Luca 11 VDCL

1. Și a fost așa: pe când se ruga el într‐un loc, când a încetat, unul dintre ucenicii săi i‐a zis: Doamne, învață‐ne să ne rugăm cum a învățat și Ioan pe ucenicii săi.

2. Și el le‐a zis: Când vă rugați, ziceți: Tatăl nostru care ești în ceruri, sfințească‐se numele tău; vie Împărăția ta; facă‐se voia ta precum în cer și pe pământ.

3. Pâinea noastră cea de toate zilele dă‐ne‐o nouă în fiecare zi.

4. Și iartă‐ne păcatele noastre, căci și noi iertăm oricui ne datorează. Și nu ne duce în ispită, ci izbăvește‐ne de cel rău.

5. Și le‐a zis: Cine dintre voi va avea un prieten și se va duce la el la miezul nopții și‐i va zice: Prietene, împrumută‐mi trei pâini

6. pentru că a venit un prieten al meu de pe drum la mine și n‐am ce să‐i pun înainte?…

7. Și acela dinăuntru va răspunde și va zice: Nu mă da de osteneală; acum ușa este închisă și copiii mei sunt cu mine în pat; nu pot să mă scol să‐ți dau.

8. Vă spun: chiar dacă nu se va scula și‐i va da pentru că‐i este prieten, totuși pentru îndrăzneala lui se va scula și‐i va da orice are trebuință.

9. Și eu vă spun: Cereți și vi se va da, căutați și veți afla, bateți și vi se va deschide.

10. Căci oricine cere ia și cine caută află și celui ce bate i se va deschide.

11. Și de la care dintre voi, care este tată, va cere fiul său pâine și‐i va da o piatră? Sau va cere un pește și‐i va da un șarpe în loc de pește?

12. Sau va cere un ou și‐i va da o scorpie?

13. Dacă deci voi, răi fiind, știți să dați daruri bune la copiii voștri, cu cât mai mult Tatăl vostru cel din cer va da Duhul Sfânt celor ce‐l cer de la el.

14. Și scotea un drac și acesta era mut. Și a fost așa: când a ieșit dracul, mutul a vorbit și gloatele se minunau.

15. Iar unii dintre ei au zis: El scoate afară pe draci cu Beelzebul, domnul dracilor.

16. Și alții îl ispiteau și cereau de la el un semn din cer.

17. Iar el le știa gândurile și le‐a zis: Orice împărăție dezbinată împotriva ei însăși este pustiită și casă cade peste casă.

18. Și dacă și Satana s‐a dezbinat împotriva sa însuși, cum va sta împărăția lui? Pentru că ziceți că eu scot afară pe draci cu Beelzebul.

19. Iar dacă eu scot afară pe draci cu Beelzebul, fiii voștri cu cine‐i scot afară? De aceea ei vor fi judecătorii voștri.

20. Iar dacă eu scot afară dracii cu degetul lui Dumnezeu, Împărăția lui Dumnezeu a ajuns deci peste voi.

21. Când cel tare, deplin înarmat, își păzește curtea, averile lui sunt în pace.

22. Dar când unul mai tare decât el va veni asupra lui și‐l va birui, îi ia toată armura în care se încrezuse și împarte prăzile lui.

23. Cine nu este cu mine este împotriva mea și cine nu strânge cu mine, risipește.

24. Când duhul necurat a ieșit din om, umblă prin locuri fără apă căutând odihnă. Și fiindcă nu găsește, zice: Mă voi întoarce la casa mea de unde am ieșit.

25. Și când vine, o găsește măturată și împodobită.

26. Atunci se duce și ia cu sine alte șapte duhuri mai rele decât el și ele intră și locuiesc acolo: și cele de pe urmă ale omului aceluia se fac mai rele decât cele dintâi.

27. Și a fost așa: pe când zicea el acestea, o femeie din gloată a ridicat glasul și i‐a zis: Fericit este pântecele care te‐a purtat și țâțele pe care le‐ai supt.

