Luca 16 VDCL

1. Și zicea și către ucenici: Era un om bogat care avea un econom; și acesta a fost învinuit la el că‐i risipea averea.

2. Și l‐a chemat și i‐a zis: Ce este aceasta ce aud despre tine? Dă socoteală de economia ta, căci nu mai poți fi econom.

3. Iar economul a zis în sine: Ce am să fac pentru că domnul meu îmi ia economia? Să sap nu sunt în stare; să cerșesc îmi este rușine.

4. Știu ce voi face, ca atunci când voi fi dat afară din economie să mă primească în casele lor.

5. Și a chemat la sine, câte unul, pe fiecare din datornicii domnului său și a zis celui dintâi: Cât ești dator domnului meu?

6. Și el a zis: O sută de măsuri de untdelemn. Iar el i‐a zis: Primește‐ți înscrisul și șezi și scrie degrab cincizeci.

7. Apoi a zis celuilalt: Dar tu cât ești dator? Și el a zis: O sută de măsuri de grâu. Iar el i‐a zis: Primește‐ți înscrisul și scrie optzeci.

8. Și domnul său a lăudat pe economul nedreptății fiindcă făcuse cu minte; pentru că fiii veacului acestuia sunt mai cu minte față de neamul lor însuși, decât fiii luminii.

9. Și eu vă spun: Faceți‐vă prieteni din Mamona nedreptății; ca atunci când va înceta el, ei să vă primească în corturile veșnice.

10. Cel ce este credincios în foarte puțin este credincios și în mult: și cel ce este nedrept în foarte puțin, este nedrept și în mult.

11. Dacă deci n‐ați fost credincioși în Mamona nedreptății, cine vă va încredința adevăratele bogății?

12. Și dacă n‐ați fost credincioși în ceea ce este al altuia, cine vă va da ce este al vostru?

13. Nicio slugă de casă nu poate sluji la doi domni; căci sau va urî pe unul și va iubi pe celălalt sau se va ține de unul și va disprețui pe celălalt. Nu puteți sluji lui Dumnezeu și lui Mamona.

14. Și fariseii care erau iubitori de argint auzeau toate acestea și‐l luau în bătaie de joc.

15. Și le‐a zis: Voi sunteți cei ce vă îndreptățiți pe voi înșivă înaintea oamenilor, dar Dumnezeu vă cunoaște inimile: pentru că ce este înălțat între oameni este o urâciune înaintea lui Dumnezeu.

16. Legea și prorocii au fost până la Ioan; de atunci Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu se vestește și fiecare pătrunde în ea prin silă.

17. Dar mai lesne este să treacă cerul și pământul decât să cadă o singură frântură de slovă din lege.

18. Oricine își lasă nevasta și se însoară cu alta preacurvește și cine se însoară cu cea lăsată de bărbat preacurvește.

19. Și era un om bogat și se îmbrăca în purpură și in subțire, veselindu‐se strălucit în fiecare zi.

20. Și un sărac cu numele Lazăr fusese aruncat la poarta lui, plin de bube.

21. Și dorea să se sature din cele ce cădeau de la masa bogatului. Ci și câinii veneau și‐i lingeau bubele.

22. Și a fost așa: săracul a murit și a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam și a murit și bogatul și a fost înmormântat.

23. Și în Hades și‐a ridicat ochii, fiind în chinuri, și vede de departe pe Avraam și pe Lazăr în sânul lui.

24. Și a strigat și a zis: Tată Avraame, fie‐ți milă de mine și trimite pe Lazăr ca să‐și întingă vârful degetului în apă și să‐mi răcorească limba, fiindcă sunt în dureri în văpaia aceasta.

25. Iar Avraam a zis: Copile, adu‐ți aminte că ți‐ai primit cele bune în viața ta și Lazăr de asemenea cele rele, iar acum el este mângâiat aici iar tu ești în dureri.

26. Și pe lângă toate acestea, între noi și voi este statornicită o prăpastie mare, pentru ca cei ce voiesc să treacă de aici la voi să nu poată, nici de acolo să nu treacă la noi.

27. Și a zis: Te rog deci, tată, să‐l trimiți în casa tatălui meu.

28. Căci am cinci frați, pentru ca să le mărturisească să nu vină și ei în acest loc de chin.

29. Dar Avraam zice: Au pe Moise și pe proroci: să asculte de ei.

30. Iar el a zis: Nu, tată Avraame, ci dacă se va duce la ei cineva dintre cei morți, se vor pocăi.

31. Iar el i‐a zis: Dacă n‐ascultă de Moise și de proroci, nu vor fi înduplecați nici dacă se va scula cineva dintre cei morți.