Leviticul 8 BIV2014

1. Domnul, lui Moise, i-a vorbit Și iată ce i-a poruncit:

2. „Ia-l pe Aron cu fiii lui, După porunca Domnului. Apoi, ia ale lor veșminte Și-uleiul pentru ungeri sfinte; Să iei vițelul pregătit De ispășire. Negreșit, S-aduci și doi berbeci; cu ei, Coșul cu-azimi, să îl mai iei

3. Și-apoi, să spui poporului Să vină-n fața Domnului – La ușa cortului chemat „Al întâlnirii” – de îndat’.”

4. În grabă, Moise a făcut Așa cum Domnul i-a cerut. La ușa cortului, îndată, A adunat suflarea toată,

5. Din Israel, și a vorbit: „Iată, Domnul mi-a poruncit Ceea ce trebuie făcut! Voi face precum a cerut!”

6. Pe-Aron apoi, el l-a luat – Și pe-ai săi fii – și i-a spălat, Cu apă, cum i s-a cerut.

7. Cu hainele ce le-a făcut Mai înainte, i-a gătit, Așa cum Domul a dorit. Aron avea tunica lui Și mantia efodului. Apoi, cu brâul, l-a încins,

8. Ia pus pieptarul și i-a prins, În față, mai întâi, „Urim”, Iar după-aceea și „Tumim”.

9. Mitra, pe cap, i-a așezat Și, peste ea, i-a atârnat Placa de aur, încrustată. Apoi, în urmă, i-a fost dată Cununa sfântă-mpărătească. Astfel, putut-a să-mplinească Moise, tot ce i-a poruncit Domnul, atunci când i-a vorbit.

10. După al Domnului îndemn, Moise adus-a untdelemn, De ungere, și-a început Să ungă tot, cum s-a cerut. A uns locașul sfânt, cu toate Uneltele, în el aflate, Și-n felu-acesta, le-a sfințit.

11. Apoi, altarul, l-a stropit, De șapte ori și-n urmă, el A uns întreg altaru-acel Și toate sculele pe care, El le avea, pentru lucrare. A uns ligheanul de aramă Și-al său picior, de bună seamă. Prin ungerea ce-a săvârșit, Moise, pe toate, le-a sfințit.

12. Pe-Aron, în urmă, l-a luat, Și untdelemn, el a turnat, Pe capul său, ca – în ăst fel – Să îl sfințească și pe el.

13. Moise se-ntoarse înapoi, La fiii lui Aron. Apoi, Cu tunicile, i-a-mbrăcat, Brâie le-a pus și le-a legat Scufiile, cum a voit Domnul, atunci când a vorbit.

14. Apoi, el a apropiat Vițelul care-a fost luat Ca jertfă pentru ispășire, Dat pentru-a slujbei împlinire. Aron și cu feciorii lui, Atunci, pe al vițelului Cap, mâinile și-au așezat,

15. Iar Moise l-a înjunghiat. Cu sângele vițelului, El, coarnele altarului, Le-a uns și-astfel l-a curățat. Restul de sânge, l-a vărsat Apoi, lângă altaru-acel Și l-a sfințit în acest fel, Căci ispășire i-a făcut, Așa cum Domnul a cerut.

16. A început apoi, să taie, Grăsimea de pe măruntaie Și prapurul de pe ficat; De-asemenea, a mai luat Rărunchii – cu grăsimea lor – Și-apoi în văzul tuturor, Se duse și le-a pus pe jar, Ca să le ardă, pe altar.

17. Sfârșind, în urmă, a strâns el, Tot ce rămas-a din vițel: Carnea, precum și pielea lui Și baliga vițelului. Toate aceste-au fost luate, Din tabără, și aruncate Afară-ntr-un anume loc, În care fost-au arse-n foc. Ceea ce Domnu-a poruncit, Moise, în ăst fel, a-mplinit.

18. Apoi, el a apropiat Berbecul care a fost dat Ca ardere de tot să fie. Aron a trebuit să vie, În față – cu feciorii lui – Unde, pe al berbecului Cap, mâinile și-au așezat,

19. Iar Moise l-a înjunghiat, Stropind fața altarului, Cu sângele berbecului.

20. Apoi, berbecul, împărțit Fost-a-n bucăți, iar la sfârșit, Bucățile berbecului, Cu capul și grăsimea lui – După ce focul s-a făcut – Arse au fost, cum s-a cerut.

21. Moise, în urmă, a luat Apă, cu care a spălat Ale berbecului picioare Și măruntaie, după care A pus berbecul, tot, pe jar, Ars ca să fie, pe altar. Această jertfă ce-a fost dată, E „ardere de tot” chemată. O jertfă, astfel pregătită, Este de flăcări mistuită, Prin care, un miros plăcut, Lui Dumnezeu, Îi e făcut. Moise, pe toate, le-a-mplinit, Așa cum Domnu-a poruncit.

