Luca 5 VDCL

1. Și a fost așa: pe când gloata se îndesa spre el și asculta Cuvântul lui Dumnezeu și el sta lângă lacul Ghenezaret,

2. atunci a văzut două corăbii stând lângă lac, iar pescarii se dăduseră jos din ele și spălau mrejile.

3. Și a intrat într‐una din corăbii, care era a lui Simon, și l‐a rugat ca să mâne puțin de la uscat și a șezut jos și învăța gloatele din corabie.

4. Și când a încetat de vorbit, a zis lui Simon: Mână la adânc și lăsați‐vă în jos mrejile pentru pescuire.

5. Și Simon a răspuns și a zis: Învățătorule, toată noaptea ne‐am ostenit și n‐am prins nimic, dar la vorba ta, voi lăsa în jos mrejile.

6. Și după ce au făcut aceasta, au prins o mulțime mare de pești. Și li se rupeau mrejile.

7. Și au făcut semn tovarășilor lor care erau în cealaltă corabie ca să vină și să le ajute și au venit și au umplut amândouă corăbiile, încât ele se afundau.

8. Și când a văzut aceasta Simon Petru, a căzut la genunchii lui Isus zicând: Depărtează‐te de la mine, Doamne, pentru că sunt un om păcătos.

9. Căci îl cuprinsese frică, pe el și pe toți cei ce erau cu el, de pescuitul peștilor pe care‐i prinseseră.

10. Asemenea și pe Iacov și pe Ioan, fiii lui Zebedei, care erau părtași cu Simon. Și Isus a zis lui Simon: Nu te teme; de acum vei prinde vii oameni.

11. Și au tras corăbiile la uscat, și au lăsat toate și l‐au urmat.

12. Și a fost așa: pe când era el într‐una din cetăți, iată un bărbat plin de lepră. Și când a văzut pe Isus, a căzut pe față și l‐a rugat zicând: Doamne, dacă voiești poți să mă curățești.

13. Și el a întins mâna și l‐a atins zicând: Voiesc, fii curățit. Și îndată lepra a plecat de la el.

14. Și i‐a poruncit să nu spună la nimeni: ci pleacă și arată‐te preotului și adu pentru curățirea ta după cum a orânduit Moise, spre mărturie pentru ei.

15. Dar cuvântul despre el străbătea și mai mult și se adunau laolaltă gloate multe să asculte și să fie tămăduite de neputințele lor.

16. Iar el se trăgea deoparte în pustii și se ruga.

17. Și a fost așa: într‐una din zilele acestea el îi învăța și fariseii și învățătorii de lege, care veniseră din orice sat al Galileei și al Iudeei și din Ierusalim, ședeau jos și puterea Domnului era cu el ca să tămăduiască.

18. Și iată, niște bărbați aducând în pat pe un om care era slăbănog și căutau să‐l ducă înăuntru și să‐l pună înaintea lui.

19. Și negăsind pe unde să‐l ducă înăuntru din pricina gloatei, s‐au suit pe acoperiș și l‐au lăsat în jos printre cărămizi cu pătuțul, în mijloc, înaintea lui Isus.

20. Și când le‐a văzut credința, a zis: Omule, iertate‐ți sunt păcatele.

21. Și cărturarii și fariseii au început să cugete zicând: Cine este acesta care vorbește hule? Cine poate ierta păcatele, decât singur Dumnezeu?

22. Dar Isus, cunoscându‐le cugetările, a răspuns și le‐a zis: Ce cugetați în inimile voastre?

23. Ce este mai lesne, a zice: Iertate‐ți sunt păcatele! sau a zice: Scoală și umblă?

24. Dar ca să știți că Fiul omului are putere pe pământ să ierte păcatele, a zis slăbănogului: Ție îți zic: Scoală‐te și ridică‐ți patul și du‐te la casa ta.

25. Și îndată s‐a sculat înaintea lor și a luat patul pe care zăcea și s‐a dus la casa sa, slăvind pe Dumnezeu.

26. Și a cuprins uimire pe toți și slăveau pe Dumnezeu și s‐au umplut de frică zicând: Am văzut lucruri ciudate astăzi.

27. Și după acestea a ieșit și a zărit pe un vameș, cu numele Levi, șezând la vamă. Și i‐a zis: Urmează‐mă.

28. Și el a lăsat toate și s‐a sculat și l‐a urmat.

29. Și Levi i‐a făcut un ospăț mare în casa sa. Și era multă gloată de vameși și alții care ședeau la masă cu ei.

30. Și fariseii și cărturarii lor cârteau către ucenicii lui zicând: Pentru ce mâncați și beți cu vameșii și păcătoșii?

31. Și Isus a răspuns și le‐a zis: N‐au trebuință de doctor cei sănătoși, ci cei ce sunt bolnavi.

32. N‐am venit să chem la pocăință pe cei drepți, ci pe păcătoși.

33. Iar ei i‐au zis: Ucenicii lui Ioan postesc adesea și fac cereri, asemenea și ai fariseilor; dar ai tăi mănâncă și beau.

34. Și Isus le‐a zis: Nu cumva puteți face pe fiii odăii de nuntă să postească pe când este mirele cu ei?

35. Dar vor veni zilele când și mirele va fi luat de la ei, atunci vor posti în acele zile.

36. Și le‐a spus și o pildă: Nimeni nu rupe un petec de la un veșmânt nou și‐l pune la un veșmânt vechi; altminterea va rupe pe cel nou și nici petecul de la cel nou nu se va potrivi cu cel vechi.

37. Și nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi; altminterea, vinul nou va sparge burdufurile și el se va vărsa și burdufurile vor pieri.

38. Ci vinul nou trebuie pus în burdufuri noi.

39. Și nimeni după ce a băut vin vechi, nu voiește vin nou, căci zice: Cel vechi este mai bun.