Luca 24 BVA

1. În prima zi a săptămânii, aceste femei împreună cu altele au venit la mormânt dimineața devreme și au adus uleiurile parfumate pe care le preparaseră.

2. Piatra de la intrarea în mormânt, a fost găsită răsturnată.

3. Au intrat în el, dar nu au găsit acolo corpul lui Isus.

4. În timp ce ele erau dezorientate, au apărut doi bărbați îmbrăcați cu haine strălucitoare.

5. Speriate, femeile s-au plecat cu fețele până la pământ. Dar ei le-au zis: „De ce căutați între cei morți pe Acela care este viu?

6. Nu (mai) este aici, ci a înviat! Amintiți-vă ce v-a spus când încă era în Galileea.

7. Atunci zicea că Fiul Omului trebuie să ajungă la discreția păcătoșilor, să fie crucificat și a treia zi să învie!”

8. Ele și-au amintit cuvintele lui Isus.

9. La întoarcerea lor de la mormânt, au relatat celor unsprezece (discipoli) și tuturor celorlalți despre aceste lucruri.

10. Cele care i-au informat pe apostoli despre ele, au fost: Maria Magdalena, Ioana, Maria – mama lui Iacov, împreună cu toate celelalte.

11. Dar ei au considerat cuvintele lor ca fiind niște basme; și nu le-au crezut ca relatând despre ceva real.

12. Totuși, Petru s-a ridicat și a fugit la mormânt. S-a aplecat și a privit în interiorul lui; dar nu a văzut decât fâșiile de pânză care stăteau pe pământ. Apoi, mirat de ce se întâmplase, s-a întors acasă.

13. În aceeași zi, doi dintre discipoli erau pe drum, deplasându-se spre Emaus. Această localitate era la o distanță de șaizeci de stadii de Ierusalim.

14. În drumul lor, ei discutau despre tot ce se întâmplase.

15. În timp ce vorbeau, li S-a alăturat Isus, mergând pe drum împreună cu ei.

16. Dar le era imposibil să Îl recunoască.

17. El le-a zis: „Despre ce discutați în timp ce mergeți pe acest drum?” Atunci ei s-au oprit și L-au privit triști.

18. Apoi, răspunzând, unul dintre ei care se numea Cleopa, a zis: „De ce nu știi ce s-a întâmplat în aceste zile în Ierusalim? Ești cumva un străin?”

19. El i-a zis: „Ce (s-a întâmplat)?” Iar ei au răspuns: „Este vorba despre Isus din Nazaret, care atât în fața lui Dumnezeu, cât și în fața oamenilor, era un remarcabil profet în fapte și în cuvinte.

20. Liderii preoților și bătrânii noștri L-au condamnat la moarte prin crucificare.

21. Noi speram că El va elibera pe Israel. Dar acum este a treia zi de când deja s-au întâmplat aceste lucruri.

22. Am fost și mai surprinși când niște femei din grupul nostru care au fost la mormânt(ul Lui) dimineața devreme,

23. ne-au relatat la întoarcere că li s-ar fi revelat acolo și niște îngeri care spuneau că El este viu!

24. Unii dintre cei care erau cu noi, s-au dus la mormânt și au găsit totul așa cum spuseseră femeile; dar pe El nu L-au văzut!”

25. Atunci Isus le-a zis: „O, cât de incapabili sunteți și cât de nedecisă vă este inima atunci când trebuie să credeți tot ce au spus profeții!

26. Oare nu trebuia să suporte Cristos toate aceste lucruri și să intre (astfel) în gloria Sa?”

27. Apoi a început cu scrierile lui Moise și a continuat cu toți profeții, explicându-le în toate Scripturile, textele care vorbeau despre El.

28. Când s-au apropiat de satul spre care mergeau, Isus a dat impresia că vrea să meargă mai departe.

29. Dar ei I-au zis în mod insistent: „Rămâi cu noi; pentru că se apropie seara. Ziua aproape a trecut!” Apoi El a intrat ca să rămână cu ei.

30. În timp ce stăteau la masă împreună, El a luat pâinea; și după ce a rostit binecuvântarea, a rupt-o și le-a dat-o.

31. Atunci L-au recunoscut; dar El a dispărut din fața lor.

32. Apoi au zis unul altuia: „Nu este așa că ne încălzea inimile pe drum când ne explica Scripturile care vorbeau despre El?”

33. Chiar în acel moment s-au ridicat și s-au întors la Ierusalim. Acolo i-au găsit pe cei unsprezece (discipoli) și pe ceilalți împreună cu ei,

34. zicând: „Faptul că Stăpânul a înviat, este o certitudine! El s-a revelat lui Simon!”

35. Apoi ei au relatat ce li se întâmplase pe drum și cum L-au recunoscut în momentul când a rupt pâinea.

36. În timp ce vorbeau ei despre aceste lucruri, a apărut Isus în mijlocul lor și le-a zis: „Pace vouă!”

37. Ei s-au speriat; și în panica pe care au experimentat-o, credeau că văd un spirit.

38. Dar El le-a zis: „De ce sunteți dezorientați? Și de ce gândiți astfel?

39. Priviți la mâinile și la picioarele Mele – Eu sunt! Convingeți-vă, pipăindu-Mă! Un spirit nu are carne și oase ca Mine!”

40. Apoi le-a arătat mâinile și picioarele Lui.

41. Dar pentru că din cauza (impactului) bucuriei încă nu credeau (ce vedeau) și se mirau, El le-a zis: „Aveți ceva de mâncare?”

42. I-au dat o bucată de pește fript și un fagure cu miere.

43. El le-a luat și le-a mâncat înaintea lor.

44. Apoi le-a zis: „Acestea sunt lucrurile despre care am vorbit cu voi, când vă spuneam că trebuie să se întâmple practic tot ce este scris despre Mine în Lege, în Profeți și în Psalmi.”

45. Atunci i-a ajutat să înțeleagă Scripturile cu mintea lor.

46. Apoi le-a zis: „Așa cum scrie, Cristos trebuia să suporte multă durere și să învie a treia zi dintre cei morți.

47. Și urmează ca începând din Ierusalim, să se predice tuturor națiunilor, în numele Lui, despre pocăință și despre iertarea păcatelor.

48. Voi sunteți martori ai acestor lucruri.

49. Să știți că voi trimite peste voi ce a promis Tatăl Meu. Dar să rămâneți în oraș până veți fi îmbrăcați cu autoritatea (care va veni) de sus.”

50. Ei au mers afară (din oraș) până spre Betania, unde El Și-a ridicat mâinile și i-a binecuvântat.

51. În timp ce îi binecuvânta, S-a despărțit de ei și a fost înălțat la cer.

52. După ce I s-au închinat, ei s-au întors în Ierusalim experimentând o mare bucurie.

53. Stăteau tot timpul în (zona) templu(lui) și Îl lăudau pe Dumnezeu.