Luca 6 VDCL

1. Și a fost așa: într‐un Sabat trecea prin holde și ucenicii lui smulgeau spice și mâncau, frecându‐le cu mâinile.

2. Și unii din farisei au zis: Pentru ce faceți ce nu se cade a face în Sabat?

3. Și Isus a răspuns și le‐a zis: Nici aceasta n‐ați citit, ce a făcut David când a flămânzit el și cei ce erau cu el?

4. Cum a intrat în casa lui Dumnezeu și a luat și a mâncat pâinile punerii înainte și a dat și celor cu el, pe care nu se cade să le mănânce decât numai preoții?

5. Și le zicea: Fiul omului este Domn și al Sabatului.

6. Și a fost așa: în alt Sabat a intrat în sinagogă și‐i învăța. Și acolo era un om. Și mâna lui dreaptă era uscată.

7. Și cărturarii și fariseii îl pândeau dacă tămăduiește în Sabat, ca să găsească de ce să‐l învinuiască.

8. Iar el le știa gândurile și a zis omului care avea mâna uscată: Scoală‐te și stai în mijloc. Și el s‐a sculat și a stat.

9. Și Isus le‐a zis: Vă întreb: se cade în Sabat a face bine sau a face rău, a mântui un suflet sau a‐l pierde?

10. Și s‐a uitat împrejur peste toți și i‐a zis: Întinde‐ți mâna. Iar el a făcut așa și mâna i s‐a făcut sănătoasă.

11. Iar ei s‐au umplut de furie și vorbeau unii către alții între ei ce să facă lui Isus.

12. Și a fost așa: în zilele acelea el a ieșit la munte ca să se roage; și a petrecut toată noaptea în rugăciune către Dumnezeu.

13. Și când s‐a făcut ziuă a chemat la sine pe ucenicii săi și a ales dintre ei doisprezece pe care i‐a numit și apostoli:

14. pe Simon pe care l‐a numit și Petru și pe Andrei, fratele lui, și pe Iacov și Ioan și pe Filip și Bartolomeu,

15. și pe Matei și Toma și pe Iacov al lui Alfeu și pe Simon numit Zilotul,

16. și pe Iuda al lui Iacov, și pe Iuda Iscarioteanul, care s‐a făcut și vânzător.

17. Și după ce s‐a pogorât cu ei, a stat pe un loc șes precum și gloată multă de ucenici ai săi și o mulțime mare de popor din toată Iudeea și Ierusalim și de pe marginea mării Tirului și Sidonului, care veniseră să‐l asculte și să fie vindecați de bolile lor.

18. Și cei bântuiți de duhuri necurate erau tămăduiți.

19. Și toată gloata căuta să‐l atingă pentru că o putere ieșea din el și‐i vindeca pe toți.

20. Și el și‐a ridicat ochii spre ucenicii săi și zicea: Fericiți sunteți voi cei săraci, pentru că a voastră este Împărăția lui Dumnezeu.

21. Fericiți sunteți voi cei flămânzi acum, pentru că veți fi săturați. Fericiți sunteți voi, cei ce plângeți acum, pentru că veți râde.

22. Fericiți sunteți voi când vă vor urî oamenii și când vă vor despărți dintre ei și vă vor ocărî și vor lepăda numele vostru ca rău din pricina Fiului omului.

23. Bucurați‐vă în ziua aceea și săltați de bucurie, căci iată, răsplata voastră este mare în cer; căci la fel făceau părinții lor cu prorocii.

24. Dar vai de voi, bogaților, pentru că vă luați mângăierea!

25. Vai de voi care sunteți sătui acum, pentru că veți flămânzi! Vai de voi care râdeți acum, pentru că vă veți întrista și veți plânge!

26. Vai de voi, când toți oamenii vor vorbi bine de voi! Căci la fel făceau părinții lor cu prorocii mincinoși.

27. Dar vă zic vouă care ascultați: Iubiți pe vrăjmașii voștri, faceți bine la cei ce vă urăsc,

28. binecuvântați pe cei ce vă bleastămă, rugați‐vă pentru cei ce vă necăjesc rău.

29. Celui ce te lovește peste un obraz, dă‐i și pe celălalt și de la cel ce îți ia mantaua nu opri și cămașa.

30. Dă oricui cere de la tine și de la cel ce‐ți ia ale tale nu le cere înapoi.

31. Și cum voiți să vă facă oamenii, faceți‐le și voi lor la fel.

32. Și dacă iubiți pe cei ce vă iubesc, ce fel de mulțumire aveți? Căci și păcătoșii iubesc pe cei ce‐i iubesc pe ei.

33. Și dacă faceți bine la cei ce vă fac bine, ce mulțumire aveți? Căci și păcătoșii fac același lucru.

34. Și dacă împrumutați pe acei de la care nădăjduiți să luați, ce mulțumire aveți? Căci și păcătoșii împrumută păcătoșilor ca să primească înapoi deopotrivă.

35. Însă iubiți pe vrăjmașii voștri și faceți bine și dați cu împrumut și nu nădăjduiți nimic înapoi, și răsplata voastră va fi mare și veți fi fii ai Celui Preaînalt: pentru că el este bun către cei nemulțumitori și răi.

36. Fiți deci miloși cum și Tatăl vostru este milos.

37. Și nu judecați și nu veți fi judecați; nu osândiți și nu veți fi osândiți; lăsați slobozi și veți fi lăsați slobozi.

38. Dați și vi se va da: o măsură bună, îndesată, clătinată și vărsându‐se pe deasupra vor da în sânul vostru. Căci cu ce măsură măsurați vi se va măsura înapoi.

39. Și le‐a spus și o pildă: Nu cumva poate un orb să călăuzească pe un orb? Oare nu vor cădea amândoi în groapă?

40. Ucenicul nu este mai presus de învățătorul său: ci fiecare când este adus la desăvârșire, va fi ca învățătorul său.

41. Și pentru ce vezi paiul care este în ochiul fratelui tău și nu zărești bârna care este în ochiul tău?

42. Sau cum poți zice fratelui tău: Frate, lasă să scot paiul care este în ochiul tău, și nu vezi tu însuți bârna care este în ochiul tău? Fățarnice, scoate mai întâi bârna din ochiul tău și atunci vei vedea lămurit să scoți paiul care este în ochiul fratelui tău.

43. Căci nu este pom bun care să facă rod putred, nici iarăși pom putred care să facă rod bun.

44. Căci fiecare pom se cunoaște din rodul lui însuși; căci nu se culeg smochine din spini, nici nu adună struguri din mărăcini.

45. Omul bun din comoara bună a inimii sale pune înainte ce este bun și cel rău din comoara cea rea pune înainte ce este rău: căci din prisosul inimii vorbește gura lui.

46. Și pentru ce mă numiți: Doamne, Doamne! și nu faceți cele ce zic eu?

47. Vă voi arăta cu cine este asemenea oricine care vine la mine și ascultă de cuvintele mele și le face:

48. Este asemenea cu un om care zidește o casă, care a săpat și a adâncit și a pus temelia pe stâncă; și s‐a făcut o vărsare de ape, râul s‐a năpustit spre casa aceea și n‐a putut s‐o clatine, pentru că fusese bine zidită.

49. Iar cine a ascultat și n‐a făcut este asemenea cu un om care a zidit o casă pe pământ fără temelie, spre care s‐a năpustit râul și îndată a căzut și dărâmarea acelei case a fost mare.