Leviticul 7 BVA

1. Legea sacrificiului pentru vină prevede faptul că acesta este un sacrificiu foarte sfânt.

2. Animalul adus ca sacrificiu pentru vină să fie înjunghiat în locul în care se înjunghie și animalul oferit pentru arderea integrală. Apoi sângele sacrificiului să fie stropit pe altar, pe toate părțile lui.

3. Să fie adusă ca sacrificiu toată grăsimea cozii și grăsimea de pe organele interne.

4. Se vor adăuga atât cei doi rinichi cu grăsimea de pe ei și din zona șoldurilor, cât și membrana ficatului luată odată cu rinichii.

5. Preotul să le ardă pe altar, ca sacrificiu consumat de foc pentru Iahve. Acesta este un sacrificiu pentru vină.

6. Fiecare bărbat dintre preoți să mănânce din el într-un loc sfânt; pentru că este un sacrificiu foarte sfânt.

7. Sacrificiul pentru vină se va aduce la fel ca sacrificiul pentru păcat. În ambele cazuri este valabilă aceeași lege: animalul sacrificat va fi al preotului care face achitarea.

8. Preotul care aduce arderea integrală a cuiva, poate păstra pentru el pielea acelei arderi integrale a animalului sacrificat.

9. Orice dar de mâncare copt în cuptor și tot ce este gătit în tigaie sau pe grătar, să îi rămână preotului care îl aduce (lui Iahve).

10. Dar orice dar de mâncare amestecat cu ulei sau uscat, să fie al fiilor lui Aaron; și va fi împărțit acestora în mod egal.

11. Urmează prezentarea legii cu privire la sacrificiul de pace pe care cineva vrea să îl aducă în cinstea lui Iahve.

12. Dacă acesta îl va aduce ca mulțumire, trebuie ca odată cu sacrificiul de mulțumire să aducă și câteva turte, amestecate cu ulei, turte subțiri, stropite cu ulei și turte din făină de cea mai bună calitate, amestecată cu ulei.

13. Împreună cu sacrificiul de mulțumire, din sacrificiul lui de pace trebuie să aducă și pâine ca dar, de forma unor turte, crescută sub acțiunea fermenților.

14. Din toate acestea să ofere (ca sacrificiu) câte o turtă, ca dar pentru Iahve. Aceasta va fi a preotului care stropește sângele sacrificiului de pace.

15. Carnea sacrificiului de mulțumire din sacrificiul lui de pace să fie mâncată în ziua în care este oferită ca sacrificiu. Să nu fie lăsat nimic din ea până dimineața (următoarei zile).

16. Dar dacă sacrificiul pe care îl aduce este în vederea împlinirii unui jurământ sau este oferit ca un dar benevol, acesta să fie mâncat în ziua în care este adus; iar ce mai rămâne, să fie mâncat în următoarea zi.

17. Ce mai rămâne din carnea sacrificiului până a treia zi, să fie ars.

18. Dacă va mânca cineva din carnea acelui sacrificiu a treia zi, îi va fi respins sacrificiul de pace pe care îl va aduce. El nu i se va lua în considerare celui care l-a adus; ci va fi privit ca ceva oribil. Cel care îl mănâncă, va fi vinovat și va suporta consecințele (pentru acea faptă).

19. Carnea care a fost atinsă de ceva necurat, să nu fie mâncată; ci să fie arsă. Dar carnea considerată curată, poate fi mâncată de oricine este curat.

20. Acela care va mânca din carnea sacrificiului de pace oferită lui Iahve când este necurat, să fie desființat din poporul lui.

21. Dacă cineva va atinge ceva necurat, indiferent că provine de la om ori de la vreun animal necurat sau orice alt lucru necurat și va mânca apoi din sacrificiul de pace (care este) al lui Iahve, să fie eliminat din poporul lui.»”

22. Iahve i-a zis lui Moise:

23. „Să le (mai) spui israelienilor astfel: «Să nu mâncați grăsime de bou, de oaie sau de capră.

24. Grăsimea unui animal care a murit sau care a fost sfâșiat de animale sălbatice, poate fi folosită la orice altceva; dar să nu o mâncați.

25. Este posibil ca cineva dintre voi să mănânce grăsimea unui animal din care a fost adus un sacrificiu consumat de foc pentru Iahve. Acela care o va mânca, să fie eliminat din poporul lui.

26. Să nu mâncați cu sânge nicio pasăre și niciun animal – în niciunul dintre locurile în care veți locui.

27. Acela dintre voi care va consuma ceva împreună cu sânge, să fie eliminat din poporul lui.»”

28. Iahve i-a vorbit din nou lui Moise, zicându-i:

29. „Îți spun acum ce să le mai transmiți israelienilor: «Cel care își aduce înaintea lui Iahve sacrificiul lui de pace, trebuie să Îi ofere un dar din acel sacrificiu.

30. Să aducă sacrificiile consumate de foc folosindu-și mâinile lui. Să vină cu grăsimea și cu pieptul pe care îl va prezenta înaintea lui Iahve ca pe un sacrificiu legănat.

31. Preotul să ardă grăsimea pe altar; iar pieptul să fie al lui Aaron și al fiilor lui.

32. Să dați preotului spata dreaptă de la sacrificiile voastre. El să fie ca o donație de pace.

33. Acela dintre fiii lui Aaron care va oferi (lui Iahve) sângele și grăsimea sacrificiului de pace, să oprească spata dreaptă ca parte a lui.

34. Să procedați așa pentru că Eu am luat de la israelieni, din sacrificiile lor de pace, pieptul sacrificiului legănat și spata adusă ca sacrificiu prin ridicare. Pe acestea, Eu le-am oferit preotului Aaron și fiilor lui. Aceasta este o poruncă pentru israelieni. Va trebui respectată permanent.

35. Ea se referă la partea oferită lui Aaron și fiilor lui din sacrificiile consumate de foc pentru Iahve. Regula va trebui respectată din ziua în care vor fi fost aduși să slujească lui Iahve ca preoți.

36. Iahve a poruncit ca această donație să le fie făcută din partea israelienilor, din ziua când El îi va fi uns. Ea este stabilită printr-o poruncă valabilă permanent și pentru toate generațiile (israelienilor).»”

37. Acesta a fost conținutul legii care se referea la: arderea integrală, darul de mâncare, sacrificiul pentru păcat, sacrificiul pentru vină, sacrificiul în vederea dedicării în slujire și sacrificiul de pace.

38. Această lege a fost poruncită de Iahve lui Moise pe muntele Sinai, atunci când le-a spus israelienilor să își aducă sacrificiile înaintea Lui, în deșertul Sinai.