Luca 12 VDCL

1. În vremea aceea, când s‐au adunat zecimi de mii de gloată încât se călcau unii pe alții, el a început a vorbi întâi către ucenicii săi: Feriți‐vă de aluatul fariseilor care este fățărnicie.

2. Și nimic nu este acoperit de toate părțile care nu va fi descoperit: și ascuns care nu va fi cunoscut.

3. De aceea câte ați zis la întuneric vor fi auzite la lumină și ce ați vorbit la ureche în cămăruțe vor fi vestite de pe acoperișul caselor.

4. Și vă spun vouă, prietenii mei: Nu vă temeți de cei ce omoară trupul și după acestea nu mai au ce să mai facă.

5. Vă voi arăta însă de cine să vă temeți: temeți‐vă de acela care, după ce a omorât, are putere să arunce în gheenă. Da, vă spun, de acesta temeți‐vă.

6. Oare nu se vând cinci vrăbii pentru doi bani? Și niciuna din ele nu este uitată înaintea lui Dumnezeu.

7. Ci și perii capului vostru toți sunt numărați. Nu vă temeți: voi sunteți mai de preț decât multe vrăbii.

8. Și vă spun: Oricine va mărturisi pentru mine înaintea oamenilor și Fiul omului va mărturisi pentru el înaintea îngerilor lui Dumnezeu.

9. Dar cine mă va tăgădui înaintea oamenilor va fi tăgăduit înaintea îngerilor lui Dumnezeu.

10. Și oricine va zice un cuvânt împotriva Fiului omului, i se va ierta, iar celui ce va huli împotriva Sfântului Duh nu i se va ierta.

11. Și când vă duc înaintea sinagogilor și dregătorilor și stăpânirilor, nu vă îngrijorați cum sau ce veți zice;

12. căci Sfântul Duh vă va învăța chiar în acel ceas cele ce trebuie să spuneți.

13. Iar unul din gloată i‐a zis: Învățătorule, spune fratelui meu să împartă cu mine moștenirea.

14. Iar el i‐a zis: Omule cine m‐a pus judecător sau împărțitor peste voi?

15. Și le‐a zis: Luați aminte și păziți‐vă de orice lăcomie de bani, pentru că nu în belșugul cuiva stă viața lui din lucrurile pe care le are.

16. Și le‐a spus o pildă zicând: Țarina unui om bogat a rodit bine.

17. Și se gândea în sine zicând: Ce voi face, pentru că n‐am unde să‐mi strâng roadele?

18. Și a zis: Aceasta voi face: îmi voi dărâma grânarele și le voi zidi mai mari și voi strânge acolo toate roadele mele și bunurile mele.

19. Și voi zice sufletului meu: Suflete, ai multe bunuri puse pentru mulți ani; odihnește‐te, mănâncă, bea, veselește‐te.

20. Dar Dumnezeu i‐a zis: Nebunule! chiar în noaptea aceasta ți se va cere înapoi sufletul, iar cele ce ai pregătit ale cui vor fi?

21. Așa este cel ce adună comoară pentru sine însuși și nu se îmbogățește pentru Dumnezeu.

22. Și a zis către ucenicii săi: De aceea vă spun: Nu vă îngrijorați pentru suflet ce să mâncați, nici pentru trup cu ce să vă îmbrăcați.

23. Sufletul este mai mult decât hrana și trupul decât îmbrăcămintea.

24. Priviți bine corbii, că nici nu seamănă, nici nu seceră, care n‐au cămară, nici grânar și Dumnezeu îi hrănește: cu cât mai de preț sunteți voi decât păsările!

25. Și cine dintre voi îngrijorându‐se poate adăuga la vârsta sa un cot?

26. Dacă deci nu puteți face nici ce este cel mai neînsemnat lucru, pentru ce vă îngrijorați de celelalte?

27. Priviți bine crinii cum cresc: nici nu torc, nici nu țes: totuși vă spun: Nici Solomon în toată slava lui nu s‐a îmbrăcat ca unul din aceștia.

28. Iar dacă așa îmbracă Dumnezeu iarba în câmp, care este azi și mâine se aruncă în cuptor, cu cât mai mult vă va îmbrăca pe voi, puțin credincioșilor!

