Luca 22 VDCL

1. Și se apropia sărbătoarea azimilor care se numește Paști.

2. Și mai marii preoților și cărturarii căutau cum să‐l răpună căci se temeau de popor.

3. Și Satana a intrat în Iuda, care se numește Iscarioteanul, fiind din numărul celor doisprezece.

4. Și el a plecat și a vorbit cu mai marii preoților și cu căpeteniile oastei cum să li‐l dea prins.

5. Și ei s‐au bucurat și s‐au legat să‐i dea argint.

6. Și el s‐a învoit și căuta vreme nimerită ca să‐l dea lor fără știrea gloatei.

7. Și a venit ziua azimilor în care trebuia să fie înjunghiate Paștile.

8. Și a trimis pe Petru și pe Ioan zicând: Duceți‐vă și pregătiți‐ne Paștile ca să mâncăm.

9. Și ei i‐au zis: Unde voiești să pregătim?

10. Iar el le‐a zis: Iată, când veți intra în cetate, va ieși înaintea voastră un om ducând un vas de pământ cu apă; urmați‐l în casa în care intră.

11. Și veți spune stăpânului casei: Învățătorul îți zice: Unde este odaia de oaspeți unde să mănânc Paștile cu ucenicii mei?

12. Și el vă va arăta o odaie mare de sus așternută: acolo pregătiți.

13. Și ei s‐au dus și au găsit după cum le spusese și au pregătit Paștile.

14. Și când a venit ceasul, s‐a așezat la masă și apostolii împreună cu el.

15. Și a zis către ei: Cu dor am dorit să mănânc aceste Paști cu voi înainte de pătimirea mea.

16. Căci vă spun că nu le mai mănânc până când vor fi împlinite în Împărăția lui Dumnezeu.

17. Și a primit un pahar și a mulțumit și a zis: Luați acesta și împărțiți‐l între voi.

18. Căci vă spun, nu voi bea deloc de‐acum din rodul viței până când va veni Împărăția lui Dumnezeu.

19. Și a luat pâine și a mulțumit și a frânt‐o și le‐a dat‐o zicând: Acesta este trupul meu care se dă pentru voi: aceasta faceți spre amintirea mea.

20. Și paharul tot așa, după cinare, zicând: Acest pahar este legământul cel nou în sângele meu care se varsă pentru voi.

21. Însă iată, mâna celui ce mă dă prins este cu mine pe masă.

22. Pentru că Fiul omului se duce după cum a fost hotărât: însă vai de omul acela prin care este dat prins!

23. Și ei au început să cerceteze împreună între ei cine dintre ei ar fi cel ce are să făptuiască aceasta.

24. Și s‐a iscat și o pricire între ei cine din ei este socotit a fi mai mare.

25. Iar el le‐a zis: Împărații Neamurilor domnesc peste ele și cei ce stăpânesc asupra lor se numesc binefăcători.

26. Dar voi nu veți fi așa: ci cel ce este mai mare între voi să fie ca cel mai tânăr și cel ce este căpetenie ca cel ce slujește.

27. Căci cine este mai mare: cel ce șade la masă sau cel ce slujește? Oare nu cel ce șade la masă? Iar eu sunt în mijlocul vostru ca cel ce slujește.

28. Iar voi sunteți aceia care ați rămas cu mine în ispitele mele.

29. Și eu vă întocmesc o împărăție, după cum mi‐a întocmit‐o mie Tatăl meu,

30. ca să mâncați și să beți la masa mea, în împărăția mea, și veți ședea pe scaune de domnie judecând cele douăsprezece seminții ale lui Israel.

31. Simone, Simone, iată Satana v‐a cerut pentru sine ca să vă cearnă ca pe grâu.

32. Dar eu am făcut cerere pentru tine ca să nu se întunece credința ta; și tu, când te vei întoarce, întărește pe frații tăi.

33. Iar el i‐a zis: Doamne, cu tine sunt gata să merg și la temniță și la moarte.

34. Iar el a zis: Îți spun, Petre, nu va cânta azi cocoșul, până vei tăgădui de trei ori: că nu mă cunoști.

35. Și le‐a zis: Când v‐am trimis fără pungă și traistă și încălțăminte, ați avut lipsă de ceva? Iar ei au zis: De nimic.

36. Și le‐a zis: Acum dar, cine are o pungă s‐o ia, asemenea și traistă; și cine n‐are, să‐și vândă veșmântul și să cumpere o sabie.

