Luca 23 BVA

1. Toți s-au ridicat și au dus pe Isus la Pilat.

2. Acolo au început să Îl acuze, zicând: „Pe acest om L-am surprins provocând poporul la revoltă, pronunțându-Se împotriva achitării impozitelor către Cezar și pretinzând că El este Cristos, Regele (evreilor).”

3. Pilat L-a întrebat: „Ești Tu Regele iudeilor?” Isus i-a răspuns: „Da, sunt!”

4. Pilat a zis liderilor preoților și mulțimilor de oameni: „Acestui Om nu I-am găsit nicio vină!”

5. Dar ei insistau, zicând: „Prin învățătura pe care o propagă începând din Galileea și până aici, El provoacă poporul la revoltă!”

6. Auzind aceste cuvinte, Pilat a întrebat dacă Isus este galileean.

7. Iar când a constatat că zona de unde provenea El este sub jurisdicția lui Irod, L-a trimis la el. În acele zile, Irod era în Ierusalim.

8. Atunci când L-a văzut pe Isus, s-a bucurat foarte mult. Bazat pe informațiile pe care le avea despre El, Irod spera ca atunci când Îl va vedea, Isus să facă o minune în fața lui.

9. I-a pus multe întrebări, dar Isus nu a răspuns la niciuna dintre ele.

10. Liderii preoților și învățătorii legii (mozaice) erau prezenți acolo și Îl acuzau vehement.

11. Irod și soldații lui L-au ridiculizat și L-au tratat cu desconsiderare. Apoi L-au îmbrăcat cu o robă frumoasă și L-au trimis înapoi la Pilat.

12. În acea zi, Irod și Pilat care fuseseră dușmani, s-au împrietenit.

13. Pilat a adunat pe liderii preoților, pe conducătorii poporului și pe ceilalți oameni care erau prezenți acolo.

14. Apoi le-a zis: „L-ați adus la mine pe acest Om, ca pe Unul care provoacă poporul la revoltă. Și după ce L-am interogat cu atenție în fața voastră, constat că niciuna dintre acuzațiile voastre împotriva Lui, nu se poate proba cu fapte.

15. Nici Irod nu a putut stabili vreun cap de acuzare împotriva Lui, pentru că L-a trimis înapoi. Deci acest Om nu a făcut nimic care să merite pedeapsa capitală.

16. După ce voi ordona să fie bătut, eu Îl voi elibera!”

17. [Cu ocazia fiecărei sărbători a Paștelui, Pilat trebuia să le grațieze câte un deținut.]

18. Ei au strigat, scandând: „Pe El, omoară-L! Vrem grațierea lui Baraba!”

19. Iar acesta fusese băgat în închisoare pentru o crimă făcută în oraș cu ocazia unei revolte.

20. Pilat li s-a adresat din nou, intenționând să Îl elibereze pe Isus.

21. Dar ei au strigat: „Crucifică-L! Crucifică-L!”

22. Pilat le-a vorbit a treia oară, zicând: „Dar ce rele a făcut? Eu nu am găsit nimic care să justifice pedepsirea Lui cu moartea. Deci, după ce voi ordona să fie bătut, Îl voi elibera!”

23. Dar ei au continuat să strige insistent în favoarea crucificării Lui. În final, ce strigau ei a fost luat în considerare.

24. Astfel, Pilat a decis să le îndeplinească cererea.

25. L-a grațiat pe cel care fusese băgat în închisoare pentru crimă – așa cum ceruseră ei. Iar pe Isus L-a predat lor, ca să facă ce vor cu El.

26. În timp ce Îl duceau să Îl crucifice, l-au obligat pe un anume Simon din Cirena care se întorcea de la câmp, să ducă în spate crucea lui Isus.

27. În urma lui Isus mergea o mare mulțime de oameni și de femei care plângeau și care regretau ce se întâmpla cu El.

28. Dar Isus S-a întors spre ele și le-a zis: „Locuitoare ale Ierusalimului, nu plângeți pentru Mine, ci pentru voi și pentru copiii voștri.

