Marcu 12 BVA

1. Isus a început apoi să le vorbească folosind parabole. El a zis: „Un om a plantat o viță de vie. A înconjurat-o cu un gard, a săpat un teasc în ea și i-a construit un turn; apoi a dat-o în arendă unor viticultori și a plecat din țară.

2. Când trebuia să fie adunați strugurii copți, a trimis un sclav la viticultori ca să ia de la ei fructele viei.

3. Viticultorii l-au prins, l-au bătut și l-au trimis înapoi cu mâinile goale.

4. A trimis din nou la ei un alt sclav. Ei l-au rănit la cap și l-au defăimat.

5. A mai trimis un altul pe care l-au omorât; apoi a trimis mulți alți sclavi, dintre care unii au fost bătuți, iar alții au fost omorâți de acei viticultori.

6. Mai avea un singur fiu pe care îl iubea foarte mult. În final, l-a trimis și pe el la ei. Proprietarul viei își zicea: «Vor primi onorabil pe fiul meu!»

7. Dar viticultorii au discutat astfel între ei: «Priviți: vine cel care este moștenitorul de drept al viei! Haideți să îl omorâm; și astfel moștenirea lui va fi a noastră!»

8. L-au prins, l-au omorât și i-au aruncat corpul în exteriorul viei.

9. Acum oare ce va face proprietarul viei? Va veni, îi va distruge pe acei viticultori și va da via altora.

10. Oare nu ați citit în Scriptură că «Piatra aruncată de zidari ca fiind inutilă, a ajuns să fie pusă în locul unde se unesc zidurile;

11. Iahve a procedat astfel și ne-a uimit!»?”

12. Ei intenționau să Îl prindă pe Isus, dar le era frică de mulțimea de oameni. În final, L-au lăsat și au plecat. Dar înțeleseseră că parabola prezentată de Isus îi viza pe ei.

13. Apoi, liderii religioși au trimis la Isus un grup care era format din farisei și din irodieni, cu scopul de a-L prinde într-o capcană a propriilor lui declarații.

14. Aceștia au venit și I-au zis: „Învățătorule, știm că spui adevărul și că nu Îți este frică de oameni. Mai știm că Tu nu iei decizii bazat pe lucruri exterioare care pot fi doar aparențe înșelătoare; ci îi înveți pe oameni adevărul în conformitate cu metoda lui Dumnezeu. Este corect să plătim impozitele cerute de Cezar?

15. Ce zici Tu: să plătim, sau să nu plătim?” Isus le-a înțeles ipocrizia și le-a răspuns: „De ce Mă testați? Aduceți-Mi un dinar ca să îl văd!”

16. Ei I-au adus un dinar; și Isus i-a întrebat: „Ale cui sunt imaginea și inscripția de pe el?” Ei au răspuns: „Ele aparțin Cezarului.”

17. Atunci Isus le-a zis: „Dați deci Cezarului ce îi aparține; și oferiți lui Dumnezeu ce este al Lui!” Acest răspuns al lui Isus i-a surprins foarte mult.

18. Saducheii care susțin că nu există posibilitatea învierii, au venit la Isus cu un caz, zicându-I:

19. „Învățătorule, ascultă ce ne-a lăsat scris Moise: «Dacă moare fratele unui bărbat, iar celui mort îi rămâne soția văduvă și fără copii, acela care trăiește să o ia ca soție și să conceapă cu ea copii care vor fi considerați urmași ai celui mort.»

20. Erau șapte frați. Primul dintre ei s-a căsătorit, dar a murit fără să lase urmași.

21. Al doilea a luat-o pe văduvă și ea i-a fost soție; dar și el a murit fără să lase urmași. La fel s-a întâmplat și cu al treilea.

22. Și, de fapt, niciunul dintre cei șapte nu a lăsat urmași, având pe rând ca soție acea femeie. După ei toți, a murit și ea.

23. Când va fi învierea, a cui soție va fi femeia? Pentru că toți au avut-o ca soție…”

24. Răspunzându-le, Isus le-a zis: „Oare nu vă rătăciți voi din cauză că nu înțelegeți nici Scripturile și nici ce face Dumnezeu?

