Maleahi 1 VDCL

1. Sarcina Cuvântului Domnului către Israel prin Maleahi.

2. Eu v‐am iubit, zice Domnul; totuși voi ziceți: În ce ne‐ai iubit? Oare nu era Esau fratele lui Iacov? zice Domnul: totuși eu am iubit pe Iacov,

3. dar am urât pe Esau, și am făcut munții săi o pustie și moștenirea sa am dat‐o șacalilor pustiei.

4. Când va zice Edomul: Suntem sfărâmați, dar vom zidi iarăși locurile dărâmate! așa zice Domnul oștirilor: ei vor zidi dar eu voi surpa. Și oamenii‐i vor numi: Ținutul nelegiuirii! și: Poporul împotriva căruia Domnul s‐a mâniat în veac.

5. Și ochii voștri vor vedea și veți zice: Mare este Domnul dincolo de hotarul lui Israel!

6. Fiul cinstește pe tatăl său și slujitorul pe domnul său. Dar dacă eu sunt tată, unde este cinstea mea? Și dacă sunt domn, unde este frica de mine? zice Domnul oștirilor, către voi, preoților, care disprețuiți numele meu. Și ziceți: În ce am disprețuit numele tău?

7. Voi apropiați pâine spurcată pe altarul meu și ziceți: Prin ce te‐am spurcat? Prin aceea că ziceți: Masa Domnului este de disprețuit!

8. Și când aduceți pe cea oarbă ca jertfă, oare nu este rău? Și când aduceți pe cea oloagă și bolnavă, oare nu este rău? Ia du‐o dregătorului tău: va avea el plăcere oare de tine? sau te va primi el? zice Domnul oștirilor.

9. Și acum, vă rog, rugați pe Dumnezeu, ca să se îndure de noi: aceasta s‐a făcut din mâna voastră. Va primi el pe vreunul din voi? zice Domnul oștirilor.

10. Cine este între voi care să închidă ușile? Atunci n‐ați aprinde focul în zadar pe altarul meu! N‐am plăcere de voi, zice Domnul oștirilor, și nici nu voi primi un dar de mâncare din mâna voastră.

11. Căci de la răsăritul soarelui și până la apusul său numele meu va fi mare între neamuri, și în orice loc se va aduce tămâie numelui meu și un dar de mâncare curat. Căci numele meu va fi mare între neamuri, zice Domnul oștirilor.

12. Dar voi îl pângăriți, zicând: Masa Domnului este spurcată, și rodul său, mâncarea sa, de disprețuit!

13. Și mai ziceți: Iată, ce trudă! și ați suflat deasupra, zice Domnul oștirilor, și ați adus ce era luat cu sila, și cea oloagă și cea bolnavă; așa aduceți darul! Și eu să le primesc din mâna voastră? zice Domnul.

14. Dar blestemat fie înșelătorul care are o parte bărbătească în turma sa și juruiește și jertfește Domnului ce este stricat! Căci eu sunt un împărat mare, zice Domnul oștirilor, și numele meu este înfricoșat între neamuri.