Marcu 10 VBRC2020

1. Ridicându-se de acolo, a plecat în ținuturile Iudeii, dincolo de Iordán, iar mulțimile au venit împreună din nou în jurul lui. Și iarăși, după cum îi era obiceiul, le învăța.

2. Atunci s-au apropiat fariseii și, ca să-l pună la încercare, îl întrebau dacă îi este permis unui bărbat să-și lase femeia.

3. [Isus], răspunzând, le-a zis: „Ce v-a poruncit Moise?”.

4. I-au spus: „Moise a permis să scrie un act de despărțire și s-o lase”.

5. Isus le-a spus: „Din cauza împietririi inimii voastre v-a scris porunca aceasta.

6. Însă, de la începutul creației, [Dumnezeu] «i-a făcut bărbat și femeie;

7. de aceea omul își va părăsi tatăl și mama și se va uni cu soția lui

8. și cei doi vor fi un singur trup», astfel încât nu vor mai fi doi, ci un singur trup.

9. Prin urmare, ceea ce Dumnezeu a unit, omul să nu despartă!”.

10. Acasă, discipolii l-au întrebat din nou despre aceasta.

11. El le-a spus: „Oricine își lasă femeia și se căsătorește cu alta comite adulter cu ea.

12. Și dacă ea, lăsându-și bărbatul, se căsătorește cu un altul, comite adulter”.

13. Îi aduceau copii ca să-i atingă, dar discipolii îi certau.

14. Văzând aceasta, Isus a fost cuprins de indignare și le-a spus: „Lăsați copiii să vină la mine, nu le interziceți, căci a unora ca aceștia este împărăția lui Dumnezeu!

15. Adevăr vă spun, cine nu primește împărăția lui Dumnezeu ca un copil nu va intra în ea”.

16. Și, luându-i în brațe, îi binecuvânta punându-și mâinile peste ei.

17. Când pleca la drum, un om a venit în fugă și, îngenunchind, l-a întrebat: „Învățătorule bun, ce trebuie să fac ca să moștenesc viața veșnică?”.

18. Isus i-a zis: „De ce-mi spui bun? Nimeni nu este bun, decât numai Dumnezeu.

19. Cunoști poruncile: «Să nu ucizi! Să nu comiți adulter! Să nu furi! Să nu dai mărturie falsă! Să nu înșeli! Cinstește pe tatăl tău și pe mama [ta]!»”.

20. Atunci el i-a zis: „Învățătorule, toate acestea le-am păzit din tinerețea mea”.

21. Isus, privindu-l fix, l-a îndrăgit și i-a spus: „Un lucru îți lipsește: mergi, vinde ceea ce ai și dă săracilor și vei avea comoară în cer, apoi vino și urmează-mă!”.

22. Întristat de acest cuvânt, el a plecat abătut, pentru că avea multe bogății.

23. Atunci, privind în jur, Isus le-a spus discipolilor săi: „Cât de greu vor intra în împărăția lui Dumnezeu cei care au bogății!”.

24. Discipolii se mirau de cuvintele lui. Dar Isus, luând din nou cuvântul, le-a zis: „Copii, cât de greu este să se intre în împărăția lui Dumnezeu!

25. Mai ușor este ca o cămilă să treacă prin urechea acului decât ca un bogat să intre în împărăția lui Dumnezeu”.

26. Iar ei erau peste măsură de uluiți și spuneau între ei: „Atunci, cine se poate mântui?”.

27. Privindu-i, Isus le-a spus: „Pentru oameni este imposibil, nu însă pentru Dumnezeu, căci pentru Dumnezeu toate sunt posibile”.

28. Petru a început să-i spună: „Iată, noi am lăsat toate și te-am urmat!”.

29. Isus i-a zis: „Adevăr vă spun că nu este nimeni care a lăsat casă sau frați sau surori sau mamă sau tată sau copii sau ogoare pentru mine și pentru evanghelie

30. și să nu primească însutit acum, în timpul acesta, case, frați, surori, mame, copii și ogoare, dar și persecuții, iar în veacul care va veni, viața veșnică.

31. Și mulți dintre primii vor fi ultimii, iar ultimii vor fi primii”.

32. Erau pe drum, urcând spre Ierusalím, iar Isus mergea înaintea lor. Ei erau uimiți, iar cei care veneau în urmă erau cuprinși de teamă. Luându-i din nou pe cei doisprezece, a început să le vorbească despre cele ce aveau să i se întâmple:

33. „Iată, urcăm la Ierusalím și Fiul Omului va fi dat pe [mâna] arhiereilor și a cărturarilor; îl vor condamna la moarte și-l vor da pe [mâna] păgânilor.

34. Aceștia își vor bate joc de el, îl vor scuipa, îl vor biciui și-l vor ucide, dar după trei zile va învia”.

35. Iacób și Ioan, fiii lui Zebedéu, s-au apropiat de el și i-au spus: „Învățătorule, vrem să faci pentru noi ceea ce îți cerem”.

36. El le-a spus: „Ce vreți să fac pentru voi?”.

37. Atunci ei i-au spus: „Fă-ne să stăm unul la dreapta și altul la stânga ta în gloria ta!”.

38. Dar Isus le-a spus: „Nu știți ce cereți. Puteți să beți potirul pe care-l beau eu sau să vă botezați cu botezul cu care eu sunt botezat?”.

39. Ei i-au spus: „Putem”. Iar Isus le-a zis: „Potirul pe care-l beau eu îl veți bea, iar cu botezul cu care sunt botezat eu veți fi botezați.

40. Însă a sta la dreapta sau la stânga mea nu ține de mine să dau, ci este pentru cei cărora le-a fost pregătit”.

41. Când au auzit, cei zece au fost cuprinși de indignare față de Iacób și Ioan.

42. Chemându-i la sine, Isus le-a spus: „Voi știți că cei care sunt considerați conducători ai popoarelor le domină și cei mari dintre ei își fac simțită puterea asupra lor.

43. Dar între voi să nu fie așa! Dimpotrivă, cine vrea să devină mare între voi să fie sclavul vostru

44. și cine vrea să fie primul între voi să fie servitorul tuturor!

45. Pentru că nici Fiul Omului n-a venit ca să fie slujit, ci ca să slujească și să-și dea viața ca răscumpărare pentru mulți”.

46. Și au venit la Ierihón. Ieșind din Ierihón cu discipolii săi și cu o mulțime numeroasă, un cerșetor orb, Bartiméu, fiul lui Timéu, stătea lângă drum.

47. Auzind că este Isus din Nazarét, a început să strige și să spună: „Fiul lui Davíd, Isuse, îndură-te de mine!”.

48. Mulți îl certau ca să tacă, însă el striga și mai tare: „Fiul lui Davíd, îndură-te de mine!”.

49. Oprindu-se, Isus a spus: „Chemați-l!”. Și l-au chemat pe orb, spunându-i: „Curaj, ridică-te, te cheamă!”.

50. Iar el, aruncându-și haina, a sărit în picioare și a venit la Isus.

51. Isus, întrebându-l, i-a zis: „Ce vrei să fac pentru tine?”. Orbul i-a spus: „Rabbuní, să-mi recapăt vederea”.

52. Atunci Isus i-a zis: „Mergi, credința ta te-a mântuit!”. Îndată și-a recăpătat vederea și îl urma pe cale.