Luca 15 BVA
1. Toți colectorii de impozite și toți păcătoșii se apropiau de Isus ca să Îi asculte mesajul.
2. Fariseii și învățătorii legii (mozaice) comentau, zicând: „Acest Om îi primește pe păcătoși și mănâncă împreună cu ei!”
3. Dar El le-a spus următoarea parabolă:
4. „Să presupunem că aveți o sută de oi și pierdeți pe una dintre ele. Care dintre voi nu ar lăsa pe celelalte nouăzeci și nouă pe câmp, ca să se ducă să o găsească pe cea pierdută?
5. Și după ce a găsit-o, o pune bucuros pe umeri.
6. Apoi, când se întoarce acasă, chemându-și prietenii și vecinii, le zice: «Bucurați-vă împreună cu mine, pentru că mi-am găsit oaia care fusese pierdută!».
7. În mod asemănător, în cer va fi mai multă bucurie pentru un singur păcătos care se pocăiește decât pentru nouăzeci și nouă de oameni corecți care nu au nevoie de pocăință.
8. Sau dacă o femeie are zece drahme (de argint) și pierde una dintre ele, oare nu va aprinde o lumină și nu va mătura casa cu atenție până o va găsi?
9. Iar după ce a găsit-o, își cheamă prietenele și vecinele, zicându-le: «Bucurați-vă împreună cu mine; pentru că am găsit drahma pe care o pierdusem!»
10. În mod asemănător, îngerii lui Dumnezeu se bucură pentru un singur păcătos care se pocăiește.”
11. El a mai zis: „Un om avea doi fii.
12. Cel mai tânăr dintre ei i-a zis tatălui lui: «Tată, dă-mi partea care îmi revine din avere!» Iar tatăl le-a împărțit ce avea.
13. După câteva zile, cel mai tânăr fiu și-a transformat tot ce avea în bani și a plecat într-o țară îndepărtată. Acolo a risipit totul, trăind imoral.
14. După ce a cheltuit toți banii, în acea țară a fost foamete; iar el a început să suporte lipsuri.
15. Atunci s-a angajat să lucreze pentru unul dintre locuitorii acelei țări. Acela l-a trimis pe câmpurile lui, să îi păzească porcii.
16. Își dorea foarte mult să mănânce și el roșcovele pe care le consumau porcii; dar nu i le oferea nimeni…
17. Atunci și-a revenit și a zis: «Toți angajații tatălui meu au pâine din abundență, iar eu mor de foame aici!
18. Voi pleca din acest loc, mă voi duce la tatăl meu și îi voi zice: ‘Tată, am păcătuit împotriva cerului și împotriva ta.
19. Nu mai merit să mă numesc fiul tău. Acceptă-mă ca pe unul dintre angajații tăi!’».
20. S-a ridicat și a plecat la tatăl lui. Când era încă departe, tatăl lui l-a văzut și i s-a făcut milă de el. A alergat (înaintea lui), l-a îmbrățișat și l-a sărutat.
21. Fiul i-a zis: «Tată, am păcătuit împotriva cerului și împotriva ta. Nu mai merit să mă numesc fiul tău.»
22. Dar tatăl a zis sclavilor lui: «Aduceți repede cea mai bună haină și îmbrăcați-l cu ea! Puneți-i un inel în deget și încălțăminte în picioare!
23. Aduceți vițelul îngrășat și tăiați-l. Să mâncăm și să sărbătorim;
24. pentru că acest fiu al meu era mort și a înviat; era pierdut și a fost găsit!» Și au început să își manifeste bucuria.
25. Fiul lui cel mai mare era la câmp. Când s-a întors și s-a apropiat de casă, a auzit muzică și dansuri.
26. A chemat pe unul dintre sclavi și l-a întrebat ce se întâmplă.
27. Acel sclav a răspuns: «A revenit fratele tău; iar tatăl tău a tăiat vițelul îngrășat, pentru că l-a revăzut sănătos.»
28. Atunci el s-a înfuriat și nu a vrut să intre în casă. Tatăl lui a ieșit și l-a rugat să intre.
29. Dar el i-a răspuns: «Vezi că îți slujesc ca un sclav de atâția ani și niciodată nu ți-am încălcat deciziile. Și (totuși) mie nu mi-ai dat niciodată măcar un ied ca să sărbătoresc cu prietenii mei.
30. Iar acum, când a venit acest fiu al tău care și-a consumat averea împreună cu prostituatele, i-ai tăiat vițelul îngrășat!»
31. Tatăl i-a zis: «Fiule, tu ești permanent cu mine; și tot ce am, îți aparține!
32. Dar trebuia să sărbătorim și să ne bucurăm; pentru că acest frate al tău era mort și a înviat; era pierdut și a fost găsit!»”