22. Moise-a luat berbecul care Menit era la închinare Pentru serviciul Domnului. Atunci, Aron și fiii lui, Mâinile, și le-au așezat, Pe capul său și junghiat

23. A fost, de-ndat’, berbecu-acel, De către Moise. Apoi el, Cu sângele berbecului, L-a uns pe-Aron – fratele lui – Așa precum a fost cerut: Urechea dreaptă la-nceput – Pe vârful ei – degetul mare Al mâinii drepte, după care Degetul mare-a fost și el – De la piciorul drept – la fel, Cu sânge uns. Când a sfârșit,

24. Ai lui Aron fii au venit, Și unși au fost, cum s-a cerut: Urechea dreaptă – la-nceput – Pe vârful ei, degetul mare Al mâinii drepte, după care Degetul mare-a fost și el – De la piciorul drept – la fel, Cu sânge, uns. A terminat Cu ungerea și a luat Sângele care-a prisosit Și, pe altar, el l-a stropit, De jurul împrejurul lui.

25. Grăsimea dobitocului, De Moise-a fost, apoi, luată; Și coada i-a mai fost tăiată, I-a mai luat grăsimea care – Pe măruntaie – el o are, Și prapurul ficatului Și-asemeni și rărunchii lui Și-apoi grăsimea ce-i aflată Pe ei; i-a mai luat o spată – Pe cea din dreapta. La sfârșit,

26. Din coșu-anume pregătit – Cu-azimi aduse Domnului, Spre punere-naintea Lui – Moise, o turtă, a luat, Făcută fără aluat – O turtă-anume frământată – Cu untdelemn amestecată – Și o plăcintă. Așezate Au fost, peste grăsime, toate, Și peste spată; iar apoi,

27. S-a-ntors, cu ele, înapoi Și lui Aron, le-a înmânat Și fiilor. Le-a legănat Întâi și-apoi, le-a dăruit Darul, anume pregătit Și astfel, ei l-au căpătat Ca pe un dar ce-i legănat.

28. Moise, din mâna lor, apoi, A luat darul înapoi, Ca să-l așeze peste jar Și să îl ardă pe altar, De-asupra jertfei dăruită, Ca ardere de tot menită. Aceasta fost-a jertfa care Servit-a pentru închinare – Pentru Aron și fiii lui – Atunci, în slujba Domnului. A fost o jertfă mistuită De foc, fiind bine primită De Dumnezeu, căci I-a făcut, În față-I, un miros plăcut.

29. Apoi, de la berbecul care Slujit-a pentru închinare Atunci, în slujba Domnului, Moise-a primit – drept parte-a lui – Pieptul, pe care l-a luat Precum un dar ce-i legănat. În ăst fel, Moise-a împlinit Ceea ce Domnu-a poruncit.

30. După al Domnului îndemn, Moise-a luat din untdelemn – Din cel care e folosit La ungere – și i-a stropit Pe-Aron și pe feciorii lui. Din sângele berbecului, Cari pe altar a fost turnat, Moise, în urmă, a luat, O mică parte și-a venit, Apoi, pe-Aron, de l-a stropit, Pe fiii care-l însoțeau, Și hainele ce le purtau. Sfințit a fost Aron astfel, Sfințiți și fiii săi cu el Și-asemeni, ale lor veșminte S-au preschimbat în haine sfinte.

31. Moise-a vorbit cu ei, apoi: „Iată dar, ce veți face voi: Fierbeți, la ușa cortului, Carnea și-apoi – în fața lui – Cu pâinea ce e-n coș aflată, Care drept jertfă a fost dată Pentru-nchinare-n slujba Lui – Adică-n slujba Domnului – Să o mâncați precum a spus Domnul, pe munte, când m-am dus: „Aron și cu ai săi copii, Să o mănânce”. Vreau să știi,

32. Că de cumva va mai rămâne Ceva, din carne și din pâne, Veți strânge totul, într-un loc, Căci arse trebuiesc, în foc.

33. Timp de o săptămână-apoi, Opriți sunteți a ieși voi, Din ușa cortului numit „Al întâlnirii”. Hărăzit E acest timp, de așteptare, Pentru a voastră închinare, În slujbă, pentru Dumnezeu.

34. Ce am făcut eu azi, mereu Va trebui să faceți voi – Precum și-ai voști’ urmași apoi – Căci Dumnezeu a poruncit Lucrul acesta, negreșit.

35. Deci, șapte zile o să stați La ușa cortului. Vegheați, Și zi și noapte, să păziți Poruncile, să nu pieriți! Așa să faceți, negreșit, Căci Dumnezeu a poruncit!”

36. Aron și cu feciorii lui, După porunca Domnului – Dată prin Moise – au făcut Totul, precum li s-a cerut.