Luca 2 VDCL

1. Și a fost așa: În zilele acelea a ieșit o poruncă de la Cezarul August ca să se înscrie tot pământul locuit.

2. Aceasta a fost cea dintâi înscriere făcută pe când era Quirinius dregător al Siriei.

3. Și toți se duceau ca să se înscrie, fiecare în cetatea sa.

4. Și s‐a suit și Iosif din Galileea, din cetatea Nazaret, în Iudeea, la cetatea lui David, care se numește Betleem, pentru că el era din casa și familia lui David;

5. ca să se înscrie cu Maria, care era logodită cu el, ea fiind grea.

6. Și a fost așa: Pe când erau ei acolo, s‐au împlinit zilele ca să nască ea.

7. Și a născut pe fiul ei întâi născut și l‐a înfășat în scutece și l‐a culcat într‐o iesle, pentru că nu era loc pentru ei în casa de poposire.

8. Și în acel ținut erau niște păstori stând afară în câmp și păzind strajă noaptea la turma lor.

9. Și un înger al Domnului a stat lângă ei și slava Domnului a strălucit împrejurul lor și ei s‐au temut cu teamă mare.

10. Și îngerul le‐a zis: Nu vă temeți căci iată, vă aduc o veste bună de bucurie mare care va fi la tot poporul.

11. Căci vi s‐a născut astăzi în cetatea lui David un Mântuitor care este Hristos Domnul.

12. Și acesta vă este semnul: Veți găsi un prunc înfășat în scutece și culcat într‐o iesle.

13. Și deodată a fost cu îngerul o mulțime de oaste cerească lăudând pe Dumnezeu și zicând:

14. Slavă lui Dumnezeu în cele preaînalte și pe pământ pace, în oameni bună plăcere.

15. Și a fost așa: când s‐au dus îngerii de la ei în cer, păstorii au zis unii către alții: Să mergem dar până la Betleem și să vedem vorba aceasta care s‐a întâmplat pe care ne‐a făcut‐o cunoscut Domnul.

16. Și au venit grăbindu‐se și au găsit pe Maria și pe Iosif și pe prunc culcat in iesle.

17. Și când l‐au văzut, au făcut cunoscut vorba care li se spusese despre copilul acesta.

18. Și toți cei ce au auzit se mirau de cele vorbite lor de către păstori.

19. Dar Maria păstra toate vorbele acestea, cumpănindu‐le în inima ei.

20. Și păstorii s‐au întors slăvind și lăudând pe Dumnezeu pentru toate cele ce auziseră și văzuseră, întocmai cum li se vorbise.

21. Și când s‐au împlinit opt zile ca să‐l taie împrejur, i‐au și pus numele ISUS, nume care a fost pus de înger mai înainte de a fi el zămislit în pântece.

22. Și când s‐au împlinit zilele curățirii lor, după legea lui Moise, l‐au adus la Ierusalim ca să‐l înfățișeze Domnului,

23. (după cum este scris în legea Domnului: Orice parte bărbătească ce deschide pântecele se va chema sfânt pentru Domnul),

24. și să dea jertfă după ceea ce este spus în legea Domnului: O pereche de turturele sau doi pui de porumbel.

25. Și iată, era un om în Ierusalim, numele lui era Simeon. Și omul acesta era drept și evlavios, așteptând mângăierea lui Israel: și Duhul Sfânt era peste el.

26. Și i se dăduse știre de Duhul Sfânt să nu vadă moarte înainte de a vedea pe Hristosul Domnului.

27. Și el a venit în Duhul la Templu și când au adus părinții pe copilul Isus ca să facă pentru el după datina legii,

28. atunci el l‐a primit în brațe și a binecuvântat pe Dumnezeu și a zis:

29. Acum slobozește în pace pe robul tău, Stăpâne, după vorba ta;

30. căci ochii mei au văzut mântuirea ta,

31. pe care ai pregătit‐o în fața tuturor popoarelor:

32. o lumină pentru descoperirea Neamurilor și slava poporului tău Israel.

33. Și tatăl lui și mama lui erau uimiți de cele ce erau vorbite despre el.

34. Și Simeon i‐a binecuvântat și a zis către Maria, mama lui: Iată, acest copil este pus pentru căderea și ridicarea multora în Israel și ca un semn împotriva căruia se va vorbi.

35. Dar și sufletul tău îl va străpunge o sabie ca să fie descoperite gândurile din multe inimi.

36. Și era Ana, o prorociță, fiica lui Fanuel, din seminția lui Așer (ea era înaintată în zile multe, și trăise cu bărbat șapte ani de la fecioria ei

37. și fusese văduvă până la optzeci și patru de ani), care nu se depărta de la Templu slujind lui Dumnezeu cu posturi și cereri noaptea și ziua.

38. Și suindu‐se în același ceas mărturisea pe Dumnezeu și vorbea despre el la toți care așteptau răscumpărarea în Ierusalim.

39. Și când au săvârșit toate cele după legea Domnului, s‐au întors în Galileea în cetatea lor Nazaret.

40. Și copilul creștea și se întărea umplându‐se de înțelepciune: și harul lui Dumnezeu era peste el.

41. Și părinții lui se duceau în fiecare an la Ierusalim de sărbătoarea Paștelui.

42. Și când a fost de doisprezece ani, s‐au suit după datina sărbătorii.

43. Și după ce au împlinit zilele, pe când se întorceau ei, băiatul Isus a rămas în Ierusalim și părinții lui n‐au știut.

44. Dar socotind că este în ceata de călători, au venit cale de o zi și‐l căutau printre rude și cunoscuți.

45. Și fiindcă nu l‐au aflat, s‐au întors la Ierusalim căutându‐l.

46. Și a fost așa: după trei zile, l‐au găsit în Templu șezând în mijlocul învățătorilor și ascultându‐i și întrebându‐i:

47. Și toți care‐l auzeau erau uimiți de priceperea și de răspunsurile lui.

48. Și când l‐au văzut, au rămas mirați și mama lui i‐a zis: Copile, pentru ce ne‐ai făcut așa? Iată tatăl tău și eu, necăjiți, te căutam.

49. Și el le‐a zis: Cum se face că m‐ați căutat? Nu știați că trebuie să fiu în cele ale Tatălui meu?

50. Și ei n‐au priceput vorba pe care le‐a spus‐o.

51. Și el s‐a pogorât cu ei și a venit la Nazaret; și le era supus. Și mama lui păstra toate vorbele acestea în inima ei.

52. Și Isus înainta în înțelepciune și statură și în har la Dumnezeu și la oameni.