Luca 1 VDCL

1. Deoarece mulți au pus mâna să alcătuiască o istorisire despre faptele crezute deplin între noi,

2. după cum ni le‐au încredințat cei ce de la început au fost martori cu ochii și slujitori ai cuvântului,

3. mi s‐a părut și mie bine, după ce am urmărit cu de‐amănuntul toate de la început, să ți‐le scriu pe rând, preaalesule Teofile,

4. ca să cunoști lămurit temeinicia cuvintelor în care ai fost învățat.

5. În zilele lui Irod, împăratul Iudeei, era un preot oarecare cu numele Zaharia, din ceata lui Abia; și el avea o nevastă dintre fiicele lui Aaron, și numele ei era Elisaveta.

6. Și amândoi erau drepți înaintea lui Dumnezeu, umblând în toate poruncile și hotărârile Domnului fără vină.

7. Și n‐aveau copil deoarece Elisaveta era stearpă și amândoi erau înaintați în zilele lor.

8. Și a fost așa: Pe când slujea el ca preot în rândul cetei sale înaintea lui Dumnezeu,

9. după obiceiul preoției, i‐a căzut sorțul ca să tămâieze după ce a intrat în Templul Domnului.

10. Și toată mulțimea poporului se ruga afară în ceasul tămâiei.

11. Și un înger al Domnului i s‐a arătat stând la dreapta altarului tămâiei.

12. Și Zaharia s‐a tulburat când l‐a văzut și a căzut teamă peste el.

13. Dar îngerul i‐a zis: Nu te teme, Zahario: pentru că cererea ta a fost ascultată și nevastă‐ta Elisaveta îți va naște un fiu și‐i vei pune numele Ioan.

14. Și vei avea bucurie și veselie și mulți se vor bucura de nașterea lui.

15. Căci va fi mare înaintea Domnului și nu va bea vin și băutură tare și va fi plin de Duhul Sfânt chiar din pântecele mamei sale.

16. Și va întoarce pe mulți din copiii lui Israel la Domnul Dumnezeul lor.

17. Și el va merge înaintea lui în duhul și puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinților spre copii și pe cei neascultători la umblarea în înțelepciunea drepților; ca să gătească Domnului un popor bine pregătit pentru el.

18. Și Zaharia a zis îngerului: După ce voi cunoaște aceasta? Căci eu sunt bătrân și nevastă‐mea înaintată în zilele ei.

19. Și îngerul a răspuns și i‐a zis: Eu sunt Gavril, care stau înaintea lui Dumnezeu și am fost trimis să‐ți vorbesc și să‐ți aduc aceste vești bune.

20. Și iată, vei fi fără grai și neputând să vorbești, până în ziua când vor fi acestea, pentru că n‐ai crezut cuvintele mele care se vor împlini la vremea lor potrivită.

21. Și poporul aștepta pe Zaharia și se mirau de întârzierea lui în Templu.

22. Dar după ce a ieșit, nu putea să le vorbească și au cunoscut că văzuse o vedenie în Templu. Și le făcea semne și a rămas mut.

23. Și a fost așa: Când s‐au împlinit zilele slujbei lui, a plecat la casa lui.

24. Și după aceste zile Elisaveta, nevasta lui, a zămislit și s‐a ascuns cinci luni, zicând:

25. Astfel mi‐a făcut Domnul în zilele în care s‐a uitat la mine ca să ridice ocara mea dintre oameni.

26. Dar în luna a șasea îngerul Gavril a fost trimis de la Dumnezeu într‐o cetate a Galileei cu numele Nazaret,

27. la o fecioară logodită cu un bărbat cu numele Iosif, din casa lui David; și numele fecioarei era Maria.

28. Și îngerul a intrat la ea și a zis: Bucură‐te, cea căreia i s‐a făcut mare har; Domnul este cu tine. Binecuvântată ești tu între femei.

29. Dar ea s‐a tulburat de cuvântul lui și se gândea în sine ce fel de urare să fie aceasta.

30. Și îngerul i‐a zis: Nu te teme, Mario, căci ai aflat har la Dumnezeu.

31. Și iată, vei zămisli în pântece și vei naște un fiu și‐i vei pune numele Isus.

32. El va fi mare și se va chema Fiul Celui Preaînalt: și Domnul Dumnezeu îi va da scaunul de domnie al lui David, tatăl său.

33. Și va împărăți peste casa lui Iacov în veac și Împărăția lui nu va avea sfârșit.

34. Și Maria a zis îngerului: Cum va fi aceasta, pentru că eu nu cunosc bărbat?

35. Și îngerul a răspuns și i‐a zis: Duhul Sfânt va veni asupra ta și puterea Celui Preaînalt te va umbri: de aceea și ce se va naște se va chema sfânt, Fiul lui Dumnezeu.