37. Căci vă spun că trebuie să se împlinească în mine aceasta ce este scris: Și a fost socotit cu cei fărădelege. Căci cele despre mine au sfârșit.

38. Iar ei au zis: Doamne, iată două săbii aici. Și el le‐a zis: Este destul.

39. Și a ieșit și s‐a dus după obiceiul său în muntele Măslinilor; și ucenicii l‐au urmat și ei.

40. Și când a fost la locul acela, le‐a zis: Rugați‐vă ca să nu intrați în ispită.

41. Și el s‐a dus la o parte de la ei, ca la o aruncătură de piatră și a îngenuncheat și se ruga,

42. zicând: Tată, dacă voiești, treacă acest pahar de la mine; însă nu voia mea să se facă, ci a ta.

43. Și i s‐a arătat un înger din cer, întărindu‐l.

44. Și fiind în luptă grea, se ruga mai stăruitor. Și sudoarea lui s‐a făcut ca niște picături mari de sânge care cădeau jos la pământ.

45. Și când s‐a sculat de la rugaciune, a venit la ucenici și i‐a găsit adormiți de întristare.

46. Și le‐a zis: Pentru ce dormiți? Sculați‐vă și rugați‐vă ca să nu intrați în ispită.

47. Pe când vorbea el încă, iată o gloată și cel ce se numește Iuda, unul din cei doisprezece, venea înaintea lor și s‐a apropiat de Isus ca să‐l sărute.

48. Iar Isus i‐a zis: Iudo, prin sărutare dai (prins) pe Fiul omului?

49. Iar cei ce erau pe lângă el, când au văzut ce are să fie, au zis: Doamne, să lovim cu sabia?

50. Și unul din ei a lovit pe robul marelui preot și i‐a tăiat urechea dreaptă.

51. Iar Isus a răspuns și a zis: Lăsați, până aici. Și i‐a atins urechea și l‐a vindecat.

52. Și Isus a zis către mai marii preoților și căpeteniile Templului și bătrânii care veniseră la el: Ați ieșit ca la un tâlhar cu săbii și ciomege?

53. În fiecare zi când eram cu voi în Templu n‐ați întins mâinile asupra mea; dar acesta este ceasul vostru și puterea întunericului.

54. Și l‐au prins și l‐au dus și l‐au băgat în casa marelui preot. Iar Petru urma de departe.

55. Și când au aprins un foc în mijlocul curții și s‐au așezat jos împreună, ședea și Petru în mijlocul lor.

56. Și o slujnică văzându‐l stând la lumina focului și uitându‐se țintă la el, a zis: Și acesta era cu el.

57. Iar el a tăgăduit, zicând: Nu‐l știu, femeie.

58. Și peste puțin l‐a văzut altul și a zis: Și tu ești unul dintre ei. Iar Petru a zis: Omule, nu sunt.

59. Și trecând ca un ceas, un altul întărea, zicând: Într‐adevăr și acesta era cu el, căci este și galileean.

60. Iar Petru a zis: Omule, nu știu ce zici. Și îndată, pe când vorbea el încă, a cântat cocoșul.

61. Și Domnul s‐a întors și s‐a uitat la Petru. Și Petru și‐a adus aminte de cuvântul Domnului, cum îi zisese: Mai înainte de a cânta azi cocoșul, mă vei tăgădui de trei ori.

62. Și a ieșit afară și a plâns cu amar.

63. Și bărbații care țineau pe Isus îl luau în râs și‐l băteau.

64. Și‐i acopereau ochii și‐l întrebau zicând: Prorocește: cine este care te‐a lovit?

65. Și multe altele ziceau împotriva lui, hulindu‐l.

66. Și cum s‐a făcut ziuă, bătrânimea poporului, mai marii preoților și cărturarii s‐au adunat laolaltă și l‐au dus la sinedriul lor, zicând:

67. Dacă ești tu Hristosul, spune‐ne. Iar el le‐a zis: Dacă vă voi spune, nu veți crede nicidecum.

68. Și dacă vă voi întreba, nu veți răspunde nicidecum.

69. Iar de‐acum Fiul omului va ședea la dreapta puterii lui Dumnezeu.

70. Și toți au zis: Ești tu deci Fiul lui Dumnezeu? Iar el a zis către ei: Voi înșivă ziceți că sunt.

71. Iar ei au zis: Ce mai avem trebuință de mărturie? Căci noi înșine am auzit din gura lui.