Luca 8 BVA

1. În următoarele zile, Isus S-a deplasat dintr-un oraș în altul și din sat în sat, predicând Vestea Bună a Regatului lui Dumnezeu. Era însoțit de cei doisprezece (discipoli).

2. Îl mai urmau și niște femei pe care le eliberase de influențe demonice și de boli. Acestea se numeau: Maria, supranumită Magdalena – din care ieșiseră șapte demoni;

3. Ioana, care era soția lui Cuza – administratorul lui Irod; Suzana și alte femei care Îl slujeau cu ce aveau.

4. Veniseră (în jurul lui Isus) mulți oameni din diferite orașe; iar El le-a spus următoarea parabolă:

5. „Semănătorul a plecat să facă însămânțări. În timp ce semăna, o parte din cantitatea de semințe a căzut lângă drum. Acolo, unele semințe au fost călcate cu picioarele, iar pe altele le-au mâncat păsările.

6. O altă parte a semințelor a căzut pe un teren pietros. Au răsărit în scurt timp, dar apoi s-au uscat, pentru că nu au găsit (suficientă) umezeală.

7. Altă parte a semințelor a căzut printre mărăcini care, în timp ce creșteau împreună, au împiedicat dezvoltarea (normală a) noilor plante.

8. O altă parte a semințelor a căzut pe un sol fertil, în care a produs o recoltă (de semințe) de o sută de ori mai mare față de cantitatea însămânțată.” După ce a spus aceste lucruri, Isus a strigat: „Cine vrea să ia în considerare mesajul (Meu), să rețină ce (tocmai) am spus!”

9. Unii dintre discipoli L-au întrebat cu privire la semnificația acestei parabole.

10. El le-a răspuns: „Vouă vi s-a oferit posibilitatea cunoașterii secretelor Regatului lui Dumnezeu; dar ceilalți au acces la ele (numai) prin intermediul parabolelor – pentru ca, «deși văd și aud, să nu ajungă să le înțeleagă».

11. Vă voi spune acum semnificația parabolei: Sămânța este Cuvântul lui Dumnezeu.

12. Semințele căzute lângă drum îi reprezintă pe cei care (mai întâi) aud (Cuvântul); dar apoi, acesta este furat de diavol din inima lor, ca să nu creadă și astfel să nu fie salvați.

13. Cei reprezentați de semințele căzute pe un teren pietros, sunt aceia care atunci când aud Cuvântul, îl primesc imediat cu bucurie; dar pentru că nu sunt bine «înrădăcinați», au o credință temporară. În consecință, când sunt confruntați cu vreo tentație spre păcat, nu îi pot rezista, ci cad.

14. Semințele căzute între mărăcini îi reprezintă pe aceia care, după ce au auzit Cuvântul, lasă ca preocupările față de nevoile urgente pământești, ca și bogățiile sau plăcerile cotidiene, să îl obstrucționeze; și astfel nu produc «fructul» care să ajungă la «coacere».

15. Semințele căzute pe pământ fertil reprezintă pe aceia care, după ce au auzit Cuvântul, îl păstrează într-o inimă bună și curată, ajungând în mod perseverent la cele mai bune rezultate.

16. Niciun om nu aprinde o lumină ca să o pună sub un vas, ci într-un suport, de unde poate să fie văzută de toți cei care intră (în acea încăpere).

17. Nimic din ce este ascuns sau secret nu va rămâne nedescoperit; ci va fi pus în evidență de lumină.

18. Deci fiți atenți la modul în care ascultați; pentru că cel care (deja) are (ceva), va mai primi. Dar de la cel care nu are (mai nimic), se va lua chiar și ce în mod iluzoriu consideră că are!”

19. Mama și frații lui Isus veniseră la El; dar nu puteau să Îi vorbească din cauza mulțimii de oameni (care era în jurul Lui).

20. Cineva I-a spus: „Mama Ta, împreună cu frații Tăi sunt afară și vor să Te vadă!”

21. Dar El a răspuns: „Pentru Mine, mamă și frați sunt cei care aud Cuvântul lui Dumnezeu și îl pun în practica vieții lor!”

22. Într-o altă zi, Isus a urcat într-o barcă împreună cu discipolii Săi. El le-a zis: „Să traversăm lacul.” Și au plecat.

23. În timp ce ei vâsleau, Isus a adormit. Pe acel lac s-a declanșat o furtună care amenința să umple barca de apă; și toți erau în pericol (de scufundare).

24. Venind la Isus, L-au trezit și au zis: „Învățătorule, suntem în pericol de moarte!” Isus S-a ridicat, a certat vântul și valurile (provocate de el); apoi, acestea au încetat și s-a făcut liniște.

25. Atunci a zis discipolilor: „Unde vă este credința?” Plini de frică și mirându-se, ei au zis unii altora: „Cine este Acesta? El dă ordin vântului și valurilor, iar ele I se subordonează!”

26. Au continuat să se deplaseze (cu barca) și au ajuns în zona unde locuiau gherasenii, pe cealaltă parte a lacului Galileeii.

