Luca 19 VBRC2020

1. Apoi a intrat și a traversat Ierihónul.

2. Și iată, un bărbat numit Zahéu, care era șeful vameșilor și era bogat,

3. căuta să vadă cine este Isus, dar nu putea din cauza mulțimii, întrucât era mic de statură!

4. Atunci a alergat înainte și s-a suit într-un sicomor ca să-l vadă, căci [Isus] avea să treacă pe acolo.

5. Când a ajuns în acel loc, Isus, ridicându-și [ochii], i-a spus: „Zahéu, coboară în grabă pentru că astăzi trebuie să rămân în casa ta!”.

6. El a coborât în grabă și l-a primit cu bucurie.

7. Toți cei care au văzut murmurau, spunând: „A intrat să fie găzduit la un om păcătos”.

8. Dar Zahéu, stând [în picioare], i-a spus Domnului: „Iată, Doamne, jumătate din ceea ce am o dau săracilor și dacă am nedreptățit pe cineva, îi dau înapoi împătrit!”.

9. Atunci Isus i-a spus: „Astăzi s-a făcut mântuire pentru această casă, întrucât și el este fiul lui Abrahám.

10. Pentru că Fiul Omului a venit să caute și să mântuiască ceea ce era pierdut”.

11. Pe când ascultau acestea, [Isus] le-a mai spus o parabolă, pentru că se apropiau de Ierusalím, iar ei credeau că împărăția lui Dumnezeu avea să se arate în curând.

12. Așadar, le-a spus: „Un om nobil a plecat într-o țară îndepărtată ca să primească un regat și apoi să se întoarcă.

13. A chemat zece dintre servitorii săi, le-a dat zece mine și le-a zis: «Investiți-le până când voi veni!».

14. Însă cetățenii săi îl urau și au trimis în urma lui o solie să spună: «Nu vrem ca acesta să domnească peste noi».

15. Când s-a întors, după primirea regatului, a poruncit să fie chemați la el servitorii cărora le dăduse argintul ca să afle cât au câștigat.

16. Când a venit primul, a spus: «Stăpâne, mina ta a adus venit alte zece mine».

17. El i-a zis: «Bine, servitor bun! Pentru că ai fost fidel peste puține lucruri, să ai autoritate peste zece cetăți».

18. Apoi a venit al doilea și a spus: «Mina ta, stăpâne, a mai făcut cinci mine».

19. Iar el i-a spus: «Și tu vei fi peste cinci cetăți».

20. A venit un altul și i-a spus: «Stăpâne, iată mina ta pe care am pus-o deoparte într-un ștergar,

21. întrucât m-am temut de tine, căci ești un om aspru: iei ce nu ai pus și seceri ce nu ai semănat».

22. El i-a spus: «Din gura ta te judec, servitor rău! Știai că sunt un om aspru; că iau ce nu am pus și secer ce nu am semănat.

23. Atunci de ce nu ai pus banii mei la bancă? La întoarcere, i-aș fi luat cu dobândă»”.

24. Și a zis celor care erau de față: «Luați mina de la dânsul și dați-o celui care are zece mine!»

25. Dar ei i-au zis: «Stăpâne, are deja zece mine!».

26. «Vă spun: oricui are i se va da, iar de la cel care nu are se va lua și ceea ce are.

27. Iar pe dușmanii mei, care nu au voit ca eu să domnesc peste ei, aduceți-i aici și ucideți-i în fața mea!»”.

28. Spunând acestea, [Isus] a pornit înainte, urcând spre Ierusalím.

29. În timp ce se apropia de Betfaghé și Betánia, lângă Muntele numit al Măslinilor, a trimis doi discipoli,

30. spunându-le: „Mergeți în satul dinaintea voastră și, când veți intra, veți găsi un măgăruș legat, pe care nimeni nu s-a așezat niciodată: dezlegați-l și aduceți-l!

31. Dacă vă va întreba cineva: «De ce îl dezlegați?», îi veți spune astfel: «Domnul are nevoie de el»”.

32. Când au plecat cei trimiși, au găsit după cum le-a spus.

33. În timp ce ei dezlegau măgărușul, stăpânii lui i-au întrebat: „De ce dezlegați măgărușul?”.

34. Atunci ei au răspuns: „Domnul are nevoie de el”.

35. Apoi l-au adus la Isus și aruncându-și hainele peste măgăruș, l-au urcat pe Isus deasupra.

36. Pe când el înainta, își aruncau hainele pe drum.

37. Apropiindu-se de coborârea Muntelui Măslinilor, toată mulțimea discipolilor, bucurându-se, a început să-l laude pe Dumnezeu cu glas puternic pentru toate minunile pe care le-au văzut,

38. spunând: „Binecuvântat cel ce vine, regele, în numele Domnului! Pace în cer și glorie în înaltul [cerurilor]!”.

39. Atunci unii farisei din mulțime i-au spus: „Învățătorule, mustră-ți discipolii!”.

40. Dar el le-a răspuns: „Vă spun: dacă aceștia vor tăcea, vor striga pietrele”.

41. Când s-a apropiat, văzând cetatea, [Isus] a plâns pentru ea,

42. zicând: „Dacă tu ai fi cunoscut în ziua aceasta [calea] spre pace! Acum însă este ascunsă pentru ochii tăi.

43. Căci vor veni peste tine zile când dușmanii tăi vor săpa tranșee în jurul tău, te vor încercui și te vor asedia din toate părțile,

44. te vor face una cu pământul pe tine și pe copiii tăi care sunt în tine și nu vor lăsa din tine piatră peste piatră, pentru că nu ai cunoscut timpul vizitării tale”.

45. Apoi, intrând în templu, [Isus] a început să-i alunge pe vânzători,

46. spunându-le: „Este scris: «Casa mea va fi casă de rugăciune. Însă voi ați făcut-o peșteră de tâlhari»”.

47. Și învăța în templu în fiecare zi, iar arhiereii și cărturarii, precum și mai-marii poporului căutau să-l omoare.

48. Dar nu găseau ce să-i facă, pentru că tot poporul se ținea după el ca să-l asculte.