Maleahi 2 VDCL

1. Și acum, o, voi preoților, porunca aceasta este pentru voi.

2. Dacă nu veți asculta și dacă nu veți lua la inimă ca să dați slavă numelui meu, zice Domnul oștirilor, atunci voi trimite blestemul peste voi și voi blestema binecuvântările voastre. Da, cu adevărat le‐am și blestemat, fiindcă nu luați la inimă.

3. Iată, voi certa sămânța voastră și voi presăra baligă pe fețele voastre, adică baliga jertfelor voastre; și veți fi luați cu ea!

4. Și veți cunoaște că eu v‐am trimis această poruncă pentru ca legământul meu să fie cu Levi, zice Domnul oștirilor.

5. Legământul meu de viață și de pace era cu el. Și le‐am dat lui ca să se teamă și s‐a temut de mine și a tremurat înaintea numelui meu.

6. Legea adevărului era în gura lui și nedreptate nu se afla pe buzele lui: a umblat în pace și neprihănire cu mine, și a întors pe mulți de la nelegiuire.

7. Căci buzele preotului trebuie să păzească cunoștința și din gura lui să se caute legea, căci el este trimisul Domnului oștirilor.

8. Dar voi v‐ați abătut din cale și pe mulți ați făcut să se poticnească în lege. Ați stricat legământul lui Levi, zice Domnul oștirilor.

9. De aceea v‐am făcut de disprețuit și înjosiți înaintea întregului popor, fiindcă n‐ați păzit căile mele, ci ați căutat la fața oamenilor în ce privește legea.

10. Oare, nu toți avem un singur Tată? Oare nu ne‐a făcut același Dumnezeu? De ce dar ne purtăm cu viclenie, fiecare împotriva fratelui său, pângărind legământul părinților noștri?

11. Iuda s‐a purtat necredincios, și în Israel și în Ierusalim se face urâciune, căci Iuda a pângărit sfințenia Domnului, pe care o iubește și a luat în căsătorie pe fiica unui dumnezeu străin.

12. Domnul va stârpi pe bărbatul, care face acestea, pe cel ce deșteaptă și pe cel ce răspunde, din corturile lui Iacov, și pe cel ce aduce un dar Domnului oștirilor.

13. Și aceasta iarăși faceți: Voi acoperiți altarul Domnului cu lacrimi, cu plângeri și cu oftări, așa că el nu se mai uită la dar și nu‐l primește cu bunăvoință din mâna voastră.

14. Totuși ziceți: De ce? Pentru că Domnul a fost martor între tine și nevasta tinereții tale, către care te‐ai purtat cu viclenie, deși ea este tovarășa ta și nevasta legământului tău.

15. Și nu i‐a făcut el unul singur? Totuși el avea rămășița Duhului. Și de ce unul singur? El căuta o sămânță de la Dumnezeu. Deci luați seama la duhul vostru și nu te purta cu viclenie împotriva nevestei tinereții tale.

16. Căci eu urăsc despărțirea, zice Domnul Dumnezeul lui Israel, și pe cel ce își acoperă veșmântul cu asuprire, zice Domnul oștirilor: deci luați seama la duhul vostru și nu vă purtați cu viclenie.

17. Voi osteniți pe Domnul cu vorbele voastre și ziceți: Cu ce l‐am ostenit? Cu aceea, că ziceți: Oricine face răul este bun în ochii Domnului și de ei are plăcere. Sau: Unde este Dumnezeul judecății?