Marcu 12 VDCL

1. Și a început să le vorbească în pilde. Un om a sădit o vie și a împrejmuit‐o cu gard și a săpat o groapă pentru teasc și a zidit un turn și a arendat‐o vierilor, iar el a plecat din țară.

2. Și la vreme a trimis la vieri un rob ca să ia de la vieri din roadele viei.

3. Și ei l‐au luat și l‐au bătut și l‐au trimis înapoi fără nimic.

4. Și iarăși a trimis la ei pe alt rob. Și pe acela l‐au rănit la cap și l‐au necinstit.

5. Și a trimis pe altul; și l‐au omorât și pe acela; și pe mulți alții, pe unii bătându‐i, iar pe alții omorându‐i.

6. Avea încă unul singur, un fiu iubit. L‐a trimis cel din urmă la vieri zicând: Se vor sfii de fiul meu.

7. Dar vierii aceia au zis între ei: Acesta este moștenitorul; veniți să‐l omorâm și moștenirea va fi a noastră.

8. Și l‐au luat și l‐au omorât și l‐au scos afară din vie.

9. Ce va face domnul viei? Va veni și va pierde pe vieri și va da via la alții.

10. Oare n‐ați citit nici scriptura aceasta: Piatra pe care au lepădat‐o ziditorii, aceea a fost făcută cap de unghi.

11. Aceasta a fost de la Domnui și este minunată în ochii noștri?

12. Și căutau să pună mâna pe el și s‐au temut de gloată; căci au cunoscut că pentru ei spusese pilda aceasta. Și l‐au lăsat și au plecat.

13. Și trimit la el pe unii dintre farisei și irodiani, ca să‐l prindă în cuvânt.

14. Și venind îi zic: Învățătorule, știm că ești iubitor de adevăr și nu‐ți pasă de nimeni; căci nu te uiți la fața oamenilor, ci cu adevărat înveți calea lui Dumnezeu: Se cade a da bir Cezarului, sau nu?

15. Să dăm sau să nu dăm? Dar el, cunoscându‐le fățărnicia, le‐a zis: Ce mă ispitiți? Aduceți‐mi un dinar ca să văd.

16. Iar ei au adus. Și le zice: Al cui este chipul acesta și scrierea? Iar ei i‐au zis: Al Cezarului.

17. Iar Isus le‐a zis: Dați Cezarului cele ce sunt ale Cezarului, și lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu. Și se mirau mult de el.

18. Și vin la el saducheii, care zic că nu este înviere. Și‐l întrebau zicând:

19. Învățătorule, Moise ne‐a scris că dacă va muri fratele cuiva și va lăsa o nevastă și nu va lăsa copil, fratele său să ia pe nevasta lui și să ridice sămânță fratelui său.

20. Erau șapte frați. Și cel dintâi a luat o nevastă și murind n‐a lăsat sămânță.

21. Și a luat‐o al doilea și a murit nelăsând sămânță; și al treilea tot așa.

22. Și cei șapte n‐au lăsat urmaș. La urma tuturor a murit și femeia.

23. La înviere când vor învia, a cărui dintre ei va fi nevastă? Căci cei șapte au avut‐o de nevastă.

24. Isus le‐a zis: Oare nu pentru aceasta vă rătăciți voi că nu știți scripturile, nici puterea lui Dumnezeu?

25. Căci când vor învia dintre cei morți, nici nu se însoară nici nu se mărită; ci sunt ca îngerii în ceruri.

26. Iar despre morți că se scoală, n‐ați citit în cartea lui Moise, cu privire la Rug, cum i‐a spus Dumnezeu zicând: Eu sunt Dumnezeul lui Avraam și Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov?

27. El nu este Dumnezeul morților, ci al viilor. Mult vă rătăciți.

28. Și unul dintre cărturari s‐a apropiat și i‐a auzit pricindu‐se între ei și știind că le‐a răspuns bine, l‐a întrebat: Care poruncă este întâia dintre toate?

29. Isus a răspuns: Întâia este: Ascultă Israele, Domnul Dumnezeul nostru, Domnul este unul singur.

30. Și: Iubește pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta și din tot sufletul tău și din tot cugetul tău și din toată puterea ta. Iată porunca dintâi.

31. A doua este aceasta: Iubește pe aproapele tău ca pe tine însuți. Nu este altă poruncă mai mare decât acestea.

32. Și cărturarul i‐a zis: Bine, învățătorule, adevărat ai zis că este unul singur și nu este altul afară de el.

33. Și a‐l iubi din toată inima și din toată priceperea și din toată puterea și a iubi pe aproapele său ca pe sine însuși este mai mult decât toate arderile de tot și jertfele.

34. Și Isus când a auzit că a răspuns cuminte, i‐a zis: Nu ești departe de Împărăția lui Dumnezeu. Și nimeni nu mai îndrăznea să‐l întrebe.

35. Și răspunzând Isus, zicea pe când învăța în Templu: Cum zic cărturarii că Hristosul este fiu al lui David?

36. Însuși David îi zice prin Duhul Sfânt: Domnul a zis Domnului meu: Șezi la dreapta mea până voi pune pe vrăjmașii tăi sub picioarele tale.

37. Însuși David îl numește Domn; și de unde este fiu al lui? Și gloata cea multă îl asculta cu bucurie.

38. Și în învățătura sa zicea: Feriți‐vă de cărturarii care doresc să umble în veșminte lungi și să primească urări de bine în piețe

39. și cele dintâi scaune în sinagogi și cele dintâi scaune la ospețe:

40. care mănâncă cu desăvârșire casele văduvelor, și de ochii lumii se roagă mult, aceștia vor lua mai multă osândă.

41. Și ședea în fața cutiei pentru daruri și privea cum gloata aruncă bani de aramă în cutia pentru daruri; și mulți bogați aruncau mult.

42. Și a venit o singură văduvă săracă și a aruncat două leptale, adică un codrant.

43. Și a chemat la sine pe ucenicii săi și le‐a zis: Adevărat vă spun că văduva aceasta, care este săracă, a aruncat mai mult decât toți care aruncă în cutia pentru daruri.

44. Căci toți au aruncat din ce le prisosește, iar aceasta din lipsa ei a aruncat tot ce avea, tot din ce trăiește.