făcute din pământ, De omul care-i necurat, Voi să le spargeți, imediat. Dacă-i atins un vas din lemn, Să îl spălați, Eu vă îndemn.

13. După ce fi-va curățit – Când scurgerea i s-a oprit – Omul acel s-aștepte până Are să treacă-o săptămână. Acesta-i timpul hărăzit Pentru cel cari s-a curățit. Să-și spele haina, după care, Numai la apă curgătoare Va merge pentru-a fi-mbăiat, Iar mai apoi, va fi curat.

14. A opta zi când o să fie, Iată cum trebuie să vie: După putință, omu-acel Să ia doi pui de porumbel Sau poate două turturele. Să ducă păsările-acele, Apoi, la ușa cortului Și să le dea preotului.

15. Preotul are să le ia Și-n urmă, jertfă, să le dea. O pasăre are menire De jertfă pentru ispășire, Iar pe cealaltă o socot Să-Mi fie ardere de tot. Așa cum e a lui menire, Preotul face ispășire, Apoi, în fața Domnului, Pentru meteahna omului.

16. Cât despre omu-acela care O pierdere-a sămânței are, În somn, să meargă la scăldat Iar până-n seară-i necurat.

17. Orișice haină, orice piele, Care, de scurgerile-acele, Vor fi atinse, de îndat’, Să fie duse la spălat. Cu apă, trebuiesc spălate, Iar până-n seară-s necurate.

18. Dacă cumva, s-a întâmplat Că o femeie s-a culcat, Cu cineva – cu un om care, O astfel de scurgere are – Să știe că trebuie-apoi, Ca să se scalde amândoi. Și el și ea vor fi spălați, Iar până-n seară-s necurați.”

19. „De-asemenea, femeia care O scurgere de sânge are Din al ei trup, o să rămână Singură, timp de-o săptămână, Să stea-n necurăția ei. Cel cari, de astfel de femei, Se-atinge, până pe-nserat, Are să fie necurat.

20. În orice pat va fi culcată Femeia care-i necurată – Sau orișice, pe cari a stat – Are să fie, necurat.

21. Oricine-atinge patul ei – Al unei astfel de femei – Să-și spele hainele, de-ndat’, Și-apoi să meargă la scăldat, Căci necurat are să fie, Până când seara o să vie.

22. Oricine-atinge-un lucru-al ei – Al unei astfel de femei – Sau lucrul pe care a stat, Să-și spele hainele, de-ndat’. Să se-mbăieze căci se știe Că necurat are să fie, Până când se va fi-nserat.

23. Dacă-i ceva, pe al ei pat, Pe lucrul pe cari a șezut, Acel ceva va fi văzut Drept necurat, iar orișicine Va fi acela care vine Și va atinge lucru-acel, Ajunge necurat și el. Deci necurat are să fie Până când seara o să vie.

24. Dacă se va culca, cumva, Cu-acea femeie, cineva Și peste el – din întâmplare – A ei necurăție are Să vină-atunci, omul să știe Că necurat are să fie Și necurat o să rămână El, vreme de o săptămână. Oriunde se va fi culcat, Patul său fi-va necurat.

25. Dacă cumva, femeia are O scurgere de sânge, care – Atuncea când are să vină – Mai multe zile o să țină – Deci peste zilele sortite, Soroacelor obișnuite, Sau ține-va scurgerea ei Mai mult decât de obicei – Femeia este necurată, Ca și atunci când e aflată L-al ei soroc; ea va rămâne, La fel, cât timp scurgerea ține.

26. Oriunde se va fi culcat, Are să fie al ei pat Ca și acel ce l-a avut Cât timp sorocul i-a ținut. De-asemenea, lucrul pe care Femeia se așează are Să fie-ndată, necurat, Ca și atunci când s-a aflat Ea, la soroc. Dacă, de ele –

27. Dacă de lucrurile-acele – Se va atinge-atunci, cumva, Din întâmplare, cineva, Acela trebuie să știe Că necurat are să fie. Să meargă-n grabă la scăldat, Căci până-n seară-i necurat.

28. După ce fi-va curățită – Când scurgerea i-a fost oprită – Femeia să aștepte până Are să treacă-o săptămână. Acesta-i timpul hărăzit, Pentru cea cari s-a curățit, Iar după săptămâna dată, Femeia fi-va iar, curată.

29. A opta zi când o să fie, Femeia trebuie să știe Să procedeze-n acest fel: Să ia doi pui de porumbel Sau poate două turturele. Să ducă păsările-acele, Apoi, la ușa cortului Și să le dea preotului.

30. Preotul are să le ia Și-n urmă, jertfă, să le dea. O pasăre are menire De jertfă pentru ispășire, Iar pe cealaltă o socot Să-Mi fie ardere de tot. Așa cum e a lui menire, Preotul face ispășire, Pentru femeie-n fața Lui – Adică-n fața Domnului – Pentru scurgerea ce-o avea, Cari, necurată, o făcea.

31. Vei despărți, în acest fel, Întregul neam din Israel, De tot ce este necurat. Numai așa va fi cruțat, Ca să nu piară ăst popor, Din pricina-ntinării lor – Al celor care pângăresc, Când – necurați – se dovedesc, Locașul, cortul Domnului Din mijlocul poporului.

32. Această lege vi s-a dat Pentru cel care-i întinat, Prin a seminței lepădare – În somn – sau pentru omul care O scurgere necontrolată, Are, din trup; ea a fost dată

33. De-asemeni, și femeilor Aflate la scurgerea lor, Cari numai la soroc le vine. Această lege, o vor ține Cu toți – femeie sau bărbat – Care, din trup, au lepădat, O scurgere; au s-o păzească Și cei cari au să se unească Cu o femeie necurată Care, de scurgeri, e-ntinată.”