Luca 20 VDCL

1. Și a fost așa: într‐una din zile pe când învăța el poporul în Templu și vestea Evanghelia, au venit peste el mai marii preoților și cărturarii cu bătrânii.

2. Și au vorbit zicând către el: Spune‐ne: Cu ce putere faci acestea sau cine este cel ce ți‐a dat această putere?

3. Iar el a răspuns și a zis către ei: Vă voi întreba și eu un cuvânt și spuneți‐mi:

4. Botezul lui Ioan era din cer sau de la oameni?

5. Iar ei cugetau către ei înșiși, zicând: Dacă zicem: Din cer! va zice: Pentru ce nu l‐ați crezut?

6. Iar dacă zicem: De la oameni! tot poporul ne va ucide cu pietre căci este încredințat că Ioan este proroc.

7. Și au răspuns că nu știu de unde era.

8. Și Isus le‐a zis: Nici eu nu vă spun cu ce putere fac acestea.

9. Și a început să spună către popor această pildă: Un om a sădit o vie și a arendat‐o unor vieri și el a plecat din țară pentru multă vreme.

10. Și la vremea cuvenită a trimis la vieri un rob ca să‐i dea din rodul viei. Iar lucrătorii l‐au bătut și l‐au trimis înapoi fără nimic.

11. Și a adaus a trimite pe un alt rob; dar și pe acela l‐au bătut și l‐au necinstit și l‐au trimis înapoi fără nimic.

12. Și a adaus a trimite pe un al treilea: iar ei l‐au rănit și pe acesta și l‐au scos afară.

13. Și domnul viei a zis: Ce să fac? Voi trimite pe fiul meu iubit: poate se vor sfii de el.

14. Iar vierii când l‐au văzut, chibzuiau între ei înșiși zicând: Acesta este moștenitorul; să‐l omorâm, ca moștenirea să fie a noastră.

15. Și l‐au scos afară din vie și l‐au omorât. Deci ce le va face domnul viei?

16. Va veni și va pierde pe vierii aceștia și va da via la alții. Iar ei când au auzit, au zis: Să nu fie așa!

17. Iar el s‐a uitat la ei și a zis: Ce este deci aceasta ce este scris: Piatra pe care au lepădat‐o ziditorii, aceasta a fost făcută cap de unghi?

18. Oricine va cădea pe acea piatră va fi sfărâmat iar pe cel pe care va cădea ea îl va spulbera.

19. Și cărturarii și mai marii preoților au căutat să pună mâinile pe el în acel ceas și s‐au temut de popor căci au cunoscut că pentru ei zisese pilda aceasta.

20. Și după ce l‐au pândit, au trimis oameni puși înadins care se prefăceau că sunt drepți, pentru ca să‐l prindă în cuvânt, ca să‐l dea în mâna stăpânirii și puterii dregătorului.

21. Și l‐au întrebat zicând: Învățătorule, știm că vorbești și înveți drept și nu cauți la fața cuiva, ci cu adevărat înveți calea lui Dumnezeu:

22. Se cuvine să dăm Cezarului bir sau nu?

23. Dar el le‐a priceput bine viclenia și a zis către ei: Pentru ce mă ispitiți?

24. Arătați‐mi un ban. Al cui chip și scriere are? Și ei au zis: Ale Cezarului.

25. Și le‐a zis: Atunci dați Cezarului cele ale Cezarului și lui Dumnezeu cele ale lui Dumnezeu.

26. Și n‐au putut să‐l prindă în vorbă înaintea poporului și s‐au mirat de răspunsul lui și au tăcut.

27. Și au venit la el unii din saduchei, cei care zic că nu este înviere și l‐au întrebat

28. zicând: Învățătorule, Moise ne‐a scris că dacă va muri fratele cuiva având nevastă și el va fi fără copii, fratele său să ia pe nevastă și să ridice sămânță fratelui său.

29. Erau deci șapte frați. Și cel dintâi a luat o nevastă și a murit fără copii.

30. Și a luat‐o al doilea

31. și al treilea. Tot așa și cei șapte n‐au lăsat copii și au murit.

32. În urmă a murit și femeia.

33. Deci femeia la înviere a cărui dintre ei va fi nevastă? Căci cei șapte au avut‐o de nevastă.

34. Și Isus le‐a zis: Fiii veacului acestuia se însoară și se mărită,

35. dar aceia care vor fi învredniciți să aibă parte de veacul acela și de învierea dintre cei morți nici nu se însoară nici nu se mărită.

36. Căci nici nu mai pot muri, căci sunt ca îngerii și sunt fii ai lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii.

37. Iar că se scoală morții chiar Moise a arătat în locul cu privire la Rug, când numește pe Domnul, Dumnezeul lui Avraam și Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov.

38. Și el nu este Dumnezeu al morților, ci al viilor: căci toți sunt vii pentru el.

39. Și unii din cărturari au răspuns și au zis: Învățătorule, bine ai zis;

40. Căci nici nu mai îndrăzneau să‐l întrebe nimic.

41. Și a zis către ei: Cum zic ei că Hristosul este fiu al lui David?

42. Căci însuși David zice în cartea Psalmilor: Domnul a zis Domnului meu: Șezi la dreapta mea,

43. până voi pune pe vrăjmașii tăi așternut al picioarelor tale.

44. Deci David îl numește Domn și cum este el fiul său?

45. Și pe când asculta tot poporul, a zis ucenicilor săi:

46. Feriți‐vă de cărturari care vor să umble în veșminte lungi și iubesc îmbrățișările în piețe și cele dintâi scaune în sinagogi și cele dintâi locuri la ospețe,

47. care mănâncă cu desăvârșire casele văduvelor și de ochii lumii se roagă mult: aceștia vor lua mai multă osândă.