Marcu 12 VBRC2020

1. Și a început să le vorbească în parabole: „Un om a plantat o vie, a înconjurat-o cu un gard, a săpat un teasc și a construit un turn. Apoi a dat-o în arendă unor viticultori și a plecat într-o călătorie.

2. La timpul cuvenit, a trimis un servitor la viticultori ca să primească de la viticultori din roadele viei.

3. Dar ei, prinzându-l, l-au bătut și l-au trimis cu mâinile goale.

4. Din nou a trimis un alt servitor la ei, dar ei i-au spart capul și l-au necinstit.

5. A trimis un altul, dar pe acela l-au ucis; apoi mulți alții, dar pe unii i-au bătut, pe alții i-au ucis.

6. Mai avea încă unul, pe fiul său iubit; în cele din urmă, l-a trimis pe acesta la ei, zicându-și: «De fiul meu se vor rușina».

7. Însă viticultorii aceia și-au spus între ei: «Acesta este moștenitorul. Haideți să-l ucidem și moștenirea va fi a noastră!».

8. Și, prinzându-l, l-au ucis și l-au aruncat afară din vie.

9. Ce va face oare stăpânul viei? Va veni și-i va ucide pe viticultori, iar via o va da altora.

10. N-ați citit [niciodată] textul acesta: «Piatra pe care au disprețuit-o constructorii, aceasta a devenit piatră unghiulară ;

11. Domnul a făcut acest lucru și este minunat în ochii noștri»?”.

12. Ei însă căutau să-l prindă, dar se temeau de mulțime. De fapt, își dăduseră seama că spusese parabola aceasta pentru ei. Și, lăsându-l, au plecat.

13. Au trimis la el pe unii dintre farisei și irodieni ca să-l prindă în vorbă.

14. Au venit și i-au spus: „Învățătorule, știm că ești sincer și nu ții seamă de nimeni, căci nu te uiți la fața omului, ci înveți cu adevărat calea lui Dumnezeu. Este permis sau nu a da tribut Cezárului? Să dăm sau să nu dăm?”.

15. Dar el, cunoscând ipocrizia lor, le-a spus: „De ce mă ispitiți? Aduceți-mi un dinár ca să-l văd!”.

16. I-au adus și el le-a zis: „Ale cui sunt imaginea aceasta și inscripția?”. Ei i-au spus: „Ale Cezárului”.

17. Atunci Isus le-a zis: „Dați-i Cezárului ce este al Cezárului și lui Dumnezeu ceea ce este al lui Dumnezeu!”. Și erau foarte uimiți de el.

18. Apoi au venit la el saduceii, care spun că nu este înviere, și îl întrebau, zicând:

19. „Învățătorule, Moise a scris pentru noi: «Dacă cineva are un frate care moare și lasă în urmă soția fără a avea copii, să o ia fratele lui ca soție și să ridice descendență fratelui său».

20. Erau deci șapte frați. Primul și-a luat soție și murind, nu a lăsat urmași.

21. Al doilea a luat-o și a murit fără să lase urmași. Tot la fel al treilea.

22. Și toți cei șapte nu au lăsat urmași. După ei toți, a murit și femeia.

23. La înviere, când vor învia, căruia dintre ei îi va fi soție? Căci toți șapte au avut-o de soție”.

24. Isus le-a zis: „Oare nu vă înșelați voi tocmai pentru că nu cunoașteți Scripturile și nici puterea lui Dumnezeu?

25. Căci atunci când vor învia din morți, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca îngerii în ceruri.

26. Cât despre morți, că vor învia, nu ați citit în Cartea lui Moise, [în relatarea] despre rug, cum i-a spus Dumnezeu: «Eu sunt Dumnezeul lui Abrahám, Dumnezeul lui Isáac și Dumnezeul lui Iacób»?

27. El nu este Dumnezeul celor morți, ci al celor vii. Vă înșelați amarnic!”.

28. Atunci, unul dintre cărturari, auzind că discută cu ei și văzând că le-a răspuns bine, s-a apropiat de el și l-a întrebat: „Care este prima dintre toate poruncile?”.

29. Isus i-a răspuns: „Prima este: «Ascultă, Israéle: Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn.

30. Să-l iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din tot cugetul tău și din toată puterea ta!».

31. A doua este aceasta: «Să-l iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți!». Nu este nicio altă poruncă mai mare decât acestea”.

32. Cărturarul i-a zis: „Bine, învățătorule, adevărat ai spus că el este unul singur și că nu este altul în afară de el

33. și a-l iubi pe el din toată inima, din tot cugetul și din toată puterea și a-l iubi pe aproapele ca pe tine însuți este mai mult decât toate arderile de tot și decât toate jertfele”.

34. Isus, văzând că a răspuns inteligent, i-a spus: „Nu ești departe de împărăția lui Dumnezeu”. Și nimeni nu îndrăznea să-l mai întrebe.

35. Luând cuvântul, Isus a spus învățând în templu: „Cum spun cărturarii că Cristos este Fiul lui Davíd?

36. Davíd însuși a spus, [inspirat] de Duhul Sfânt: «Domnul a spus Domnului meu, așază-te la dreapta mea până când voi pune pe dușmanii tăi sub picioarele tale!».

37. Deci însuși Davíd îl numește Domn; atunci, cum îi este fiu?”. Și mulțimea numeroasă îl asculta cu plăcere.

38. În învățătura lui mai spunea: „Feriți-vă de cărturari, cărora le place să umble în haine lungi și să fie salutați prin piețe,

39. să ocupe primele locuri în sinagogi și locurile dintâi la ospețe!

40. Ei devorează avutul văduvelor și se prefac că se roagă îndelung. Ei vor primi o condamnare mai aspră”.

41. Stând în fața vistieriei, privea cum punea mulțimea banii în caseta pentru ofrande. Mulți bogați puneau mult.

42. A venit și o văduvă săracă și a pus două monede mici, câțiva bani.

43. Atunci i-a chemat pe discipolii săi și le-a zis: „Adevăr vă spun că văduva aceasta săracă a pus mai mult decât toți cei care pun în caseta pentru ofrande,

44. pentru că toți au pus din surplusul lor, ea însă a pus din sărăcia ei totul, tot ce mai avea la viața ei”.