Luca 18 BVA

1. Isus le-a spus apoi o parabolă, ca să le demonstreze că trebuie să se roage permanent, cu insistență.

2. El le-a zis: „Într-un oraș exista un judecător care nu se temea de Dumnezeu și căruia nu îi era rușine de oameni.

3. În acel oraș exista și o văduvă care venea și îl solicita frecvent, zicând: «Fă-mi dreptate în procesul pe care îl am cu cel care m-a reclamat!»

4. Mult timp, el a refuzat să îi facă dreptate. Dar în final și-a zis: «Chiar dacă nu mă tem de Dumnezeu și nu îmi este rușine de oameni (pentru faptele mele),

5. măcar pentru deranjul pe care mi-l produce insistența acestei văduve, îi voi face dreptate!»”

6. Iahve a adăugat: „Ați auzit ce a spus judecătorul incorect?

7. Oare Dumnezeu nu va face dreptate aleșilor Săi care strigă la El ziua și noaptea cerându-I ajutorul? Deși (aparent) El întârzie să le răspundă,

8. vă asigur că le va face dreptate în scurt timp. Dar atunci când Fiul Omului va veni pe pământ, va găsi El credință?”

9. A mai spus încă o parabolă. Aceasta îi viza pe unii care se considerau „corecți” și îi desconsiderau pe ceilalți.

10. „Doi oameni au mers la templu să se roage. Unul era fariseu, iar celălalt era colector de impozite.

11. Fariseul stătea în picioare separat și se ruga astfel: «Dumnezeule, Îți mulțumesc că nu sunt ca ceilalți oameni: jefuitori, nedrepți, adulteri; și nici ca acest colector de impozite…

12. Eu postesc de două ori pe săptămână și dau zece la sută din toate veniturile mele.»

13. Colectorul de impozite stătea la distanță mai mare și nu avea curajul nici să privească spre cer; ci își bătea pieptul și zicea: «Dumnezeule, sunt păcătos! Ai milă de mine!»

14. Eu vă asigur că nu primul, ci acesta s-a întors acasă considerat corect. Pentru că oricine se înalță, va fi smerit; și cine se smerește, va fi înălțat.”

15. I-au fost aduși niște copii ca să îi atingă cu mâinile. Dar discipolii au făcut reproșuri celor care îi aduceau.

16. Isus i-a chemat pe copii și a zis (celorlalți): „Lăsați-i pe copii să vină la Mine! Nu le refuzați această dorință! Pentru că Regatul lui Dumnezeu aparține celor care sunt ca ei!

17. Vă spun adevărul: nimeni nu va intra în Regatul lui Dumnezeu dacă nu îl va primi ca un copil!”

18. Unul dintre lideri L-a întrebat pe Isus: „Bunule Învățător, ce trebuie să fac ca să moștenesc viața eternă?”

19. Isus i-a răspuns: „De ce Mă numești bun? Cu excepția lui Dumnezeu, nimeni nu este bun.

20. Cunoști poruncile: să nu comiți adulter, să nu comiți crimă, să nu furi, să nu faci o declarație falsă, să îți cinstești tatăl și mama.”

21. El I-a zis: „Am respectat toate aceste cerințe încă de când eram tânăr.”

22. Când a auzit acest răspuns, Isus i-a zis: „Îți mai lipsește un lucru. Vinde tot ce ai, împarte săracilor banii (astfel) obținuți și vei avea o comoară în cer. Apoi vino și urmează-Mă!”

23. Când a auzit el aceste cuvinte, a rămas foarte dezamăgit; pentru că avea multe bogății.

24. Isus l-a văzut întristat și a zis (celorlalți): „Cei care au averi, vor intra foarte greu în Regatul lui Dumnezeu!

25. Îi este mai ușor unei cămile să treacă prin urechea acului, decât unui bogat să intre în Regatul lui Dumnezeu!”

26. Cei care Îl ascultau, au zis: „În acest caz, cine poate să fie salvat?”

27. Isus le-a răspuns: „Ce este imposibil oamenilor, Îi este posibil lui Dumnezeu.”

28. Atunci Petru a zis: „Vezi că noi am lăsat totul și Te-am urmat…”

29. Dar Isus le-a zis: „Vă asigur că acela care a renunțat pentru Regatul lui Dumnezeu la: casă, soție, frați, părinți sau copii,

30. va primi mai mult în această viață, iar în existența viitoare va beneficia de viața eternă.”

31. Isus i-a luat separat pe cei doisprezece (discipoli) și le-a zis: „Să știți că mergem la Ierusalim, unde se va întâmpla tot ce au scris profeții despre Fiul Omului.

32. El va ajunge la discreția neevreilor, care Îl vor ridiculiza, Îl vor defăima și Îl vor scuipa.

33. Apoi, după ce Îl vor bate cu nuiele, Îl vor omorî. Dar a treia zi (de la moartea Lui), va învia!”

34. Ei nu percepeau semnificația acestor cuvinte, pentru că ea le era inaccesibilă; și astfel, nu au înțeles nimic din tot ce le spunea (El).

35. În timp ce Isus Se apropia de Ierihon, a trecut pe un drum la marginea căruia era un orb care cerșea.

36. Când a auzit mulțimea de oameni trecând, (orbul) a întrebat ce se întâmplă.

37. Ei i-au spus: „Trece Isus din Nazaret.”

38. Atunci el a strigat: „Isus, fiul lui David, ai milă de mine!”

39. Cei care mergeau înainte, îl certau și îi cereau să tacă. Dar el striga mai tare: „Isus, fiul lui David, ai milă de mine!”

40. Isus S-a oprit și a poruncit ca orbul să fie adus la El. După ce s-a apropiat de El, Isus l-a întrebat:

41. „Ce dorești să îți fac?” El a răspuns: „Doamne, doresc să pot vedea!”

42. Isus i-a zis: „Primește-ți vederea! Credința ta te-a vindecat!”

43. Imediat, orbul și-a primit vederea și a mers după Isus, glorificând pe Dumnezeu. Când au văzut ce se întâmplase, toți oamenii care erau acolo au lăudat pe Dumnezeu.