27. Când a ieșit pe mal, L-a întâmpinat un om demonizat care ieșea din oraș. Acesta nu mai locuia de mult timp într-o casă, ci umbla dezbrăcat printre morminte.

28. Când L-a văzut pe Isus, a țipat. Apoi a căzut înaintea Lui și a zis cu voce tare: „Ce am eu în comun cu Tine, Isus, Fiul Dumnezeului Foarte Înalt? Te rog să nu mă pedepsești!”

29. Isus îi ordonase demonului să iasă din omul pe care îl poseda de mult timp; pentru că deși fusese păzit și legat cu lanțuri de mâini și de picioare, le rupea și era condus cu forța de demon în zone de deșert.

30. Isus l-a întrebat: „Cum te numești?” El a răspuns: „Numele meu este «Legiune»!” – pentru că în acel om intraseră mai mulți demoni.

31. Aceștia Îl rugau insistent pe Isus, cerându-I să nu le ordone să se ducă în Adânc.

32. În acea zonă, era o mare turmă de porci care pășteau pe munte. Demonii L-au rugat pe Isus să le permită să intre în acei porci. El a acceptat cererea lor.

33. Demonii au ieșit din acel om și au intrat în porci. Atunci ei au coborât rapid panta și au intrat în apa lacului, unde s-au înecat.

34. Paznicii porcilor au fugit în oraș și prin satele din jurul lui, relatând despre ce se întâmplase.

35. Oamenii au venit să verifice (informația primită) și au găsit pe omul din care ieșiseră demonii, stând la picioarele lui Isus, îmbrăcat și cu mintea sănătoasă. Atunci ei s-au speriat.

36. Martorii oculari au povestit cum fusese vindecat demonizatul.

37. Pentru că erau afectați de frică, toți cei (veniți) din zona gherasenilor L-au rugat pe Isus să plece de la ei. Atunci Isus a urcat într-o barcă și S-a întors.

38. Omul din care ieșiseră demonii, Îl ruga să Îi permită să rămână cu El. Dar Isus l-a trimis înapoi și i-a zis:

39. „Du-te acasă și povestește tot ce ți-a făcut Dumnezeu.” El a plecat și a relatat în tot orașul despre ce făcuse Isus (pentru el).

40. Când a revenit (pe celălalt mal), pentru că toți Îl așteptau, Isus a fost primit cu mare entuziasm.

41. Atunci a venit la Isus un om care se numea Iair – un lider al sinagogii. El s-a aruncat la picioarele lui Isus, rugându-L să vină la el acasă,

42. unde singura lui fetiță, în vârstă de doisprezece ani, era aproape moartă. În timp ce Se deplasa spre casa lui (Iair), mulțimea de oameni producea aglomerație în jurul Lui.

43. Între aceștia era și o femeie care de doisprezece ani avea o hemoragie. Ea își cheltuise tot ce avea plătind medicilor care nu au putut să o vindece.

44. Apropiindu-se pe la spatele lui Isus, s-a atins de marginea de jos a hainei Lui. Și imediat, hemoragia ei s-a oprit.

45. Isus a zis: „Cine s-a atins de Mine?” Pentru că nimeni nu recunoștea, Petru și ceilalți care erau în jurul Lui, au zis: „Învățătorule, vezi că mulțimile de oameni Te înconjoară și fac aglomerație în jurul Tău! De ce mai întrebi «Cine s-a atins de Mine?»?”

46. Isus le-a răspuns: „S-a atins cineva într-un mod care M-a făcut să simt că din Mine a ieșit o forță.”

47. Când a constatat că este descoperită, acea femeie a venit tremurând; și aruncându-se jos înaintea Lui, a spus în auzul tuturor de ce se atinsese de El și cum fusese vindecată instantaneu.

48. Isus i-a zis: „Curaj, femeie! Credința ta te-a vindecat! Du-te (acasă) liniștită!”

49. În timp ce încă vorbea El, a venit cineva din partea liderului sinagogii și i-a spus acestuia: „Nu-L mai deranja pe Învățător; pentru că fiica ta a murit…”

50. Dar Isus, când a auzit aceste cuvinte, a zis conducătorului sinagogii: „Nu te speria! Important este să crezi; și va fi vindecată!”

51. Când a ajuns la casa lui, nu a permis nimănui să intre acolo. Excepție au făcut Petru, Iacov, Ioan, împreună cu tatăl și cu mama fetei.

52. Toți plângeau și o jeleau. Atunci Isus a zis: „Nu (mai) plângeți! Fetița nu a murit, ci doarme!”

53. Ei l-au ridiculizat, pentru că știau că (fata) murise.

54. Dar după ce i-a dat pe toți afară, Isus a apucat-o de mână și a strigat cu voce tare: „Fetițo, scoală-te!”

55. Spiritul s-a întors în ea și s-a ridicat imediat. Apoi Isus le-a cerut să îi dea (fetei) să mănânce.

56. Părinții ei au rămas foarte surprinși. Dar Isus le-a ordonat să nu relateze nimănui despre ce s-a întâmplat.