28. Iar el a zis: Mai bine fericiți cei ce ascultă Cuvântul lui Dumnezeu și‐l păzesc.

29. Iar când s‐au adunat gloate cu grămada, a început să zică: Neamul acesta este un neam rău; cere un semn și nu i se va da un semn decât semnul lui Iona.

30. Căci după cum Iona a fost un semn pentru niniviteni, astfel va fi și Fiul omului pentru neamul acesta.

31. Împărăteasa de la miazăzi se va ridica la judecată cu bărbații acestui neam și‐i va osândi: pentru că ea a venit de la marginile pământului să asculte înțelepciunea lui Solomon; și iată aici este mai mult decât Solomon.

32. Bărbații din Ninive se vor scula la judecată cu neamul acesta și‐l vor osândi: pentru că ei s‐au pocăit la propovăduirea lui Iona și iată aici este mai mult decât Iona.

33. Nimeni n‐aprinde candela și o pune în ascunzătoare, nici sub obroc, ci în sfeșnic, ca cei ce intră să vadă lucirea.

34. Candela trupului tău este ochiul tău. Când ochiul tău este curat, tot trupul tău este și el plin de lumină; iar când este rău, și trupul tău este plin de întuneric.

35. Ia seama deci ca lumina care este în tine să nu fie întuneric.

36. Dacă deci tot trupul tău este plin de lumină, neavând vreo parte întunecată, el va fi plin de lumină, tot ca și când te luminează candela cu raza sa.

37. Iar pe când vorbea el, un fariseu l‐a rugat ca să prânzească la el. Și a intrat și a șezut la masă.

38. Iar când a văzut aceasta fariseul, s‐a mirat că nu s‐a scăldat întâi înainte de prânz.

39. Și Domnul i‐a zis: Acum, voi fariseii curățiți partea de afară a paharului și a blidului, dar lăuntrul vostru este plin de răpire și de răutate.

40. Nebunilor, oare cel ce a făcut ce este afară n‐a făcut și ce este înăuntru?

41. Însă dați milostenie cele dinăuntru și iată toate vă sunt curate.

42. Dar vai de voi fariseilor! pentru că dați zeciuială din izmă și rută și orice iarbă, și lăsați la o parte judecata și iubirea de Dumnezeu: dar pe acestea trebuia să le faceți și pe acelea să nu le lăsați la o parte.

43. Vai de voi fariseilor! pentru că iubiți cel dintâi scaun în sinagogi și îmbrățișările în piețe.

44. Vai de voi! Pentru că sunteți ca mormintele care nu se arată și oamenii care umblă pe deasupra nu știu aceasta.

45. Și unul dintre învățătorii de lege a răspuns și i‐a zis: Învățătorule, zicând acestea ne înfrunți și pe noi rușinos.

46. Iar el a zis: Vai și de voi, învățătorilor de lege! pentru că însărcinați pe oameni cu sarcini anevoie de purtat și voi înșivă nici cu unul din degetele voastre nu atingeți sarcinele.

47. Vai de voi! pentru că zidiți mormintele prorocilor iar părinții voștri i‐au omorât!

48. Deci dar sunteți martori și încuviințați faptele părinților voștri pentru că ei i‐au omorât, iar voi le zidiți mormintele.

49. De aceea și înțelepciunea lui Dumnezeu a zis: Voi trimite la ei proroci și apostoli și pe unii din ei îi vor omorî și‐i vor prigoni.

50. Ca să fie cerut înapoi de la neamul acesta sângele tuturor prorocilor care a fost vărsat de la întemeierea lumii,

51. de la sângele lui Abel, până la sângele lui Zaharia, care a pierit între altar și casă; da, vă spun, el va fi cerut înapoi de la neamul acesta.

52. Vai de voi, învățătorilor de lege! pentru că ați luat cheia cunoștinței; voi înșivă n‐ați intrat și pe cei ce intrau i‐ați oprit.

53. Și când a ieșit de acolo, cărturarii și fariseii au început să‐l silească tare și să‐l facă să vorbească de mai multe,

54. și‐l pândeau ca să prindă ceva din gura lui.