29. Și nu căutați ce să mâncați și ce să beți și nu fiți frământați.

30. Căci toate acestea le caută stăruitor neamurile lumii; iar Tatăl vostru știe că aveți trebuință de acestea.

31. Însă căutați Împărăția lui și acestea vi se vor adăuga.

32. Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru a găsit plăcere să vă dea Împărăția.

33. Vindeți tot ce aveți și dați milostenie; faceți‐vă pungi care nu învechesc, o comoară nesleită în ceruri, unde hoțul nu se apropie, nici molia nu strică.

34. Căci unde este comoara voastră acolo va fi și inima voastră.

35. Coapsele să vă fie încinse și candelele aprinse.

36. Și voi fiți asemenea oamenilor care așteaptă pe domnul lor când se va întoarce de la nuntă, ca dacă va veni și va bate la ușă, să‐i deschidă îndată.

37. Fericiți sunt robii aceia pe care când va veni domnul îi va găsi veghind. Adevărat vă spun că se va încinge și‐i va pune la masă și va trece alături și le va sluji.

38. Și dacă va veni în a doua strajă, și în a treia, și‐i va găsi astfel, fericiți sunt robii aceia.

39. Cunoașteți dar aceasta c, dacă ar fi știut stăpânul casei în ce ceas vine hoțul, ar fi vegheat și n‐ar fi lăsat să‐i sape casa.

40. Și voi fiți gata: pentru că Fiul omului vine în ceasul în care nu gândiți.

41. Și Petru a zis: Doamne, către noi zici această pildă, sau și către toți?

42. Și Domnul a zis: Cine este dar economul credincios și cuminte, pe care‐l va pune domnul peste slugărimea sa ca să le dea porția de mâncare la vremea cuvenită?

43. Fericit este robul acela pe care, când va veni domnul lui îl va găsi făcând astfel.

44. Cu adevărat vă spun că îl va pune peste toată avuția sa.

45. Iar dacă robul acela va zice în inima sa: Domnul meu zăbovește să vină! și va începe să bată pe slugi și pe slujnice și să mănânce și să bea și să se îmbete,

46. domnul robului aceluia va veni în ziua în care el n‐așteaptă și în ceasul când nu știe și‐l va despica în două și‐i va pune partea cu necredincioșii.

47. Și robul acela care a știut voia domnului său și n‐a pregătit sau n‐a făcut după voia lui va fi bătut cu multe lovituri.

48. Iar cel ce n‐a știut‐o și a făcut fapte vrednice de lovituri, va fi bătut cu puține lovituri. Și oricui i s‐a dat mult, i se va cere mult: și cui i s‐a încredințat mult, îi vor cere mai mult.

49. Am venit să arunc un foc pe pământ și ce voiesc dacă s‐a și aprins?

50. Dar am un botez cu care să fiu botezat și cât de strâmtorat sunt până când se va îndeplini!

51. Vi se pare că am venit să dau pace pe pământ? Vă spun: Nu; ci mai degrabă dezbinare.

52. Căci de acum cinci vor fi dezbinați într‐o casă, trei împotriva a doi și doi împotriva a trei.

53. Vor fi dezbinați: tată împotriva fiului și fiu împotriva tatălui, mamă împotriva fiicei și fiică împotriva mamei sale, soacră împotriva norei sale și noră împotriva soacrei sale.

54. Și zicea și gloatelor: Când vedeți un nor ridicându‐se la apus, îndată ziceți: Vine ploaie mare! și așa este.

55. Și când vedeți suflând vântul de la miazăzi, ziceți: Va fi căldură mare! și este.

56. Fățarnicilor, fața pământului și a cerului știți să le cercetați; dar vremea aceasta cum nu știți s‐o cercetați?

57. Și pentru ce nu judecați și de la voi înșivă ce este drept?

58. Căci pe când mergi cu protivnicul tău la dregător, dă‐ți osteneală pe cale să te desfaci de el, ca nu cumva să te târască la judecător și judecătorul să te dea chinuitorului și chinuitorul să te arunce în temniță.

59. Îți spun: Nu vei ieși de acolo până nu vei plăti și cel din urmă bănuț.