Luca 22 VBRC2020

1. Se apropia sărbătoarea Ázimelor, numită Paștele.

2. Arhiereii și cărturarii căutau cum să-l omoare, dar se temeau de popor.

3. Atunci Satàna a intrat în Iúda, numit Iscarióteanul, care era din numărul celor doisprezece.

4. El a mers și s-a înțeles cu arhiereii și comandanții gărzilor cum să-l dea [pe Isus] pe mâna lor.

5. Ei s-au bucurat și au căzut de acord să-i dea arginți.

6. [Iúda] a consimțit și căuta momentul potrivit ca să-l dea pe mâna lor fără [știrea] mulțimii.

7. A sosit, deci, ziua Ázimelor în care trebuia jertfit Paștele.

8. I-a trimis pe Petru și pe Ioan, spunându-le: „Mergeți și pregătiți Paștele ca să mâncăm!”.

9. Ei i-au zis: „Unde vrei să pregătim?”.

10. El le-a răspuns: „Iată, când veți intra în cetate, veți întâlni un om ducând un urcior cu apă! Mergeți după el în casa în care va intra

11. și spuneți stăpânului casei: Învățătorul zice: «Unde este camera în care să mănânc Paștele cu discipolii mei?»!

12. Iar el vă va arăta o încăpere mare, la etaj, aranjată; acolo să pregătiți!”.

13. Plecând deci [cei doi], au găsit așa cum le-a spus și au pregătit Paștele.

14. Când a venit ceasul, s-a așezat la masă împreună cu apostolii.

15. Și le-a spus: „Atât de mult am dorit să mănânc Paștele acesta cu voi înainte de pătimirea mea!

16. Căci vă spun că nu-l voi mai mânca până când nu se va împlini în împărăția lui Dumnezeu”.

17. Și, luând potirul, a mulțumit și a spus: „Luați acesta și împărțiți între voi!

18. Căci vă spun că nu voi mai bea de acum din rodul viței până când va veni împărăția lui Dumnezeu”.

19. Și, luând pâinea, a mulțumit, a frânt-o și le-a dat-o, spunând: „Acesta este trupul meu dăruit pentru voi. Faceți aceasta în amintirea mea!”.

20. La fel a făcut cu potirul după cină, zicând: „Acest potir este noua alianță în sângele meu, vărsat pentru voi.

21. Dar iată, mâna celui care mă trădează este cu mine pe masă;

22. căci Fiul Omului merge după cum a fost stabilit, dar vai acelui om prin care este trădat!”.

23. Atunci ei au început să se întrebe unii pe alții care dintre ei ar fi cel ce avea să o facă.

24. S-a iscat între ei o neînțegere: care dintre ei ar putea fi socotit cel mai mare.

25. Dar el le-a zis: „Regii neamurilor domină peste ele, iar cei care-și exercită autoritatea asupra lor sunt numiți binefăcători.

26. Însă voi nu fiți așa; dar cel mai mare dintre voi să devină precum cel mai tânăr, iar cel care conduce, precum cel care slujește.

27. Căci cine este mai mare: cel care stă la masă sau cel care servește? Oare nu cel care stă la masă? Însă eu sunt în mijlocul vostru ca unul care slujește.

28. Voi sunteți cei care ați rămas cu mine în încercările mele.

29. Și eu rânduiesc pentru voi o împărăție așa cum Tatăl a rânduit pentru mine,

30. ca să mâncați și să beți la masă cu mine în împărăția mea și să vă așezați pe tronuri judecând cele douăsprezece triburi ale lui Israél.

31. Símon, Símon, iată, Satàna a cerut ca să vă cearnă ca pe grâu;

32. eu însă m-am rugat pentru tine, ca să nu piară credința ta; iar tu, când te vei fi întors, întărește-i pe frații tăi!”.

33. El i-a spus: „Doamne, sunt gata să merg cu tine și la închisoare, și la moarte”.

34. Dar el i-a zis: „Îți spun ție, Petru, că astăzi nu va cânta cocoșul până când vei nega de trei ori că mă cunoști”.

35. Apoi le-a spus: „Când v-am trimis fără pungă, desagă și încălțăminte, ați dus oare lipsă de ceva?”. I-au răspuns: „De nimic”.

36. El le-a zis: „Acum însă, cine are pungă s-o ia; la fel și desaga; iar cine nu are sabie să-și vândă haina și să cumpere!