25. Aceasta este concluzia Mea despre voi; pentru că oamenii înviați nu se vor mai căsători; ci în această privință vor fi ca îngerii din cer.

26. Iar în ce privește învierea morților, oare nu ați citit în cartea lui Moise textul care vorbește despre acel tufiș care ardea? Acolo Dumnezeu S-a prezentat lui Moise zicând: «Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov.»

27. (Acest) Dumnezeu nu este un zeu al celor morți, ci Dumnezeul celor vii. Deci este evident cât de mult vă rătăciți!”

28. Unul dintre experții legii (mozaice) asistase la discuție și a constatat că Isus răspunsese bine și saducheilor. Atunci a venit la El și L-a întrebat: „Care este prima dintre toate poruncile din Scriptură?”

29. Isus i-a răspuns: „Prima poruncă este aceasta: «Ascultă, Israel! Iahve, Dumnezeul nostru, este unul singur»;

30. și: «Să iubești pe Dumnezeul tău numit Iahve – cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată mintea ta și cu toată energia ta.» Aceasta este prima poruncă.

31. Iar a doua (ca importanță) este următoarea: «Să-L iubești pe cel de lângă tine ca pe tine însuți.» Nu există cerințe mai importante decât acestea.”

32. Expertul legii (mozaice) I-a zis: „Bine ai răspuns, Rabinule. Așa este: Dumnezeu este unul singur, nu mai există niciun altul ca El;

33. și ce valorează mai mult decât toate animalele sacrificate și arse integral pe altar, este să Îl iubești cu toată inima, cu toată mintea, cu tot sufletul și cu toată energia pe care o ai, în timp ce îl iubești și pe cel de lângă tine ca pe tine însuți.”

34. Isus a apreciat aceste cuvinte ca pe un răspuns care demonstrează înțelepciune; și i-a zis celui care l-a dat: „Tu nu ești departe de Regatul lui Dumnezeu.” Iar din acel moment, nimeni nu a mai avut curajul să pună întrebări lui Isus.

35. În timp ce învăța mulțimea de oameni adunată în (zona de lângă) templu, Isus a zis: „Cum se explică faptul că experții legii (mozaice) susțin despre Cristos că este fiul lui David?

36. Fiind inspirat de Spiritul Sfânt al lui Dumnezeu, tocmai el, David, a zis: «Stăpânul a spus Stăpânului meu: ‘Ocupă locul privilegiat din dreapta Mea până Îți voi pune dușmanii sub picioarele Tale.’»

37. Deci chiar David Îl numește Stăpân. Atunci cum se explică faptul că este (declarat) Fiul lui?” Și astfel, audiența lui Isus era foarte plăcut impresionată de prestația Lui.

38. Învățătura lui Isus conținea pentru ascultătorii Săi și următorul avertisment: „Feriți-vă de experții în lege(a mozaică) și de scribi! Lor le place să umble în locuri publice îmbrăcați cu haine lungi, așteptând aprecieri și elogii din partea oamenilor.

39. Le face plăcere să stea pe primele scaune din sinagogi și să ocupe cele mai bune locuri când se organizează mese festive.

40. Ei sunt cu atât mai vinovați și vor fi cu atât mai sever condamnați, cu cât fac în mod ipocrit rugăciuni lungi în public, dar pe de altă parte abuzează de casele văduvelor.”

41. Isus stătea jos, în fața cutiei unde se colectau fondurile Templului și privea pe cei care introduceau bani în ea. Mulți dintre cei bogați donau sume mari de bani.

42. A venit și o văduvă săracă și a donat și ea două monede mici valorând împreună un codrant.

43. Atunci Isus Și-a chemat discipolii și le-a zis: „Să știți că această văduvă săracă a oferit lui Dumnezeu mai mult decât toți ceilalți care au introdus bani în cutie;

44. pentru că ei au oferit din ce aveau în plus. Dar ea, fiind săracă, a oferit tot ce îi mai rămăsese pentru supraviețuire.”