Luca 19 VDCL

1. Și a intrat și trecea prin Ierihon.

2. Și iată un bărbat numit cu numele Zacheu. Și el era un mai mare peste vameși și era bogat.

3. Și căuta să vadă pe Isus cine este și nu putea de gloată, pentru că era mic de statură.

4. Și a alergat înainte și s‐a suit într‐un sicomor ca să‐l vadă, pentru că pe acolo avea să treacă.

5. Și Isus când a venit la locul acela, s‐a uitat în sus și i‐a zis: Zachee, grăbește‐te să te pogori, căci astăzi trebuie să rămân în casa ta.

6. Și s‐a grăbit și s‐a pogorât și l‐a primit cu bucurie.

7. Și când au văzut aceasta, toți cârteau între ei, zicând: A intrat să poposească la un om păcătos.

8. Iar Zacheu a stat și a zis către Domnul: Iată, jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor; și dacă am năpăstuit pe vreunul cu ceva, dau înapoi împătrit.

9. Iar Isus i‐a zis: Astăzi s‐a făcut mântuire casei acesteia, deoarece și el este un fiu al lui Avraam.

10. Căci Fiul omului a venit să caute și să mântuiască ce era pierdut.

11. Și pe când auzeau ei acestea, el a adăugat și a spus o pildă, pentru că era aproape de Ierusalim și lor li se părea că Împărăția lui Dumnezeu are să se arate îndată.

12. Deci a zis: Un om de neam bun s‐a dus într‐o țară depărtată ca să‐și ia o împărăție și să se întoarcă.

13. Și a chemat zece robi ai săi, le‐a dat zece mine și a zis către ei: Faceți negustorie cu ele până când vin.

14. Iar cetățenii săi îl urau și au trimis o solie după el zicând: Nu voim ca acesta să împărățească peste noi.

15. Și a fost așa: când a venit îndărăt, după ce luase împărăția, a zis să i se cheme robii aceștia cărora le‐a dat argintul, pentru ca să știe cine ce negustorie a făcut.

16. Și cel dintâi a venit zicând: Doamne, mina ta a adus câștig zece mine.

17. Și el i‐a zis: Prea bine, rob bun, pentru că te‐ai arătat credincios în foarte puțin, fii stăpânitor peste zece cetăți.

18. Și al doilea a venit zicând: Mina ta, Doamne, a făcut cinci mine.

19. Iar el a zis și acestuia: Fii și tu peste cinci cetăți.

20. Și celălalt a venit zicând: Doamne, iată mina ta, pe care o aveam pusă la o parte într‐un ștergar:

21. căci mă temeam de tine pentru că ești om aspru, iei ce n‐ai pus și seceri ce n‐ai semănat.

22. El îi zice: Din gura ta te voi judeca, rob rău. Știai că eu sunt om aspru, iau ce n‐am pus și secer ce n‐am semănat.

23. Și pentru ce n‐ai dat argintul meu la masa (schimbătorilor)? Și eu venind l‐aș fi cerut cu dobândă.

24. Și a zis celor ce stăteau de față: Luați‐i mina și dați‐o celui ce are zece mine.

25. Și i‐au zis: Doamne, are zece mine.

26. Vă spun că oricui care are, se va da; iar cel ce n‐are, i se va lua și ce are.

27. Însă pe vrăjmașii aceia ai mei care n‐au voit ca eu să împărățesc peste ei, aduceți‐i aici și înjunghiați‐i înaintea mea.

28. Și după ce a zis acestea, mergea înainte suindu‐se la Ierusalim.

29. Și a fost așa: când s‐a apropiat de Betfaghe și de Betania, spre muntele numit al Măslinilor, a trimis pe doi dintre ucenicii săi, zicând:

30. Mergeți în satul care este înainte, în care când veți intra, veți afla un măgăruș legat pe care nimeni dintre oameni n‐a șezut vreodată și dezlegați‐l și aduceți‐l.

31. Și dacă v‐ar întreba cineva: Pentru ce îl dezlegați? Veți spune așa: Domnul are trebuință de el.

32. Și trimișii s‐au dus și au aflat cum le zisese.

33. Iar pe când dezlegau ei măgărușul, stăpânii lui le‐au zis: Ce dezlegați măgărușul?

34. Iar ei au zis: Domnul are trebuință de el.

35. Și l‐au adus la Isus. Și și‐au aruncat veșmintele pe măgăruș și au suit deasupra pe Isus.

36. Iar pe când mergea el, își așterneau veșmintele pe cale.

37. Iar pe când se apropia acum de coborâșul muntelui Măslinilor, toată mulțimea ucenicilor a început să se bucure și să laude cu glas mare pe Dumnezeu pentru toate puterile pe care le văzuseră,

38. zicând: Binecuvântat fie împăratul care vine în numele Domnului: pace în cer și slavă în cele preaînalte.

39. Și oarecare dintre fariseii din gloată au zis către el: Învățătorule, ceartă‐ți ucenicii.

40. Și el a răspuns și a zis: Vă spun că dacă vor tăcea aceștia, pietrele vor striga.

41. Și când era aproape, a văzut cetatea și a plâns de ea,

42. zicând: Dacă ai fi cunoscut și tu în această zi cele pentru pace! Dar acum s‐au ascuns de ochii tăi.

43. Pentru că vor veni zile peste tine și vrăjmașii tăi vor face întăriri împrejurul tău și te vor împresura și te vor strâmtora de toate părțile.

44. Și te vor surpa de tot pe tine și pe copiii tăi în tine și nu vor lăsa în tine piatră pe piatră; pentru că n‐ai cunoscut vremea nimerită a cercetării tale.

45. Și când a intrat în Templu, a început să scoată afară pe cei ce vindeau

46. zicându‐le: Este scris: Și casa mea va fi o casă de rugăciune! iar voi ați făcut‐o peșteră de tâlhari.

47. Și‐i învăța în fiecare zi în Templu. Iar mai marii preoților și cărturarii și cei dintâi ai poporului căutau să‐l piardă.

48. Și nu găseau ce să‐i facă; căci tot poporul se ținea de el ascultând.