Luca 23 VDCL

1. Și toată mulțimea lor s‐a sculat și l‐au dus la Pilat.

2. Și au început să‐l învinuiască zicând: Pe acesta l‐am găsit sucind neamul nostru și oprind a da bir Cezarului și zicând că el este Hristosul, un împărat.

3. Iar Pilat l‐a întrebat zicând: Ești tu Împăratul iudeilor? Iar el i‐a răspuns și i‐a zis: Tu zici.

4. Iar Pilat a zis către mai marii preoților și gloate: Nu găsesc nicio vină în acest om.

5. Iar ei și mai mult stăruiau zicând: El întărâtă poporul, învățându‐i prin toată Iudeea și începând de la Galileea până aici.

6. Iar când a auzit Pilat de Galileea, a întrebat dacă omul este galileean.

7. Și când a înțeles că este de sub stăpânirea lui Irod, l‐a trimis la Irod, care și el era în Ierusalim în aceste zile.

8. Iar Irod, când a văzut pe Isus, s‐a bucurat foarte mult căci de multă vreme dorea să‐l vadă, fiindcă auzise despre el și nădăjduia să vadă vreun semn făcut de el.

9. Și l‐a întrebat în multe cuvinte, dar el nu i‐a răspuns nimic.

10. Iar mai marii preoților și cărturarii stăteau de față învinuindu‐l foarte tare.

11. Și Irod cu ceata sa de ostași l‐au disprețuit și‐l luau în râs și îmbrăcându‐l cu un veșmânt strălucitor, l‐a trimis înapoi la Pilat.

12. Și în acea zi Irod și Pilat s‐au făcut prieteni unul cu altul, căci mai înainte erau în vrăjmășie între ei.

13. Iar Pilat a chemat la sine pe mai marii preoților și pe cei mari și poporul

14. și a zis către ei: Mi‐ați adus pe omul acesta ca pe unul care abate poporul și iată, cercetându‐l înaintea voastră, eu n‐am găsit în omul acesta nicio vină din câte spuneți împotriva lui.

15. Nu, și nici Irod; căci l‐a trimis înapoi la noi și iată nimic vrednic de moarte n‐a fost făptuit de el.

16. Deci eu îl voi pedepsi și‐i voi da drumul.

17. Și la sărbătoare trebuia să le dea drumul la unul.

18. Iar ei au strigat tare cu grămada, zicând: Ia pe acesta și dă drumul pentru noi lui Baraba.

19. El era aruncat în închisoare pentru o răscoală făcută în cetate și pentru un omor.

20. Iar Pilat le‐a vorbit iarăși, voind să dea drumul lui Isus.

21. Dar ei strigau zicând: Răstignește‐l, răstignește‐l.

22. Și a treia oară a zis către ei: Dar ce rău a făcut omul acesta? N‐am găsit nicio vină de moarte în el; deci îl voi pedepsi și‐i voi da drumul.

23. Iar ei stăruiau cerând cu glasuri mari ca el să fie răstignit. Și au fost mai tari glasurile lor.

24. Și Pilat a hotărât să li se facă cererea.

25. Și a dat drumul aceluia care era aruncat în închisoare pentru răscoală și omor, pe care‐l cereau, iar pe Isus l‐a dat în voia lor.

26. Și când îl duceau, au pus mâna pe un oarecare Simon din Cirene, care venea de la câmp și au pus crucea pe el ca s‐o ducă în urma lui Isus.

27. Și îl urma o mulțime mare de popor și de femei, care se băteau în piept și‐l plângeau cu lacrimi.

28. Iar Isus întorcându‐se către ele a zis: Fiice ale Ierusalimului, nu plângeți de mine, ci plângeți de voi înșivă și de copiii voștri.

29. Pentru că iată vin zile în care vor zice: Ferice de cele sterpe și de pântecele care n‐au născut și de țâțele care n‐au alăptat.

30. Atunci vor începe să zică munților: Cădeți peste noi! și dealurilor: Ascundeți‐ne!

31. Pentru că dacă cu lemnul verde fac ei acestea, ce va fi cu cel uscat?

32. Și erau duși și alți doi făcători de rele ca să fie omorâți cu el.

33. Și când au venit la locul numit Căpățână, l‐au răstignit acolo pe el și pe făcătorii de rele, pe unul la dreapta și pe altul la stânga.

34. Iar Isus zicea: Tată, iartă‐i căci nu știu ce fac. Și împărțind între ei hainele lui, au aruncat sorți.

35. Și poporul stătea privind. Și mai marii îl luau în râs zicând: Pe alții a mântuit; să se mântuiască pe sine însuși, dacă acesta este Hristosul lui Dumnezeu, alesul lui.

36. Și ostașii de asemenea îl batjocoreau venind la el și aducându‐i oțet

37. și zicând: Dacă ești tu Împăratul iudeilor, mântuiește‐te pe tine însuți.

38. Și era și deasupra lui o scriere cu slove grecești, latinești și evreiești: ACESTA ESTE ÎMPĂRATUL IUDEILOR.

39. Iar unul dintre făcătorii de rele care erau pironiți îl hulea zicând: Nu ești tu oare Hristosul? Mântuiește‐te pe tine însuți și pe noi.

40. Iar celălalt răspunzând și cercetându‐l a zis: Oare nu te temi tu de Dumnezeu, pentru că ești în aceeași osândă?

41. Și noi cu dreptul, căci luăm cele vrednice de cele ce am făptuit, dar acesta n‐a făptuit nimic necuvenit.

42. Și zicea: Isuse, adu‐ți aminte de mine când vei veni în împărăția ta.

43. Și el i‐a zis: Adevărat îți spun, astăzi vei fi cu mine în Rai.

44. Și era acum ca la al șaselea ceas și s‐a făcut întuneric peste tot pământul până la ceasul al nouălea.

45. Căci soarele s‐a întunecat și perdeaua Templului a fost sfâșiată prin mijloc.

46. Și Isus a strigat cu glas mare și a zis: Tată, în mâinile tale îmi încredințez duhul meu. Și zicând aceasta și‐a dat duhul.

47. Și când a văzut sutașul ce s‐a făcut, slăvea pe Dumnezeu, zicând: Într‐adevăr omul acesta era drept.

48. Și toate gloatele, venite împreună la această priveliște, după ce au privit cele făcute, se întorceau îndărăt bătându‐și piepturile.

49. Și toți cunoscuții lui și femeile care urmau împreună cu el din Galileea, stăteau departe, ca să vadă acestea.

50. Și iată un bărbat cu numele Iosif, fiind sfetnic, bărbat bun și drept,

51. (el nu se învoise cu hotărârea și cu fapta lor), bărbat din Arimatea, o cetate a iudeilor, care aștepta Împărăția lui Dumnezeu.

52. Acesta a venit la Pilat și a cerut trupul lui Isus.

53. Și l‐a luat jos și l‐a înfășurat în pânză de in și l‐a pus într‐un mormânt săpat în piatră unde nu mai fusese pus nimeni.

54. Și era ziua Pregătirii și Sabatul începea în amurg.

55. Și femeile care veniseră cu el din Galileea urmau și au privit mormântul și cum a fost pus trupul lui.

56. Și s‐au întors îndărăt și au pregătit miresme și mir. Și în Sabat s‐au odihnit după poruncă.