36. Și iată, Elisaveta, rudenia ta, și ea a zămislit un fiu la bătrânețea ei și aceasta este a șasea lună pentru ea, care se numea stearpă:

37. Căci nicio vorbă de la Dumnezeu nu va fi fără putere.

38. Și Maria a zis: Iată roaba Domnului; fie‐mi după cuvântul tău. Și îngerul a plecat de la ea.

39. Și Maria s‐a sculat în zilele acelea și s‐a dus cu grabă în ținutul muntos, într‐o cetate a lui Iuda,

40. și a intrat în casa lui Zaharia și a urat Elisavetei.

41. Și a fost așa: Când a auzit Elisaveta urarea Mariei, i‐a săltat pruncul în pântece; și Elisaveta s‐a umplut de Duhul Sfânt,

42. și a strigat cu glas mare și a zis: Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul pântecelui tău.

43. Și de unde pentru mine aceasta, ca să vină la mine mama Domnului meu?

44. Căci iată, cum a venit glasul urării tale în urechile mele, pruncul mi‐a săltat cu bucurie în pântece.

45. Și fericită este cea care a crezut, căci va fi o împlinire a celor vorbite ei de Domnul.

46. Și Maria a zis: Sufletul meu mărește pe Domnul,

47. și duhul meu s‐a bucurat de Dumnezeu, Mântuitorul meu.

48. Căci a căutat spre smerenia roabei sale, căci iată, de acum toate neamurile mă vor ferici.

49. Căci Cel puternic mi‐a făcut mari lucruri și numele lui este sfânt.

50. Și mila lui este în neamuri și neamuri peste cei ce se tem de el.

51. A arătat tărie cu brațul său, a risipit pe cei mândri în gândul inimii lor.

52. A dat jos pe cei puternici de pe scaunul lor de domnie și a înălțat pe cei smeriți.

53. Pe cei flămânzi i‐a umplut de bunătăți și pe cei bogați i‐a scos afară fără nimic.

54. A sprijinit pe Israel, sluijtorul său, ca să‐și aducă aminte de milă,

55. precum a vorbit către părinții noștri, față de Avraam și seminței lui în veac.

56. Și Maria a rămas cu ea ca la trei luni și s‐a întors acasă.

57. Și Elisavetei i s‐a împlinit vremea să nască și a născut un fiu.

58. Și cei dimprejur și rudele ei au auzit că Domnul și‐a mărit îndurarea față de ea și se bucurau cu ea.

59. Și a fost așa: În ziua a opta au venit să taie împrejur pe copil și voiau să‐l cheme după numele tatălui său Zaharia.

60. Și mama lui a răspuns și a zis: Nu,, ci se va chema Ioan.

61. Și i‐au zis: Nimeni nu este din rudenia ta care se cheamă cu acest nume.

62. Și făceau semne tatălui său cum ar voi să fie chemat.

63. Și a cerut o tăbliță de scris, și a scris zicând: Ioan este numele lui. Și toți s‐au mirat.

64. Și i s‐a deschis gura îndată și limba lui s‐a dezlegat și vorbea binecuvântând pe Dumnezeu.

65. Și a fost teamă peste toți cei ce locuiau împrejurul lor: și toate graiurile acestea erau vorbite de unii la alții în tot ținutul muntos al Iudeei.

66. Și toți care le‐au auzit, le puneau în inima lor zicând: Ce va fi, dar, copilul acesta? Căci mâna Domnului era cu el.

67. Și Zaharia, tatăl său, s‐a umplut de Duhul Sfânt și a prorocit zicând:

68. Binecuvântat este Domnul Dumnezeul lui Israel pentru că a cercetat și a făcut răscumpărare pentru poporul său,

69. și ne‐a ridicat un corn de mântuire în casa lui David, slujitorul său,

70. (precum a vorbit prin gura sfinților proroci ai săi care au fost din veac),

71. mântuire de vrăjmașii noștri și din mâna tuturor celor ce ne urăsc;

72. ca să facă milă cu părinții noștri și să‐și aducă aminte de legământul său cel sfânt,

73. de jurământul pe care l‐a jurat lui Avraam tatăl nostru,

74. ca să ne dea ca, după ce vom fi scăpați din mâna vrăjmașilor noștri, să‐i slujim fără temere,

75. în sfințenie și dreptate înaintea lui, în toate zilele noastre.

76. Dar și tu, copile, vei fi chemat proroc al Celui Preaînalt, căci vei merge înaintea feței Domnului ca să‐i pregătești căile,

77. ca să dai cunoștința mântuirii poporului său, în iertarea păcatelor lor,

78. prin mila duioasă a Dumnezeului nostru, cu care ne‐a cercetat Răsăritul din înălțime,

79. ca să lumineze peste cei ce șed în întuneric și în umbra morții; ca să ne îndrepte picioarele pe calea păcii.

80. Iar copilul creștea și se întărea în duh și era în pustii până în ziua arătării sale către Israel.