29. Pentru că va veni timpul când se va zice: «Sunt fericite femeie sterile, acelea care (încă) nu au născut și cele care nu au alăptat!»

30. Atunci (oamenii) vor începe să zică munților: «Cădeți peste noi!» și dealurilor «Acoperiți-ne!».

31. Iar dacă aceste lucruri se întâmplă copacului verde, ce se va întâmpla cu cel uscat?”

32. Împreună cu Isus erau duși doi infractori, ca să fie omorâți.

33. Când au ajuns la locul numit „Craniul”, L-au crucificat acolo împreună cu cei doi infractori. Unul a fost așezat la stânga lui Isus, iar celălalt la dreapta Lui.

34. Isus zicea: „Tată, iartă-i, pentru că (ei) nu știu ce fac!” Au tras la sorți pentru hainele Lui, ca să știe ce să ia fiecare.

35. Acolo veniseră mulți oameni care asistau la ce se întâmpla. Conducătorii poporului (evreu) Îl ridiculizau pe Isus și ziceau: „Pretinde că i-a salvat pe alții! Să Se salveze (acum) pe Sine, dacă El este Cristos, Cel ales de Dumnezeu!”

36. Soldații aveau față de El aceeași atitudine de desconsiderare. Se apropiau de El, Îi dădeau oțet

37. și ziceau: „Dacă ești Regele iudeilor, salvează-Te!”

38. Deasupra Lui era o inscripție (făcută în limba greacă, în limba latină și în limba aramaică): Acesta este Regele iudeilor.

39. Unul dintre tâlharii crucificați, Îl ridiculiza și el, zicând: „Oare nu ești Tu Cristos? Salvează-Te (întâi) pe Tine și (apoi) salvează-ne și pe noi!”

40. Dar celălalt i s-a opus, zicând: „Nu ai teamă de Dumnezeu? Tu ești pus sub aceeași acuzare (ca a Lui);

41. dar în timp ce pentru noi ea este meritată, acest Om o suportă fără să fi făcut niciun rău…”

42. Apoi I-a zis lui Isus: „Doamne, amintește-Ți de mine atunci când vei veni ca Rege!”

43. Isus i-a răspuns: „Te asigur că astăzi vei fi cu Mine în rai!”

44. În a șasea oră a zilei, s-a făcut întuneric în toată țara. Acest întuneric a persistat până în a noua oră a zilei.

45. În timp ce soarele s-a întunecat, perdeaua din interiorul Templului s-a rupt prin mijloc.

46. Isus a strigat: „Tată, în mâinile Tale Îmi predau spiritul!” Și după ce a spus aceste cuvinte, a murit.

47. Văzând ce se întâmplase, centurionul a glorificat pe Dumnezeu și a zis: „Acesta a fost un om (care a murit) nevinovat!”

48. Tot poporul care venise și asistase la acest „spectacol”, a plecat de-acolo bătându-se cu pumnul în piept.

49. Și toți cei care făceau parte din grupul intim al lui Isus, împreună cu grupul femeilor, stăteau separat și priveau la ce se întâmpla.

50. Exista un membru-consilier al Sinedriului care se numea Iosif. El era un om bun, cu reverență față de Dumnezeu

51. și nu participase cu ceilalți la luarea deciziilor (împotriva lui Isus). Provenea din Arimateea – un oraș al iudeilor. Iosif era dintre aceia care așteptau Regatul lui Dumnezeu.

52. El s-a dus la Pilat și i-a cerut corpul lui Isus.

53. L-a dat jos de pe cruce, l-a înfășurat într-o pânză de in și l-a pus într-un mormânt nou, săpat în piatră. În acel mormânt nu mai fusese pus nimeni.

54. Era ziua pregătirii, la finalul căreia începea Sabatul.

55. Femeile care veniseră cu Isus din Galileea, au mers după Iosif și au văzut atât mormântul, cât și felul în care a fost pus corpul lui Isus în el.

56. S-au întors și au pregătit uleiuri aromate și parfumuri. Apoi, în conformitate cu legea (mozaică), în ziua de Sabat, s-au odihnit.