Leviticul 9 BIV2014

1. A opta zi, Moise-a chemat Pe-Aron și-ai lui, și-a adunat De-asemenea, atunci, la el, Pe cei bătrâni, din Israel.

2. Către Aron, el a vorbit: „Timpul, acuma, s-a-mplinit: Ia un vițel cari, drept menire, E jertfă pentru ispășire. Să iei și un berbec apoi, Ca ardere de tot. Cei doi, Fără cusur, voiesc să fie, Pentru că ei – precum se știe – Puși sunt, în fața Domnului.

3. Vorbește-apoi, poporului: „Luați un țap! A lui menire E jertfa pentru ispășire. Luați, de-asemeni, un vițel, Fără cusur! Luați și-un miel, Care, așa precum se știe, Fără cusur, voiesc să fie Și de un an doar! Cum socot, Ei vor fi arderea de tot.

4. Un taur și-un berbec apoi, Va trebui să luați voi. Aceștia vor avea menire De jertfă pentru mulțumire. Pe ei, trebuie să-i jertfiți, În fața Domnului. Să știți, Să mai aduceți fiecare, Atunci, și darul de mâncare, Cari din făină e luat, Cu untdelemn doar frământat. Pentru că astăzi, vouă, iată, Chiar Dumnezeu vi se arată!”

5. Poporu-ndată a-mplinit Tot ceea ce s-a poruncit. În fața cortului, a pus, În urmă, tot ce s-a adus, Și-ntreg poporul adunat, În fața Domnului, a stat.

6. Moise, atuncea, a vorbit: „Să faceți tot ce-a poruncit Domnul că trebuie făcut Și astfel, voi veți fi văzut Slava lui Dumnezeu, pe dată, În fața voastră, cum se-arată!”

7. Către Aron, Moise-a vorbit: „Acum e timpul potrivit! Apropie-te de altar Și adă-ți jertfele-așadar. S-aduci jertfa de ispășire, Așa precum ți-am dat de știre; Adă și arderea de tot Și împlinește – astfel – tot, După cum e a ta menire. Faci, pentru tine, ispășire – Și-asemenea – pentru popor. Adă apoi, și jertfa lor – Deci jertfele poporului – Și fă, în fața Domnului, O ispășire, pentru el – Pentru întregul Israel – Așa precum a poruncit Domnul, atunci când mi-a vorbit.

8. Aron, îndată, s-a-ndreptat Către altar și-a-njunghiat Vițelul ce era menit Ca jertfă pentru ispășit Anume-adusă, pentru el.

9. Apoi, sângele de vițel, De ai săi fii, a fost luat, Iar ei, tatălui lor, l-au dat. În sângele vițelului, El și-a-nmuiat degetul lui Și-a uns coarnele de pe-altar Așa precum se cere, iar Restul de sânge adunat – Când a sfârșit – a fost vărsat, La poalele altarului.

10. Apoi, a ars, pe jarul lui, Grăsimea care s-a luat De la vițelul ce-a fost dat Drept jertfă pentru ispășit. A ars – precum s-a poruncit – Cei doi rărunchi și a urmat Și prapurul de pe ficat. Așa cum Domnul a cerut, Totul, întocmai, s-a făcut.

11. Carnea și pielea-au fost luate, Din tabără, și lepădate Afară-ntr-un anume loc, Unde au fost arse în foc.

12. Apoi, a fost jertfa adusă Drept ardere de tot, și pusă În fața lui Aron. Pe dată, Aceasta fost-a-njunghiată, Iar fiii săi au adunat Sângele ei, pe cari l-au dat, Tatălui lor. El a stropit Apoi, cu sângele primit, Altarul. Când a terminat,

13. Ai săi fii s-au apropiat Și-au adus arderea de tot, În fața lui, cu cap cu tot. El a luat jertfa de dar, Ca să o ardă pe altar.

14. Când măruntaiele-adunate – Și cu picioarele tăiate – Spălate-au fost, el le-a adus, Deasupra jertfei, de le-a pus.

15. Apoi, în văzul tuturor, Jertfă-a adus, pentru popor. Jertfă de ispășire-a dat, Un țap cari fost-a-njunghiat. Jertfa a fost înfățișată, La fel ca prima jertfă dată.

16. O ardere de tot jertfită A fost atuncea, pregătită Precum fusese rânduit.

17. Aron, pe toate, le-mplinit, Cum se ceruse, după care, A dat și-o jertfă de mâncare. Un pumn, din ea, el a luat Și pe altar, l-a aruncat. Această jertfă de mâncare, E în afară de cea care Pusă-I e Domnului, în față, În fiecare dimineață.

18. Apoi, un taur a luat Și un berbec. I-a-njunghiat, Pentru că ei aveau menire De jertfă pentru mulțumire Din partea-ntregului popor. Sângele tot, al jertfelor, Ai lui Aron fii l-au luat Și tatălui lor, ei l-au dat. Aron, cu sânge, a stropit

19. Altarul și-apoi a primit, Din mâinile feciorilor, Toată grăsimea jertfelor – Adică a taurului, Precum și a berbecului. Rărunchii lor i-a mai primit, Cozile lor și-a poruncit – În urmă – ca să se mai taie Grăsimea de pe măruntaie Și prapurul de pe ficat.

20. Grăsimea ce s-a adunat – Adică cea a jertfelor – S-a pus pe piepturile lor Care erau, sus, pe altar, Și au fost arse pe-al său jar.

21. Din fiecare jertfă dată, A fost luat pieptul și-o spată – Spata din dreapta – după care, Aron, pe rând, pe fiecare, Le legănă, căci le-a luat Precum un dar ce-i legănat, Așa cum Domnu-a poruncit, Când El, cu Moise, a vorbit.

22. Aron, mâinile, și-a-nălțat Și-apoi a binecuvântat Întreg poporul. A adus Jertfe, așa precum s-a spus: O jertfă pentru ispășire, O alta pentru mulțumire Și-alta drept ardere de tot. Abia când împlinit-a tot, Aron a revenit. Apoi,

23. El și cu Moise – amândoi – În cortul care s-a chemat „Al întâlnirii”, au intrat, Spre a-mplini ce-i de-mplinit. Când iar, afară au ieșit, Poporu-au binecuvântat Și-ndată li s-a arătat, Întreagă, slava Domnului Și lor, dar și poporului.

24. Un foc, atuncea, a ieșit – Chiar de la Domnul – și-a-nghițit Grăsimile de pe altar Și jertfa de pe al său jar. Întreg poporul a văzut Tot ceea ce s-a petrecut, Și a scos – plin de veselie – Mari chiote de bucurie; Jos, la pământ, s-a aruncat Cu fața, și s-a închinat.