Marcu 10 VDCL

1. Și sculându‐se de acolo, vine în hotarul Iudeei și pe dincolo de Iordan și iarăși se strâng gloate la el. Și după cum obișnuia, iarăși îi învăța.

2. Și fariseii s‐au apropiat de el și ca să‐l ispitească îl întrebau: Se cade bărbatului să‐și lase nevasta?

3. Iar el a răspuns și le‐a zis: Ce v‐a poruncit Moise?

4. Iar ei au zis: Moise a dat voie să‐i scrie o carte de despărțire și s‐o lase.

5. Și Isus le‐a zis: Pentru învârtoșirea inimii voastre v‐a scris el această poruncă,

6. dar de la începutul zidirii i‐a făcut parte bărbătească și parte femeiască.

7. De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de nevastă‐sa.

8. Și cei doi vor fi o singură carne, încât nu mai sunt doi, ci o singură carne.

9. Deci ce a împreunat Dumnezeu omul să nu despartă.

10. Și în casă ucenicii iarăși l‐au întrebat despre aceasta.

11. Și el le zice: Oricine își va lăsa nevasta și se va însura cu alta, preacurvește față de ea.

12. Și dacă ea își va lăsa bărbatul și se va mărita cu altul, preacurvește.

13. Și aduceau la el copilași ca să‐i atingă, iar ucenicii îi certau.

14. Și când a văzut Isus, s‐a mâhnit adânc și le‐a zis: Lăsați copilașii să vină la mine, nu‐i opriți: Căci Împărăția lui Dumnezeu este a unora ca aceștia.

15. Adevărat vă spun, oricine nu va primi Împărăția lui Dumnezeu ca un copilaș, nu va intra în ea.

16. Și i‐a luat în brațe și i‐a binecuvântat, punându‐și mâinile peste ei.

17. Și pe când ieșea el pe cale, a alergat unul la el și a îngenuncheat înaintea lui și l‐a întrebat: Învățătorule bun, ce să fac ca să moștenesc viața veșnică?

18. Iar Isus i‐a zis: Ce mă numești bun? Nimeni nu este bun decât numai unul: Dumnezeu.

19. Știi poruncile: Nu omorî, nu preacurvi, nu fura, nu mărturisi mincinos, nu nedreptăți, cinstește pe tatăl tău și pe mama ta.

20. Iar el i‐a zis: Învățătorule, toate acestea le‐am păzit din tinereța mea.

21. Și Isus, uitându‐se la el, l‐a iubit și i‐a zis: Una îți lipsește: Du‐te, vinde tot ce ai și dă săracilor și vei avea comoară în cer: și vino urmează‐mă.

22. Iar el s‐a mâhnit de cuvânt și a plecat întristat, căci avea avuții multe.

23. Și Isus s‐a uitat împrejur și zice ucenicilor săi: Cât de greu vor intra cei ce au avuții în Împărăția lui Dumnezeu!

24. Iar ucenicii erau uimiți de cuvintele lui. Dar Isus răspunde iarăși și le zice: Copii, cât de greu este să intre în Împărăția lui Dumnezeu cei ce se încred în avuții!

25. Mai lesne este să treacă o cămilă prin urechea acului decât să intre un bogat în Împărăția lui Dumnezeu.

26. Iar ei s‐au înfiorat peste măsură zicând către ei înșiși: Și cine poate fi mântuit?

27. Isus, uitându‐se la ei, zice: La oameni este cu neputință, dar nu la Dumnezeu; căci toate sunt cu putință la Dumnezeu.

28. Și Petru a început să‐i zică: Iată noi am lăsat toate și te‐am urmat.

29. Isus a zis: Adevărat vă spun nu este nimeni care a lăsat casă sau frați sau surori sau mamă sau tată sau copii sau țarini pentru mine și pentru Evanghelie,

30. care nu va lua însutit acum, in vremea aceasta, case și frați și surori și mame și copii și țarini, cu prigoniri; și în veacul viitor, viață veșnică.

31. Dar mulți dintâi vor fi în urmă, și cei din urmă vor fi întâi.

32. Și erau pe cale suindu‐se la Ierusalim. Și Isus mergea înaintea lor și erau uimiți, iar cei ce urmau se temeau. Și a luat la sine iarăși pe cei doisprezece și a început să le spună cele ce aveau să i se întâmple,

33. zicând: Iată, ne suim la Ierusalim și Fiul omului va fi dat mai marilor preoților și cărturarilor și‐l vor osândi la moarte și‐l vor da în mâna Neamurilor

34. și‐l vor batjocuri și‐l vor scuipa și‐l vor biciui și‐l vor omorî, dar după trei zile va învia.

35. Și Iacov și Ioan, fiii lui Zebedei, vin la el zicându‐i: Învățătorule, voim să ne faci ceea ce‐ți vom cere.

36. Iar el le‐a zis: Ce voiți să vă fac?

37. Iar ei i‐au zis: Dă‐ne să ședem unul la dreapta ta și altul la stânga ta în slava ta.

38. Dar Isus le‐a zis: Nu știți ce cereți. Puteți voi să beți paharul pe care‐l beau eu sau să fiți botezați cu botezul cu care mă botez eu?

39. Și ei i‐au zis: Putem. Iar Isus le‐a zis: Paharul pe care‐l beau eu îl veți bea și cu botezul cu care mă botez eu veți fi botezați.

40. Dar a ședea la dreapta mea sau la stânga mea nu este al meu a da, ci se va da celor pentru care s‐a pregătit.

41. Și când au auzit cei zece, au început să se mânie mult pe Iacov și pe Ioan.

42. Și Isus, chemându‐i la sine, le zice: Știți că cei ce sunt socotiți că stăpânesc peste Neamuri, domnesc peste ele și cei mari ai lor întrebuințează puterea asupra lor.

43. Dar între voi nu este așa, ci care ar voi să fie mare între voi, va fi slujitorul vostru,

44. și care ar voi să fie întâi între voi, va fi robul tuturor.

45. Căci în adevăr Fiul omului n‐a venit ca să i se slujească, ci ca să slujească și să‐și dea sufletul preț de răscumpărare pentru mulți.

46. Și ei vin la Ierihon. Și pe când pornea el de la Ierihon cu ucenicii lui și o gloată mare, fiul lui Timeu, Bartimeu, un orb cerșetor, ședea lângă cale.

47. Și când a auzit că este Isus din Nazaret, a început să strige și să zică: Fiu al lui David, Isuse, fie‐ți milă de mine.

48. Și mulți îl certau ca să tacă. Dar el striga mult mai tare: Fiu al lui David, fie‐ți milă de mine.

49. Și Isus a stat și a zis: Chemați‐l. Și ei cheamă pe orb zicându‐i: Îndrăznește, scoală, te cheamă.

50. Iar el, aruncându‐și la o parte veșmântul, a sărit în sus și a venit la Isus.

51. Și Isus a răspuns și i‐a zis: Ce voiești să‐ți fac? Iar orbul i‐a zis: Rabuni, să‐mi capăt vederea.

52. Și Isus i‐a zis: Du‐te; credința ta te‐a scăpat. Și îndată și‐a căpătat vederea și l‐a urmat pe cale.