37. Căci vă spun că trebuie să se împlinească în mine ceea ce este scris: «A fost socotit cu cei nelegiuiți». Într-adevăr, ceea ce este [scris] despre mine este gata să se împlinească”.

38. Dar ei i-au spus: „Doamne, iată aici două săbii!”. Iar el le-a spus: „Destul!”.

39. Apoi [Isus] a ieșit și a mers, ca de obicei, pe Muntele Măslinilor, iar discipolii îl urmau.

40. Fiind în acel loc, le-a spus: „Rugați-vă, ca să nu intrați în ispită!”.

41. [Isus] s-a îndepărtat de ei ca la o aruncătură de piatră și, punându-se în genunchi, se ruga, spunând:

42. „Tată, dacă vrei, îndepărtează potirul acesta de la mine, dar nu voința mea, ci a ta să fie!”.

43. Atunci i s-a arătat un înger din cer care l-a întărit.

44. Și fiind în agonie, se ruga și mai stăruitor, iar sudoarea lui a devenit ca picăturile de sânge care cădeau pe pământ.

45. Când s-a ridicat de la rugăciune și a venit la discipoli, i-a găsit dormind din cauza tristeții

46. și le-a zis: „De ce dormiți? Sculați-vă și rugați-vă, ca să nu intrați în ispită!”.

47. Pe când mai vorbea încă, iată [venea] o mulțime, iar în fruntea ei venea cel numit Iúda, unul dintre cei doisprezece. El s-a apropiat de Isus ca să-l sărute.

48. Dar Isus i-a spus: „Iúda, cu un sărut îl trădezi pe Fiul Omului?”.

49. Cei care erau cu el, văzând ce avea să se întâmple, au spus: „Doamne, să lovim cu sabia?”.

50. Și unul dintre ei l-a lovit pe servitorul marelui preot și i-a tăiat urechea dreaptă.

51. Dar Isus, răspunzând, a spus: „Încetați! Până aici!”. Și atingând urechea, l-a vindecat.

52. Apoi Isus le-a spus arhiereilor, gărzilor templului și bătrânilor care au venit împotriva lui: „Ați ieșit cu săbii și cu ciomege ca la un tâlhar?

53. Când eram cu voi în templu, nu v-ați întins mâinile împotriva mea. Dar acesta este ceasul vostru și puterea întunericului”.

54. După ce l-au prins, l-au luat și l-au dus în casa marelui preot, iar Petru îl urma de departe.

55. Și aprinzându-se un foc în mijlocul curții, s-au așezat împreună. Petru s-a așezat printre ei.

56. O servitoare, văzându-l așezat lângă foc, l-a fixat cu privirea și a spus: „Și acesta era cu el!”.

57. Dar el a negat, zicând: „Femeie, nu-l cunosc”.

58. După puțin timp, un altul l-a văzut și i-a zis: „Și tu ești dintre ei”. Dar Petru a zis: „Omule, nu sunt”.

59. După vreo oră, un altul insista, spunând: „Cu adevărat și acesta era cu el, căci este Galilèean”.

60. Însă Petru i-a zis: „Omule, nu știu ce spui”. Și îndată, pe când încă mai vorbea, a cântat cocoșul.

61. Iar Domnul, întorcându-se, l-a privit fix pe Petru. Petru și-a amintit de cuvântul Domnului, care îi spusese: „Înainte de a fi cântat astăzi cocoșul, mă vei renega de trei ori”.

62. Și ieșind, a plâns amar.

63. Iar oamenii care-l păzeau îl batjocorau și-l loveau

64. și acoperindu-i ochii, îl întrebau, spunând: „Profețește-ne! Cine este cel care te-a lovit?”.

65. Și ziceau multe alte cuvinte de batjocură împotriva lui.

66. Când s-a făcut ziuă, s-au adunat bătrânii poporului, arhiereii și cărturarii și l-au adus la Sinédriul lor.

67. Și au zis: „Dacă tu ești Cristos, spune-ne!”. El le-a spus: „Chiar dacă v-aș spune, nu m-ați crede,

68. iar dacă v-aș întreba, nu mi-ați răspunde.

69. De acum însă, «Fiul Omului va fi așezat la dreapta puterii lui Dumnezeu»”.

70. Atunci toți au spus: „Tu ești deci Fiul lui Dumnezeu?”. El le-a răspuns: „Voi spuneți că eu sunt!”.

71. Atunci ei au zis: „Ce nevoie mai avem de mărturie? Căci noi înșine am auzit-o din gura lui”.