Leviticul 24 BIV2014

1. Domnul, lui Moise, i-a vorbit Și iată ce i-a poruncit:

2. „Să poruncești, Eu te îndemn, Să ți se-aducă untdelemn, Să-l ai la sfeșnic, ne-ncetat, Unde să ardă necurmat Apoi, în candelele lui. Deci ai să ceri poporului – Copiilor lui Israel – Ulei să-ți dea. Uleiu-acel N-are să fie-amestecat, Ci trebuie a fi curat Și din măsline tescuite, Ce sunt anume pregătite.

3. Aron, uleiul dobândit, Urmează a-l fi pregătit Apoi, în fața Domnului, Chiar în lăuntrul cortului, „Al întâlnirii” denumit – În locu-anume stabilit, Dincoace de perdeaua care E pusă ca despărțitoare. În fața mărturiei Mele, Să pună-n candelele-acele, Uleiu-anume pregătit. El arde-va, necontenit – De-ndată ce se face seară, Până când zori-au să apară – În fața Domnului. Astfel Aceasta – pentru Israel – Este o lege, pe vecie, Pe cari vor trebui s-o ție Oamenii din al Meu popor, Precum și toți urmașii lor.

4. Pe sfeșnicul de aur, are Să steie candelele care Vor arde, pe brațele lui, Mereu, în fața Domnului.”

5. „Douăsprezece turte, voi Veți face, din făină-apoi – Două zecimi de efă are Ca să se ia, de fiecare.

6. Pe două șiruri să le pui Tu, înaintea Domnului, Pe-o masă-anume așezată Care, din aur, e lucrată. Vei pune șase turte stând Pe masă-n fiecare rând.

7. Pe fiecare șir apoi, Tămâie să mai puneți voi. Ea trebuie a fi curată Și, peste pâine, așezată – Pentru aducere aminte, A tot ce-a fost mai înainte – Asemenea darului care Este drept jertfă de mâncare Adusă-n fața Domnului Și arsă-n para focului.

8. În orișice Sabat apoi, Astfel de pâini, să puneți voi, În fața Domnului Cel Sfânt. Acesta e un legământ Pe care-l fac, cu Israel Și veșnic o să țină el.

9. Pâinile-aduse – să se știe – Pentru Aron, voiesc să fie Și pentru cei cari fii îi sânt – Să le mănânce-ntr-un loc sfânt. Lucru prea sfânt e pentru ei – Deci pentru preoții acei – Aceste pâini, căci fiecare, Parte-i din darul de mâncare, Pus înaintea Domnului Și ars de para focului.”

10. Un om – în tabără, venit – Cu un bărbat israelit, O ceartă-n urmă, a avut. Omul acel era născut Dintr-o evreică; tatăl lui A fost fiu al Egiptului.

11. Când se certau, omu-a hulit Și-apoi, de furie orbit, Frâu liber, gurii, el și-a dat Și-ajuns-a de a blestemat Numele Sfânt al Domnului. Cei ce-auziră vorba lui, Mâna, pe el, îndată-au pus Și-apoi, la Moise, l-au adus. Femeia cari l-a zămislit Pe-acel om, fost-a Șelomit – Fata lui Dibri era ea, Iar după neam, din Dan, venea.

12. Omul care a blestemat, A fost, pe dată-ntemnițat, Urmând ca Domnul să-i vorbească, Lui Moise, și să-i poruncească Ce trebuie făcut cu cel Cari s-a purtat în acest fel.

13. Domnul, lui Moise, i-a vorbit Și iată ce i-a poruncit:

14. „Scoate-l afară, imediat, Pe cel ce e întemnițat, Pentru că, hule, a rostit! Toți cei care l-au auzit, Să se adune-n jurul lui Și, peste capul omului, Să-și pună mâna fiecare. Apoi, întreaga adunare, Cu pietre, îl va fi lovit, Până când el va fi pierit.

15. Copiilor lui Israel, Să le vorbești, în acest fel: „Oricine-i cel ce-a cutezat, Pe Domnul, de-a-L fi blestemat, Pentru păcatul săvârșit, Are să fie pedepsit.

16. Cel care-n nebunia lui, Va blestema, al Domnului Sfânt Nume, fi-va pedepsit: Cu pietre, trebuie lovit, De către-ntreaga adunare, Până când omu-acela moare. Oricine-ar fi omul acel – Străin sau băștinaș – la fel, Dacă pe Domnul L-a hulit, Are să fie pedepsit.

17. Atunci când unul, bunăoară, Lovind pe altul, îl omoară, Acela care a lovit, Cu moartea, fi-va pedepsit.

18. Cel ce ucide-un dobitoc, Trebuie-a da altul, în loc, Căci asta e a Mea povață: Plătiți cu viața, pentru viață.

19. Atunci când întâmpla-se-va Ca să rănească cineva, Pe-al său aproape, negreșit, La rândul său, va fi rănit.

20. Frântură dați, pentru frântură. Veți folosi astă măsură, Mereu. Deci să luați aminte: Ochi pentru ochi, dinte la dinte. Cel care, răni, a săvârșit, La rândul său va fi rănit.

21. Cine ucide-un dobitoc, Are să dea un altu-n loc. Acela care l-a lovit Pe un alt om – și a pierit – Să fie răsplătit la fel: Ucis trebuie a fi el.

22. Aceeași lege, să se știe Cum că va trebui să fie Pentru fiii lui Israel, Cât și pentru străini, la fel. Eu sunt al vostru Dumnezeu Și Eu sunt Domnul, tot mereu.”

23. Moise, precum i-a poruncit Domnul să spună, a vorbit Copiilor lui Israel. L-au scos afar’ apoi, pe cel Care-a hulit, și l-au ucis Cu pietre, precum Domnu-a zis.